Obligație de a face. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 535/R
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - - -
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către reclamanțiișiși pârâteleSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI B, F - R SA - SUCURSALA REGIONALĂ CFRîmpotriva deciziei civile nr. 85 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-reclamantă prin mandatar și pentru recurentele - pârâte Statul Român prin Ministerul Transporturilor consilier juridic și CNCF - CFR SA Sucursala Regională CFR G consilier juridic în baza delegațiilor depuse la dosar, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: este al 2-lea termen de judecată în recurs; recursurile sunt declarate și motivate în termen; timbrate.
Consilier juridic depune la dosar răspuns la susținerile recurenților-reclamanți, câte un exemplar fiind înmânat părților prezente.
Mandatarul recurentei-reclamante declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul recurentului-pârât Statul Român declară că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât CNCF CFR SA Sucursala Regională G declară că nu mai are cereri în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât Statul Român, consilier juridic, susține motivele de recurs aflate la dosar, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă și critică decizia civilă nr. 85 pronunțată de Tribunalul Galați pe motiv de nelegalitate.
Instanța a pronunțat o soluție bazată pe motive contradictorii și străine de natura cauzei, dată cu aplicarea greșită a legii, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și.
În mod greșit instanța de apel a reținut ca esențiale pentru soluționarea cauzei deduse judecății calitatea de proprietar asupra tunelului de cale ferată a statului român și, în mod eronat, calitatea de reprezentant al statului aparținând Ministerului Transporturilor și. Instanța de apel a ignorat cu desăvârșire faptul că, în sistemul Codului civil, art. 998-999, răspunderea civilă delictuală se întemeiază pe ideea de culpă, obligația de reparare a prejudiciului existând atât în cazul culpei sau greșelii intenționate cât și a celei neintenționate și că, răspunderea presupune greșeala (culpa) imputabilă autorului, încălcând astfel prevederile susmenționate. În mod greșit instanța de apel a obligat în solidar Ministerul Transporturilor la efectuarea lucrărilor de reparație capitală a imobilului situat în G,- fără a se face dovada culpei imputabile acestuia.
În concluzie, a arătat fără urmă de tăgadă că instanța a aplicat cu prioritate prevederi care nu sunt incidente în cauză și care vizează îndeosebi calitatea de autoritate de stat a ministerului în domeniul transporturilor feroviare iar, în ceea ce privește principiile instituite prin prevederile art. 998,999și 1000 cod civil care sunt aplicabile de altfel în speță, a dovedit că au fost interpretate greșit. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și pe fond, respingerea acțiunii.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât CNCF CFR SA Sucursala Regională, susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, întemeiate pe dispozițiile art. 304 (1) pct. 7,8 și 9 cod procedură civilă, apreciind că decizia civilă nr. 85 pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală, actele avute în vedere la pronunțarea hotărârii au fost interpretate trunchiat, prin schimbarea înțelesului acestora.
Față de concluziile contractului nr. 60230/1998, a referatului geotehnic cât și a raportului de expertiză efectuat de expert, instanța de apel și-a exprimat mari rezerve, deși aceste acte confirmă complexitatea situației din zona în care se află imobilul reclamanților, faptul că la degradarea lui au contribuit mai mulți factori.
În concluzie, prin interpretarea greșită a actelor juridice, cât și omiterea sau deturnarea înțelesului lor vădit neîndoielnic, instanța de apel pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Solicită admiterea recursului formulat și pe fond, modificarea în totalitate a deciziei recurate pentru nelegalitate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 3293*18.04.2009 a Judecătoriei Galați, prin care a fost respinsă acțiunea pentru obligația de a face formulată de reclamanți.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Transporturilor, lasă la aprecierea instanței.
în calitate de mandatar al recurentei-reclamante, critică decizia de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, considerând că instanța a omis să motiveze faptul că a redus daunele cominatorii de la 1000 lei pe zi de întârziere, la 100 lei.
Arată că prin apelul formulat a solicitat menținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Transporturilor și pe fond obligarea în solidar a pârâtelor să efectueze reparații capitale urgente la imobilul situat în-. Susține că imobilul în litigiu se află în zona de influență a căii ferate și din cauza lucrărilor ce se efectuează la tunel s-au produs tasările și distrugerile la imobil care în prezent este nelocuibil. Prin admiterea recursului declarat, solicită obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii de 1000 lei pe ti întârziere.
