Obligație de a face. Decizia 5221/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3672/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 5221R
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Adela Comina Bodea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurent, împotriva sentinței civile nr.7094/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC DE PSIHIATRIE "PROF.DR. ", având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.1/26.06.2009, intimatul SPITALUL CLINIC DE PSIHIATRIE "PROF.DR. ", prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.777/13.02.2009, aflată la fila 16 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: intimatul SPITALUL CLINIC DE PSIHIATRIE "PROF.DR. ", prin avocat, învederează instanței că nu este semnată cererea de recurs.
Recurentul, prin avocat, în fața instanței, semnează cererea de recurs.
Curtea ia act de semnarea cererii de recurs de către avocatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul, prin avocat, solicită repunerea cererii în termenul de recurs, având în vedere că sentința civilă recurată nu i-a fost comunicată, luând cunoștință de acesta din dosar, termenul de recurs nu a început să curgă. În ceea ce privește cererea de recurs solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, casarea sentinței civile recurate și pe fond admiterea contestației, conform motivelor de recurs.
Intimatul SPITALUL CLINIC DE PSIHIATRIE "PROF.DR. ", prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile recurate, instanța de fond constatând în mod corect încetarea raporturilor de muncă, întrucât recurentul îndeplinea condițiile de pensionare.
În replică, avocatul recurentului solicită să se țină cont că a fost persecutat politic.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr.7094/17.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. "; a fost respinsă cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal sub nr.513/CA/17.01.2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. ", solicitând a se constata ca reclamantul a fost persecutat politic in perioada 1982-1989, a se desființa actul administrativ nr. 7396/16.12.2004. prin care i s-a adus la cunoștința faptul ca din data de 01.01.2005 i-a încetat activitatea, prin pensionare, obligarea paratului Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. " sa îl reangajeze ca medic primar consultant, cu J de norma, obligarea paratului Spitalul Clinic de Psihiatrie " Prof. Dr. sa-i plătească sumele datorate ca salariu pentru perioada cuprinsa intre 01.01.2005 si la reangajare, sume reactualizate conform coeficientului de inflație.
A motivat titularul cererii că, până în 1982 a fost cadru universitar - șef de lucrări la Universitatea de Medicina si farmacie " " din B, fiind si medic șef la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. " in perioada 1975 - 1982, in urma susținerii unui concurs.
Deoarece a făcut parte din " ", in 1982 a fost eliminat din invatamant si transferat forțat la Policlinica, lucrând ca medic consultant, tară dreptul de a publica. in 1989 a fost marginalizat si urmărit de Securitate, a fost supus la interogatorii si a fost amprentat. A pierdut si vechimea in munca, ca urmare a desfacerii contractului de munca in 1982.
În 1989 a dat din nou concurs, fiind reangajat la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. " ca medic șef, având aceasta funcție la 31.12.2004, ca urmare a emiterii actului administrativ nr.7396/16.12.2004.
În 1990 a fost reintegrat in învățământ pe post de conferențiar la, uIterior fiind profesor la catedra de Psihiatrie, unde a fost si conducător de doctorate.
Prin sentința civilă nr.3157/06.07.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a i s-a admis acțiunea, s-a anulat actul administrativ nr.7396/16.12.2004 emis de pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. " și s-a dispus obligarea acestuia să-l reangajeze pe reclamant ca medic primar consultant, cu J de normă și să-i plătească salariul ce i s-ar fi cuvenit de la data de 1.01.2005 până la reangajare și dobânda legală.
Prin decizia nr.1759/14 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VIII-a s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.3157/6.07.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București - Secția de Litigii de Muncă.
Pe rolul Secției a VIII-a a Tribunalului București cauza a fost reînregistrată la data de 9.03.2006.
În ședința publică din 10.04.2006 capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea calității reclamantului de persecutat politic in perioada 1982 - 1989 a fost disjuns, formându-se dosarul nr- și înaintat instanței de contencios administrativ, cauza fiind suspendată în temeiul art.244 pct.1 cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a cererii ce forma obiectul dosarului nr-.
Judecata pricinii a fost redeschisă în ședința publică din 29.09.2008, la cererea reclamantului.
Instanța de fond a reținut că la data de 10.08.2004 reclamantul a împlinit vârsta de 70 de ani. Urmare a depunerii actelor necesare, la data de 13.10.2004 Casa de Pensii a Sectorului 5 Bae mis decizia de pensionare a reclamantului nr.-.