În ce privește celelalte două recursuri declarate de pârâte, măsura de a le menține în cauză este legală și temeinică, solicitând a fi respinse recursurile declarate de acestea.
Reprezentantul recurentului-pârât Statul Român, consilier juridic, solicită admiterea declarat de pârâtul CNCFR și respingerea recursului reclamanților ca nefondat.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât CNCF CFR SA Sucursala Regională G,cu privire la recursul declarat de reclamanți, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 30 decembrie 2005 (număr în format vechi 13573/C/2005) reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Transporturilor și CNCF "CFR" SA B, solicitând ca pe baza probelor de se vor administra să se dispună obligarea acestora în solidar să efectueze lucrarea de reparație capitală a imobilului proprietatea lor situat în G, -.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000 lei pe zi de întârziere de la momentul rămânerii definitive a hotărârii până la îndeplinirea obligației de a face, precum și obligarea pârâtelor tot în solidar de a le achita cheltuielile de judecată pe care le vor face cu soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că la data de 15 decembrie 2005 au dobândit în cote egale și indivize de 1/2 fiecare imobilul situat în G,-, format din teren în suprafață de 500 mp. și construcția edificată pe acesta cu destinația casă de locuit, construită din cărămidă presată și acoperită cu tablă, formată din trei camere, una bucătărie și trei magazii.
Reclamanții au precizat că terenul a fost cumpărat de părinții lor în anul 1967, iar casa prin construire conf. autorizației pentru executare lucrări nr. 11783/1967 eliberată de fostul S Popular al orașului
Reclamanții au mai arătat că la momentul decesului tatălui lor, în anul 2005,imobilul era într-o stare avansată de degradare din cauza lucrărilor de la tunelul feroviar și că anterior decesului, tatăl lor a efectuat nenumărate demersuri la organele competente prin care solicita luarea unor măsuri grabnice de limitare a fenomenului de degradare a imobilului, însă fără nici un rezultat.
Reclamanții mai arată că la data depunerii cererii imobilul prezenta numeroase și adânci fisuri cu tendința înclinării acestuia spre firul căii ferate aflate în lucru.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1073 din codul civil.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat probele cu interogatoriu, înscrisuri și expertize, probe ce au fost admise de instanță și au fost administrate în cauză.
Pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți în ce-l privește pentru lipsa calității sale procesuale pasive; pârâtul a mai invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților.
Pârâtul a arătat că "CFR" SA este persoană juridică sub autoritatea și are ca obiect de activitate activitățile menționate la art. 6 din HG 581/1998 și că lucrarea de reparație la, firul 1 linia cf. B - Gaf ost comandată și executată de Regionala CFR G prin antreprenorul SC SA B, și nu de către Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului.
A mai arătat că potrivit art. 1, 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având obiect patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în cel mult trei ani de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care trebuie să răspundă la ea.
Pârâta CNCF CFR SA B - Sucursala Regională CFR G, prin Oficiul Juridic, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca nefondată.
A arătat că tatăl reclamanților la data de 6 decembrie 1997 depus la secretariatul instituției o sesizare semnată și de alți șase vecini de pe aceeași stradă, prin care le erau aduse la cunoștință efectele defavorabile asupra imobilelor lor a folosirii pușcării cu dinamită în subteran pentru refacerea tunelului firul 1 pe linia B - G, solicitând sistarea acestui mod de lucru și efectuarea unei expertize tehnice.
Cu această ocazie a răspuns petenților cu adresa 36/1998 că de la data de 10.12.1997 a dat ordin de a opri pușcarea cu dinamită, lucrările la tunel urmând a se efectua cu o altă tehnologie de lucru, iar petentul a solicitat efectuarea unei expertize.
Conducerea societății a comandat la Universitatea Tehnică de Construcții B și B efectuarea unei lucrări având ca obiect "Efectul exploziilor din zona de lucru de demolare a căptușelii existente asupra construcțiilor învecinate tunel ", iar concluziile au fost în sensul că degradările evidente constatate la construcțiile de pe str. - nu s-au datorat exploziilor controlate din tunelul, ci sistemului lor constructiv și lipsei cvasitotale a preocupărilor de asigurare antiseismică a acestora coroborată cu terenul slab de fundare din zonă.
Pârâta mai precizează că autorul reclamanților a revenit cu aceeași solicitare și la data de 31 mai 2005. Cu adresa nr. 705/2/366 din 1 iulie 2005 reiterat petentului punctul său de vedere expus și mai sus la adresa anterioară.
Pentru aceste considerente a solicitat să se constate că nu se face vinovată de degradările imobilului deținut în proprietate de către reclamanți.
Pârâții au înțeles să se folosească în cauză de proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3293/18.04.2008 pronunțată de Judecătoria Galația fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Transporturilor și a fost respinsă și acțiunea pentru obligația de a face formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în baza certificatului de moștenitor nr. 108 eliberat la data de 15 decembrie 2005 de BNP reclamanții au dobândit în cote egale și indivize de 1/2 fiecare imobilul situat în G,-, format din teren în suprafață de 500 mp. și casa de locuit edificată pe acesta în suprafață de 80 mp. construită din cărămidă presată, acoperită cu tablă și formată din trei camere, una bucătărie și trei magazii și că la data dobândirii în proprietate imobilul era parțial degradat.
Din probele administrate în cauză, respectiv concluziile rapoartelor de expertiză efectuate la cererea părților, coroborate cu răspunsul la interogatoriu și cercetarea locală instanța a apreciat că acțiunea nu este fondată, reținând că potrivit titlului de proprietate fila 4 dosar construcția edificată pe teren a fost definitivată în anul 1967, nu avea stâlpi de rezistență, iar umplutura dintre cărămizile presate este din var și nisip și nu din ciment tehnologic folosit ulterior, care asigură o durată și o rezistență mai mare.
A mai reținut instanța că petenții nu au făcut dovada că de la data construirii și până în prezent ar fi făcut îmbunătățiri la imobil, igienizări, reparații totale sau parțiale, parțial construcția autodemolându-se și pentru acest considerent, respectiv construcție veche, cu materiale vechi, fără centură de rezistență și stâlpi de susținere, asupra căreia nu s-a făcut dovada întreținerii corespunzătoare pe durata de funcționare.
Instanța a apreciat că la autodemolare a mai concurat și vecinătatea cu liniile de tramvai aflate la o distanță de 4 - 5 metri de intrare, care produc și ele vibrații continui și de o frecvență mai mare decât cele produse de trecerea trenurilor, precum și compoziția stratului de pământ pe care este edificată construcția conform concluziilor ambelor rapoarte de expertiză.
Instanța a considerat că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, că nu de poate reține în sarcina pârâtelor obligația de a efectua reparația capitală a imobilului proprietatea reclamanților, întrucât nu a fost dovedită culpa exclusivă a acestora în degradarea imobilului, mai mult nu pot fi înlăturate pentru viitor cauzele care au dus la degradarea imobilului (nu poate fi mutat tunelul, nici liniile de tramvai), fapt ce ar duce la o situație aberantă și perpetuă în sarcina pârâtelor de a repara reclamanților imobilul ori de câte ori s-ar degrada.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel reclamanții și și pârâtul Ministerul Transporturilor, considerând hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului lor reclamanții au arătat că instanța de fond a trecut peste toate probele administrate în cauză și a reținut fără nici o bază că din probe ar rezulta că respectiva construcție nu avea stâlpi de rezistență și nici centuri de rezistență.
Au mai arătat apelanții că imobilul în cauză nu a necesitat reparații majore (exceptând igienizările periodice), până în anul 2005, an în care s-au produs tasări semnificative ca urmare a lucrărilor la tunelul feroviar coroborat cu circulația trenurilor, tasări care au accentuat în mod vizibil avarierea gravă a imobilului în litigiu. Susțin apelanții că imobilul este situat în zona de influență situată deasupra celor două tunel de cale ferată.
Au mai arătat apelanții că vechimea construcției este de 37 de ani și a fost edificată în baza unei autorizații de construcție, cu materiale noi și de calitate pentru acea perioadă, iar după trei ani Statul Român a început construirea tunelului feroviar 2 situat la 9 distanță d imobil, construcție care nu a creat pagube pentru proprietarii imobilelor situate deasupra tunelului.
Totodată apelanții au menționat că tramvaiul circulă în zonă de 97 de ani fără a le aduce prejudicii de natura celor cauzate în speță de către pârâte; că aspectul privind structura solului nu ar putea fi pus în sarcina proprietarilor, iar studiul geotehnic efectuat în cauză de SC SA Gar elevat faptul că structura solului de sub imobil este compactă, neexistând sub construcție accidente subterane de teren, ce ar permite degradarea imobilului sub greutatea proprie.