Prin adresa nr.7396/16.12.2004 pârâtul a înștiințat pe reclamant că raporturile de muncă vor înceta începând cu data de 01.01.2005, ca urmare a pensionării.
A solicitat reclamantul a se constata nulitatea actului prin care a fost înștiințat despre încetarea raporturilor de muncă și a se dispune obligarea pârâtului de a-l reintegra în locul de muncă deținut anterior încetării raporturilor de muncă, motivând că în perioada 1982 - 1989 fost persecutat politic și că sunt incidente în cazul său dispozițiile art. 16 pct.6 din Legea nr.306/2004, însă cererea este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.56 lit.d din Codul muncii, text în vigoare la data emiterii actului contestat, contractul individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă. Totodată, Legea nr.306/2004 la data încetării raporturilor de muncă dintre părți, stabilea prin art.16 alin.1 că medicii se pensionează pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani bărbații, cu excepția doctorilor în medicină, care pot rămâne în activitate până la vârsta de 70 de ani bărbații. 6 al art. 16 prevede cu titlu de excepție că medicii deținuți sau internați din motive politice, aflați în situațiile de la art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul - lege nr.118/1990, pot fi menținuți, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate. Aceste prevederi se aplică și medicilor care, din motive politice, au fost obligați să-și întrerupă studiile o anumită perioadă ori celor care au fost împiedicați să își reia activitatea profesională.
Dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Decretul - lege nr.118/1990 vizează persoanele care au executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau au fost lipsite de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice, care au fost private de libertate în locuri de deținere, în baza unor măsuri administrative, care au fost internate în spitale de psihiatrie, care au avut stabilit domiciliu obligatoriu, care au fost strămutate în altă localitate, au fost deportate în străinătate, care au fost prizonieri după 23 august 1944.
Prin sentința civilă nr.808/14.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, rămasă irevocabilă prin decizia nr.542/31.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, s-a constatat calitatea reclamatului de persoană persecutată politic în perioada 1982-1989. S-a reținut prin hotărârea judecătorească faptul că, până în anul 1982, reclamantul a deținut funcția de șef lucrări în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie " ", catedra de psihiatrie, iar prin hotărârea din 3.05.1982 a institutului s-a dispus îndepărtarea reclamantului din învățământ prin desfacerea contractului de muncă, pe motivul că a fost adeptul mișcării. Ca urmare a acestei măsuri, reclamantul a pierdut și dreptul de a presta activitatea de medic primar ia Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. ", lucrând tot ca medic, la Spitalul.
Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că decizia prin care au încetat raporturile de muncă este întocmită cu respectarea dispozițiilor legale menționate întrucât la data emiterii acesteia reclamantul îndeplinea condițiile pentru pensionare la limită de vârstă, nu exista nici o hotărâre judecătorească care să stabilească faptul că reclamantul are calitatea
de persoană persecutată politic, condițiile de valabilitate a actului fiind analizate prin raportare la dispozițiile legale și la situația de la momentul emiterii acestuia, iar calitatea reclamantului de persoană persecutată politic în perioada 1982-1989 fost constatată ulterior încetării contractului de muncă.
Pe de altă parte, textul legal invocat de reclamant nu instituie
obligație a angajatorului de a menține în activitatea profesională medicii care au fost internați sau deținuți din motive politice, ci numai o posibilitate. Reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art. 16 alin.6 din Legea nr.306/2004, neîntrunind calitățile stabilite de acest text, respectiv de art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 și nici de teza a doua a art. 16 alin.6 din Legea nr. 306/2004, reclamantul nefiind în situația de a fi împiedicat să își reia activitatea profesională din motive politice întrucât în perioada 1982-1989 acesta a continuat să profeseze ca medic într-o unitate medicală.
Cum actul prin care intimatul a constatat încetate raporturile de muncă este valabil încheiat, cererile de reintegrare în locul de muncă deținut anterior încetării raporturilor de muncă și de plată a despăgubirilor pentru perioada cuprinsa intre 01.01.2005 si la reangajare, care au caracter accesoriu, fiind găsite de asemenea neîntemeiate, motiv pentru care au fost de asemenea respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul-reclamant, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin motivele de recurs expuse, pe care recurentul le-a întemeiat în drept pe dispozițiile de art.3041Cod procedură civilă, acesta reia de fapt istoricul cauzei așa cum a fost expus și la instanța de fond și cum a fost reținut în considerentele sentinței atacate cu prezentul recurs.