Din raportul de expertiză efectuat de expert - rezultă că pârâta a efectuat lucrări de consolidare a imobilelor de la nr. 375 - 377, 373, 371 și 369, situate la 52 metri în dreapta tunelului, iar în partea la nici un imobil.
Consideră apelanții că în cauză a fost dovedită culpa pârâtelor și există și o recunoaștere explicită a prejudiciului creat vecinilor lor situați la o distanță mult mai mare de tunel și ale căror construcții au fost reparate.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Transporturilor a solicitat respingerea apelului reclamanților, arătând că din probele administrate rezultă că construcția nu corespunde standardelor impuse de specificul terenului și nu a fost întreținută în mod corespunzător pe toată perioada funcționării și în mod corect instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a celor două pârâte.
Intimata CNCF "CFR" SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanți, arătând că nu a executat lucrări de refacere la imobilele situate peste limita de influență a lucrărilor din tunel de pe firul 1, imobilul reclamanților fiind situat la o distanță de 50 de axul tunelului în lucru.
A menționat intimata că a formulat obiecțiuni față de concluziile celor două expertize, la care nu s-a răspuns în mod profesionist, în sensul că s-a trecut peste concluziile contractului 60230/1998 în care se arată că degradările de la construcțiile de pe str. - nu sunt datorate exploziilor controlate din tunelul, ci lipsei cvasitotale a preocupărilor de asigurare antiseismică a acestora, coroborată cu terenul slab de fundare din zonă și peste concluziile referatului geotehnic aflat la filele 242 - 256, parte componentă a raportului de expertiză -.
Apelantul Ministerul Transporturilor a criticat sentința sub aspectul soluției de respingere a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, arătând că instanța a respins această excepție cu aplicarea greșită a legii, întrucât atribuțiile reținute de instanță în sarcina Ministerului Transporturilor sunt de fapt atribuții ale Companiei Naționale de Ferate "CFR" SA, conform disp. art. 6 din HG nr. 581/1998.
A mai menționat apelantul că potrivit art. 7 din HG nr. 581/1998 CNCF "CFR" SA are atribuții în asigurarea funcționării infrastructurii feroviare și poartă întreaga răspundere pentru efectuarea lucrărilor la infrastructura de cale ferată și implicit și răspunderea în acele situații în care prin asemenea lucrări s-ar produce prejudicii terților.
Totodată, apelantul a reiterat aspectul că lucrările de reparații la tunelul respectiv au fost comandate și executate de Regionala CFR G, soluțiile constructive aparțin în exclusivitate, iar repararea construcțiilor aflate în zona de influență a lucrărilor la tunelul s-a făcut de către Regionala CFR G din fondurile acesteia și nu de către minister.
Prin întâmpinare apelanții reclamanți au solicitat respingerea apelului pârâtului ca nefundat, arătând că ei au chemat în judecată Statul Român, iar potrivit art. 3 din HG nr. 581/1988 coroborat cu art. 7, 9 alin. 2 și 37 din OUG nr. 12/1998 statul este reprezentat de Ministerul Transporturilor.
Apelanții reclamanți au solicitat în apel probele cu interogatoriu, înscrisuri, cercetare la fața locului și martori, iar apelantul pârât a solicitat probele cu interogatoriu și înscrisuri, probe care au fost admise de instanță și au fost administrate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 85 din 24.02.2009, Tribunalul Galația admis apelul declarat de reclamanții și, domiciliați, împotriva sentinței civile nr.3293/18.04.2008 a Judecătoriei Galați; a schimbat în parte sentința civilă nr.3293/18.04.2008 a Judecătoriei Galați și în consecință: a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Statul Român -Ministerul Transporturilor B, și CNCF -Regionala CFR G; a obligat pârâții să efectueze lucrările de reparație capitală a imobilului situat în G,-, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea obligației. A respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor și a menținut celelalte dispoziții înlăturând dispozițiile contrare. A obligat pârâții la plata în solidar a sumei de 1209,75 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță, din răspunsul formulat de reclamanți cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în fața primei instanțe și din întâmpinarea formulată de reclamanți față de apelul promovat de Ministerul Transporturilor, reclamanții au chemat în judecată Statul Român în calitate de pârât, iar Ministerul Transporturilor a fost chemat în calitate de reprezentant al Statului și nu în nume propriu.
Rezultă astfel că Ministerul Transporturilor a stat în judecată în calitate de reprezentant al pârâtului Statul Român, astfel că toate susținerile acestuia cu privire la faptul că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a acestui minister sunt lipsite de relevanță, câtă vreme reclamanții nu au solicitat obligarea Ministerului Transporturilor la plata despăgubirilor.
Din probele administrate în cauză rezultă că lucrările de reparații la Firul 1 linia CF B - G au fost comandate și executate de Regionala CFR G prin antreprenorul SC SA
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 6 din HG nr. 581/1998 desfășoară activități de interes public național în scopul realizării transportului feroviar public și al satisfacerii nevoilor de apărare a țării și are, în principal, ca obiect de activitate: a) gestionarea infrastructurii feroviare și punerea acesteia la dispoziție operatorilor de transport feroviar, în condițiile legii; b) dezvoltarea și modernizarea infrastructurii feroviare din România în concordanță cu standardele europene, în scopul asigurării compatibilității și interoperabilității cu sistemul de transport feroviar european; c) organizarea, planificarea, coordonarea și controlul activităților de administrare, exploatare, întreținere și reparare a infrastructurii feroviare.
Art. 3 din același act normativ prevede că deține, în concesiune sau în proprietate, bunuri imobile și mobile, după caz.
Art. 3 alin. 2 prevede că infrastructura feroviară publică, ale cărei elemente concrete sunt prevăzute în anexa nr. 2 parte integrantă din hotărâre, precum și bunurile rezultate din investiții, dezvoltări și/sau modernizări ale acesteia, se atribuie în concesiune, fără plata redevenței, pe o durată de 49 de ani de la data înființării, pe bază de contract încheiat cu Ministerul Transporturilor.
Potrivit anexei nr. 2 la HG nr. 581/1998 printre lementele concrete ale infrastructurii feroviare publice se numără podurile, viaductele, tunelurile și alte construcții și lucrări de apărare și protecție aferente, lucrările de artă destinate traversării unor obstacole și terenul aferent, respectiv ansamblul elementelor constructive ale podurilor, podețelor, viaductelor, pasajelor inferioare, tunelurilor, lucrările de apărare și protecție aferente și terenul aferent, până la limita ultimului element component al lucrării respective.
Având în vedere că potrivit art. 3 cu referire la art. 10 din anexa la Legea nr. 213/1998 și dispozițiilor legale menționate mai sus bunurile respective sunt proprietatea publică a statului, iar acțiunea reclamanților izvorăște din efectuarea unor lucrări de reparații la tunelul ce constituie proprietatea statului, tribunalul reține că acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Având în vedere dispozițiile art. 19 din HG nr. 581/1998 și art. 9 din OUG nr. 12/1998 republicată, dispozițiile art. 2 pct. 9, 26, și 31 din HG nr. 412/2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (în vigoare la data promovării acțiunii de către reclamați), ale art. 2 pct. 11, 28 și 33 din HG nr. 367 din 18 aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, precum și ale HG nr. 1387/2004 privind aprobarea Contractului de activitate a Companiei Naționale de Ferate "" - și a Contractului de activitate a Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători " Călători" - și față de izvorul pretențiilor reclamanților, tribunalul reține că în cauză Ministerul Transporturilor are calitatea de reprezentant al pârâtului Statul Român.
Pentru toate aceste considerente tribunalul a apreciat că în mod corect a fost respinsă excepția invocată de Ministerul Transporturilor privind lipsa calității procesuale pasive, astfel că apelul formulat de Ministerul Transporturilor urmează a fi respins ca nefondat.
În ce privește apelul formulat de reclamanți tribunalul a constatat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din actele dosarului reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G,-, compus din suprafața de 500 mp teren și una casă de locuit în suprafață de 80 mp situată pe acest teren, prin moștenire de la părinții lor, și, acesta din urmă decedat la data de 20.07.2005.
Imobilul teren menționat mai sus a fost dobândit de autorii reclamanților prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1332/11.04.1967, iar casa de locuit a fost construită de părinții reclamanților în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 11783/16.05.1967 eliberată de Sfatul Popular al orașului G (fila 34 dosar fond).