Apreciază că în mod greșit instanța a considerat ca legislația constituie in sarcina angajatorului numai posibilitatea de a menține in activitatea profesionala medicii persecutați, internați sau deținuți, aceasta fiind de fapt o obligație a angajatorului.
Consideră că a fost retrogradat ca urmare a persecuției politice, intr-un post si cu o funcție inferioare, subcalificate, fata de cele avute in momentul "mazilirii" sale, la un alt loc de munca.
În conformitate cu art. 16 pct. 6 din legea 306/2004, si art. 9 din Decretul-lege nr.118/1990, precum si cu legile in vigoare, consideră că are dreptul să profeseze în continuare, si dupa 70 de ani, ca medic primar consultant cu J de norma, având in vedere faptul ca poate sa-și desfășoare in continuare activitatea profesionala, de medic psihiatru, fiind in continuare profesor consultant la de Psihiatrie din cadrul " " B si conducând la acest moment 26 de doctorate in științe medicale-specializarea Psihiatrie.
Mai ales ca Secția Clinica a IX-a Psihiatrie si din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie " Prof. Dr. " a fost înființata ca urmare a unui concept original al său in 1975, susținut de un comitet de sprijin format din părinții unor bolnavi -pacienți ai săi- de a crea o secție de terapie psihiatrica dupa o metoda complet noua in România si foarte recenta in. Acest comitet de sprijin a reușit sa obtina fonduri de la Guvern prin intermediul Ministerului Muncii si al Consiliului de Stat al.
In 1994, fost construit un corp nou de clădire care a fost repartizat Secției Clinice a IX-a Psihiatrie si de către Ministerul Sanatatii, Direcția de Sănătate Publica B si Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. ". Secția a IX-a are un statut aparte, deținând 100 de paturi si 100 de locuri ambulatorii pentru ateliere.
a prin intermediul atelierelor protejate ii pregătește pe bolnavi pentru munca, pentru diferite activități, le probează capacitatea profesionala, ii ajuta sa invete unele meșteșuguri pe cei ce n-au nici un fel de pregătire in domeniu, ii ajuta pe bolnavi sa-si mențină obiceiurile gospodărești. Prin munca desfășurata in aceste ateliere se obțin bani din care o parte servesc la tratamentul si întreținerea bolnavilor.
Deoarece aceasta secție reprezintă materializarea ideilor sale de o viata asupra acestei ramuri a medicinei si crearea unui nou curent in psihiatrie (resocializarea bolnavilor psihici, terapia ocupaționala, ergoterapia, atelierele protejate, meloterapia, art-terapia), recurentul și-a exprimat dorința de a-și continua activitatea aici ca medic primar consultant, așa cum prevede legea, pentru a duce mai departe ceea ce am început si a putea face munca de cercetare, având in vedere ca acest domeniu nu este complet explorat.
Recurentul arată că dorește să poată beneficia de un drept conferit de legile statului R, pentru ca in România si chiar in Uniunea Europeana aceasta ramura a psihiatriei constituie un pionierat, motiv pentru care dorește "sa se facă dreptate".
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. " solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru următoarele motive:
In fapt, prin adresa nr.7396/16.12.2004 emisa de intimat, angajatul a fost instiintat cu privire la încetarea raporturilor de munca începând cu data de 01.01.2005, potrivit dispozițiilor art. 56 lit. d din Codul muncii in vigoare la acea data, ca urmare a pensionarii întrucât la data de 10.08.2004 a împlinit vârsta de 70 de ani.
De asemenea, art. 16 alin.1 si 2 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea calității de medic, organizarea si funcționarea Colegiului Medicilor din România, in vigoare Ia acea data, prevedea ca medicii se pensionează pentru limita de vârsta la împlinirea vârstei de 65 de ani bărbații, cu excepția doctorilor in medicina, care pot activa la 70 de ani bărbații.
Decizia prin care se constata încetarea raporturilor de munca este întocmita cu respectarea dispozițiilor legale, in vigoare la data emiterii, întrucât la 01.01.2005 recurentul îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru pensionare la limita de vârsta.
Mai mult, verificând întrunirea cerințelor legale, Casa de Pensii a Sectorului 5 emis Decizia de pensionare nr. - din 13.10.2004.
Recurentul la data pensionarii nu a făcut dovada ca are calitatea de persoana persecutata politic pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 alin. 6 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea calității de medic, organizarea si funcționarea Colegiului Medicilor din România, aplicabile la acel moment: " deținuți sau internați din motive politice, aflați în situațiile prevăzute la art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare pot fi menținuți, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate. Aceste prevederi se aplică și medicilor care, din motive politice, au fost obligați să își întrerupă studiile o anumită perioadă, obținându-și licența cu întârziere, ori celor care au fost împiedicați să își reia activitatea profesională. "
Ulterior, prin sentința civila nr. 808/14.02.2007 a Judecătoriei Sector 4 B, rămasa irevocabila prin decizia 542/31.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, s-a constatat calitatea recurentului de persoana persecutata politic in perioada 1982-1989.
Recurentul considera ca are dreptul de a profesa pentru a continua munca de pionierat in cercetare inițiata in cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie "prof. univ. dr. ", criticând sentința pronunțata in fond, motivând ca are calitatea de persoana persecutata politic recunoscuta prin sentința 808/14.02.2007 si considera ca anjagatorul avea obligația menținerii in funcție si nu posibilitatea, invocând dispozitiile art. 16 pct. 6 din Legea nr. 306/2004 si art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Valabilitatea deciziei privind încetarea raportului de munca trebuie analizata prin raportare la dispozițiile legale in vigoare la emitere si la situația de fapt existenta la acea data iar nu prin analiza fata de o imnprejurare constatata ulterior, după aproximativ 3 ani.
De asemenea, legea instituie in sarcina angajatorului o posibilitate "pot fi menținuți" iar nu o obligație, norma legala nefiind imperativa.
In consecința, se solicita respingerea recursului, ca neîntemeiat si menținerea sentinței civile nr.7094/17.11.2008 pronunțata de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, ca temeinica si legala.
nalizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In baza art.56 lit. d din Codul muncii, text în vigoare la data emiterii actului contestat, contractul individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă.
Art.16 alin.1 din Legea nr.306/2004, in forma de la data încetării raporturilor de muncă dintre părți, stabilea prin că medicii se pensionează pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani bărbații, cu excepția doctorilor în medicină, care pot rămâne în activitate până la vârsta de 70 de ani bărbații.
6 al art. 16 prevede cu titlu de excepție că medicii deținuți sau internați din motive politice, aflați în situațiile de la art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul - lege nr.118/1990, pot fi menținuți, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate.
Aceste prevederi se aplică și medicilor care, din motive politice, au fost obligați să-și întrerupă studiile o anumită perioadă ori celor care au fost împiedicați să își reia activitatea profesională.
Intr-adevăr, prin sentința civilă nr.808/14.02.2007 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 B, rămasă irevocabilă prin decizia nr.542/31.03.2008 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, s-a constatat calitatea reclamantului de persoană persecutată politic în perioada 1982-1989.
Aceasta sentința a fost pronunțata insa ulterior emiterii deciziei prin care au încetat raporturile de muncă, care respecta dispozițiilor legale menționate, la data emiterii sale recurentul reclamant îndeplinind condițiile pentru pensionare la limită de vârstă.
In plus, așa cum temeinic a reținut prima instanța, textul legal invocat de reclamant nu instituie o obligație a angajatorului de a menține în activitatea profesională medicii care au fost internați sau deținuți din motive politice, ci numai o facultate, o posibilitate, reclamantul neîncadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art. 16 alin.6 din Legea nr.306/2004.
Desigur, nimeni nu poate nega calitatile profesionale ale recurentului-reclamant, faptul ca Secția Clinica a IX-a Psihiatrie si din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie " Prof. Dr. " a fost înființata ca urmare a unui concept original al său din 1975, dar toate aceste alegatii nu pot conduce la o solutie diferita de cea pronuntata de prima instanta.
reptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția europeana a drepturilor omului si libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea, paragraful 81; Hotărârea Van der, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia și împotriva Franței, cererea nr. 40.490/98, 2000-IX).
Așadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.7094/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC DE PSIHIATRIE "PROF. ".
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
7.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Adela Comina Bodea