Din probele administrate rezultă că imobilul proprietatea reclamanților este situat deasupra ui firul 2, care a fost dat în exploatare în anul 1967.
Lucrările de reparații la 1 au început în anul 1997, iar pârâta CNCF CFR SA a susținut că proiectantul a estimat o limită maximă de influență a lucrărilor din tunel de circa 30 de o parte și de alta a axului tunelului în lucru, iar imobilul cel mai îndepărtat de axul tunelului în lucru este cel din-, în timp ce imobilul din- este situat la o distanță de 50 de ax.
Din nici o probă nu rezultă că până în anul 1997 imobilul reclamanților ar fi suferit degradări ca urmare a situării deasupra tunelului feroviar 2.
După începerea lucrărilor de reparații la tunelul 1, mai mulți proprietari de imobile de pe str. - au adresat la data de 8.12.1997 o sesizare către conducerea Regionalei CFR G prin care aduceau la cunoștință efectele negative ale lucrărilor efectuate la tunel, respectiv prin folosirea pușcării cu dinamită (fila 8 dosar fond), iar ca urmare a acestei sesizări lucrările respective au fost sistate, astfel cum rezultă din adresa nr. 36/1998 emisă de pârâtă (fila 21).
În anul 2001 autorul reclamanților a solicitat Regionalei CFR G efectuarea unei expertize prin care să se constate că la imobilul proprietatea sa s-au produs fisuri și a fost afectată structura de rezistență ca urmare a lucrărilor de reparații efectuate la tunel, însă pârâta i-a comunicat că imobilul din- este amplasat în afara zonei de influență a lucrărilor la tunelul - firul 1 și din acest motiv nici un reprezentant al pârâtei nu s-a deplasat la fața locului pentru a verifica susținerile petiționarului.
Din expertizele efectuate în cauză, planșele foto depuse la dosar, constatările efectuate cu ocazia cercetărilor la fața locului și declarațiile martorilor rezultă că imobilul în cauză are pereții crăpați și fisurați, crăpăturile și fisurile sunt adânci și late de 5- 8 mm, care străpung tot peretele și aceste degradări fac imobilul de nelocuit.
Din raportul de expertiză întocmit de expert rezultă că există legătură între starea de degradare continuă a imobilului din- și vibrațiile produse de garniturile de trenuri și executarea lucrărilor de reabilitare (ținând cont și de stratul de loess fluidizat care constituie terenul de fundare din zonă).
La dosar a fost depus și punctul de vedere al unui expert tehnic atestat cu privire la terenul de fundare de sub imobil (fila 148 dosar fond) în care se menționează stratificația terenului de sub întreaga zonă de pe str. -, expertul subliniind faptul că stratul de loess prezent în zona respectivă intră în vibrație la șocuri de orice natură, vibrații care antrenează și construcțiile din zonă, iar comportamentul acestor construcții la vibrațiile produse depinde de materialele din care sunt făcute și de vechimea lor.
De asemenea, din raportul de expertiză întocmit de expert - tribunalul reține că degradările la imobilul proprietatea reclamanților s-au produs din cauza tehnologiei de execuție a carcasei tunelului cu exploziv, care a echilibrul terenului din zonă.
Tribunalul mai reține din același raport de expertiză că singura soluție de reabilitare a clădirii este consolidarea acesteia pe baza unui proiect elaborat de un proiectant de specialitate care să aibă în vedere datele precizate de SC SA G în studiul geotehnic și o expertiză tehnică efectuată de un expert tehnic autorizat; expertul a opinat că soluția de consolidare a imobilului vizează consolidarea fundațiilor, ținând cont de indicațiile din studiul geotehnic, stâlpi și centuri din beton armat, tencuiala armată cu o rețea de plasă de beton cu mortar de ciment și pardoseala armată la parter.
Se menționează în raportul de expertiză - că imobilul reclamanților este situat la o distanță de 46, 50 de axul tunelului, însă această situație nu poate conduce instanța la concluzia că imobilul s-a aflat în afara zonei de influență a lucrărilor de reparații efectuate la tunel.
Tribunalul a constatat că în extrasul din lucrarea întocmită de Universitatea Tehnică de Construcții B (filele 25- 30 dosar fond) se concluzionează că "degradările evidente constatate la construcțiile de pe str. - nu sunt datorate exploziilor controlate din, ci sistemelor lor constructive și lipsei cvasitotale a preocupărilor de asigurare antiseismică a acestora, coroborată cu, probabil, terenul slab de fundare din zonă". În lucrarea respectivă autorii au apreciat că dacă se respectă condițiile tehnice în care s-a efectuat derocările în tunel la data determinărilor experimentale nu pot fi înregistrate efecte suplimentare în raport cu cele prezentate în respectivul raport tehnic.
În cauză nu s-a precizat data întocmirii acestui raport, însă tribunalul reține că rezultatele prezentate au avut la bază investigații experimentale, iar în cauză nu s-a făcut nici o dovadă că ulterior s-au efectuat verificări în teren pentru a se constata dacă lucrările efectuate au avut efecte suplimentare ce nu au putut fi previzionate.
De altfel, din raportul de expertiză - rezultă că în urma lucrărilor de demolare efectuate la tunel terenul de deasupra tunelului și în lateral și-a echilibrul apărând tasări mari care au condus și la tasarea drumului de tramvai și a drumului de pe str. - din zona respectivă.
Structura solului din acea zonă, precum și existența construcțiilor, vechimea acestora și materialele din care erau construite sunt elemente ce trebuiau avute în vedere de către proiectant la alegerea soluțiilor constructive pentru efectuarea lucrărilor de reparații, astfel încât prin lucrările respective să se evite producerea unor degradări unora dintre construcții.
De altfel, însăși pârâta a acceptat să efectueze reparațiile si consolidările ce s-au impus în situațiile în care asemenea degradări nu au putut fi evitate.
Faptul că în raportul menționat se face referire la lipsa preocupărilor de asigurare antiseismică a construcțiilor din acea zonă nu face decât să confirme aspectul menționat de expertul - în sensul că exploziile controlate ce au fost efectuate la tunel creau vibrații asemănătoare unui seism.
Prin neefectuarea acelor asigurări antiseismice proprietarii și-au asumat riscul de a suporta pagubele în cazul producerii unui seism, nu însă și riscul de a suporta pagube produse prin acțiuni ale unor persoane, în cunoștință de cauză.
Față de toate aceste considerente tribunalul a reținut că degradarea imobilului reclamanților a avut ca și cauză efectuarea lucrărilor de reparații la tunelul 1, iar în timp efectele negative ale acestor lucrări s-au accentuat, astfel că se reține că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale a pârâtei "CFR" SA, respectiv există fapta acesteia cauzatoare de prejudicii, prejudiciul produs reclamanților constă în degradările produse imobilului care necesită consolidare pentru a mai putea fi locuit și există legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Tribunalul a reținut că în cauză este dovedită și culpa pârâtei, întrucât aceasta avea obligația de a lua toate măsurile pentru a se adopta o soluție constructivă care să nu producă prejudicii construcțiilor din zonă.
În ce privește răspunderea pârâtului Statul Român, tribunalul a reținut că acesta răspunde pentru prejudiciul cauzat reclamanților, întrucât este proprietarul tunelului la care au fost efectuate acele reparații, alături de persoana căreia i-a dat în administrare infrastructura feroviară proprietatea sa.
Având în vedere că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce poate fi aplicată de instanță în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, tribunalul a apreciat că în cauză apare ca fiind justificată și această cerere formulată de reclamanți.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atâtreclamanții și, cât și pârâții Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și B și CNCF - CFR SA - Sucursala Regională CFR
Reclamanții șicritică decizia prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, invocând faptul că deși în urma admiterii apelului, s-a dispus admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, instanța de control judiciar a omis să motiveze reducerea daunelor cominatorii de la suma de 1000 lei/zi întârziere la 100 lei/zi întârziere.
Pârâta CNCF-CFR SA B, Sucursala Regională CFR, critică decizia prin prima motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod procedură civilă, susținând că soluția dată de Tribunal se sprijină pe motivații contradictorii, că "actele juridice supuse judecării apelului" au fost interpretate trunchiat cu schimbarea înțelesului evident al acestora, făcând în acest sens trimitere expresă la concluziile contractului nr. 60230/1998 și ale Referatului - filele 242-256 dosar fond, parte componentă din expertiza întocmită de expert -.
În fine, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și critică aceeași decizie prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, instanța de control judiciar pronunțând o soluție bazată pe motive contradictorii și străine de natura pricinii și, prin respingerea greșită a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, s-a făcut o greșită aplicare a legii incidente în speță.
Susține pârâta în dezvoltarea motivelor de recurs că deși temeiul juridic al acțiunii trebuie să îl constituie dispozițiile art. 998-999 și 1000 Cod civil, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1073 Cod civil, iar în baza acestui text de lege, nu putea fi antrenată răspunderea sa civilă delictuală în lipsa existenței unui prejudiciu produs de un lucru.
Susține acest recurent că simpla constatare în sensul că Statul, reprezentat prin Ministerul Transporturilor, este proprietarul tunelului nu putea atrage, în mod implicit, răspunderea acestuia. În fine, susține recurentul că instanța de apel nu este coerentă în argumentarea soluției, făcând în acest sens un amplu comentariu asupra tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale.
Pe fondul cauzei, recurentul susține greșita sa obligare, în solidar cu copârâta SNCF _ CFR B, Sucursala Regională CFR G, întrucât conform prevederilor art. 7 din HG581/1998, numai aceasta din urmă are atribuții în asigurarea funcționării infrastructurii feroviare și a asigurării stării de funcționare a liniilor, instalațiilor și a celorlalte elemente ale infrastructurii feroviare, aici fiind incluse și tunelurile și terenurile aferente.
Susține recurentul că instanța nici nu a stabilit care este fapta pârâtelor și care este legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciu.
Recursurile declarate sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, în considerarea următoarelor:
Referitor la recursul declarat de reclamanți:
În ipoteza în care debitorul nu înțelege să-și execute obligația de a face, legiuitorul a considerat necesar să pună la îndemâna creditorului o serie de mijloace juridice pentru a-l constrânge pe debitor să execute în natură obligația respectivă.
Când aceste mijloace sunt insuficiente și debitorul continuă nu executa, practica judiciară a creat un alt mijloc de constrângere și anume, daunele cominatorii.
Acestea constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie ăop lătească pentru fiecare zi de întârziere sau pentru o altă unitate de timp - săptămână, lună - până la executarea obligației. Cuantumul sumei și unitatea de timp pentru care se acordă, se stabilesc prin hotărâre judecătorească. Desigur, instanța va putea mări cuantumul lor dacă debitorul persistă în a nu-și îndeplini obligația, dar, trăsătura esențială a daunelor cominatorii este aceea că ele apar ca un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor, ele nefiind un mijloc direct de asigurare a executării în natură a obligațiilor și astfel, suma de 1000 lei solicitată de reclamanți nu se justifică. În practica judecătorească s-a decis că daunele cominatorii au un caracter provizoriu deoarece cuantumul lor se reduce la limita prejudiciului încercat de creditor datorită executării cu întârziere sau a neîndeplinirii obligației de către debitor.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind justificată suma stabilită de instanță ca daune cominatorii, critica recurenților-reclamanți fiind nefondată.
Referitor la criticile invocate depârâta Sucursala Regională CFR, deși aceasta invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod procedură civilă, în dezvoltarea motivelor aceasta face trimitere la interpretarea greșită a unor probe (respectiv raportul de expertiză și referatul geotehnic), critică susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, text abrogat prin Legea nr. 219/2005, astfel încât Curtea nu va putea cenzura temeinicia deciziei prin prisma acestor critici.
În fine, criticile invocate decopârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor șisunt nefondate și nu pot fi primite întrucât corect a reținut instanța de apel situația de fapt, pe baza interpretării judicioase a probelor și a apreciat justificat că, în calitatea sa de proprietar al tunelului ce a antrenat deteriorarea imobilului reclamanților, situat deasupra acestui tunel, se impune obligarea acestui pârât la efectuarea lucrărilor de reparații capitale a imobilului în litigiu, dând corect eficiență dispozițiilor art. 1073 Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate atât de reclamanți cât și de pârâți, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către reclamanțiișiși pârâteleSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI B, F - R SA - SUCURSALA REGIONALĂ CFR, împotriva deciziei civile nr. 85 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /21.12.2009
decizie VM/21.12.2009
6 ex./21.12.2009
Fond: Judecătoria Galați - judecător:
Apel: Tribunalul Galați - judecători: -ta-
Com. 4 ex./22.12.2009
-
-
- Statul Român prin Ministerul Transporturilor și infrastructurii
- CNCF - CFR SA Sucursala Regională CFR
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
