Obligație de a face. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 54
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu sediul ales în B, sector 2, B-dul - de, nr. 3-5, împotriva sentinței nr.1294 pronunțată la data de 18 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în P,-, jud.
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr.54978/10.12.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, anulate de instanță la filele 4, 13 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat din Baroul București, în substituire pentru avocat din cadrul aceluiași barou, potrivit împuternicirii avocațiale nr.1/10.12.2009, lipsind intimata - pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă solicită rectificarea încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2009, în sensul că din eroare a fost trecut în dispozitiv termenul ca fiind 25 februarie 2009, sala 2, în loc de 25 ianuarie 2010, cum este corect.
Curtea, verificând conținutul încheierii de ședință din 14.12.2009, constată că din eroare a fost tehnoredactat în cuprinsul dispozitivului termenul de judecată ca fiind 25 februarie 2008, sala 2, în loc de 25 ianuarie 2010, sala 2, cum este corect, în baza art. 281 Cod proc.civilă dispune rectificarea erorii materiale strecurată în cuprinsul încheierii, în sensul celor expuse anterior.
La solicitarea instanței, apărătorul ales al recurentei-reclamante declară că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea pricinii.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, apreciază procedura legal îndeplinită, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, pentru motivele expuse detaliat în cererea scrisă depusă la dosar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Prahova.
În susținerea căii de atac exercitată, apreciază că sentința a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a disp. art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile, deoarece în cuprinsul acestui act normativ nu se face referire la competența exclusivă a Tribunalului București în soluționarea unor atare pricini, pe cale de consecință litigiile urmând să fie judecate sub imperiul normei procedurale de drept comun, respectiv art. 2 pct.1 lit.e și art. 5 Cod proc.civilă.
Sub un alt aspect, critică sentința pe considerentul că motivarea este extrem de vagă și insuficientă în raport cu soluția pronunțată, constituind în realitate un simulacru de motivare.
Într-un ultim motiv de recurs critică hotărârea ca fiind lipsită de temei legal, întrucât tribunalul nu a indicat nicio prevedere legală privind competența de teritorială de soluționare a Tribunalului București, prevedere legală care de altfel nici nu există raportat la speța dedusă judecății. Învederează că o competență specială a fost instituită de actul normativ pentru cu totul alte litigii, iar nu și pentru acțiuni întemeiate pe art. 35, cum este cea formulată de reclamantă în cauza de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială sub nr-, reclamanta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice,obligarea pârâtei SC " " SRL la încetarea folosirii în activitatea sa a denumirii " my-jobs", a oferirii produselor,comercializarea sau deținerea lor sub denumirea " my-jobs", precum și la plata de daune cominatorii.
Așadar, cererea are ca obiect protecția unei mărci, încadrându-se în categoria litigiilor de proprietate intelectuală, natura cauzei justificând competența instanței civile,în conformitate cu disp.art.2 pct.1 lit. Cod proc.civilă.
Pentru considerentele expuse, prin încheierea din data de 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova Secția Comercială, în baza disp.art. 99 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a transpus cauza la Secția civilă.
Cauza a fost înregistrată la secția civilă a Tribunalului Prahova la data de 4.05.2009, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1294/18.06.2009, Tribunalul Prahova - Secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Prahovaa reținut că obiectul acțiunii vizează un conflict între marcă și nume de domeniu de internet, astfel că ar trebui să se rețină ca temei de drept răspunderea civilă delictuală, iar pentru a aprecia asupra îndeplinirii cumulative a elementelor acestui tip de răspundere, instanța trebuie să mai analizeze și marca opusă de reclamantă și anume dacă aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate la înregistrare, stipulate la art.5 lit. b și c din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că este pronunțată cu încălcarea flagrantă a prevederilor art.35 din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, art.2 pct.1 litera e și art.5 Cod pr.civilă, potrivit cărora instanța competentă pentru soluționarea prezentei cauze este Tribunalul Prahova și nu Tribunalul București.
A precizat recurenta că, din moment ce acțiunea formulată și-a întemeiat-o pe dispozițiile art.35 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, pentru care nu se prevede nicio derogare de la regula generală privind competența în litigii de proprietate intelectuală, stabilită de art.2 pct.1 lit.e Cod pr.civilă, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Prahova - secția civilă și nu Tribunalului București.
De altfel, hotărârea atacată este lipsită de temei legal, neindicându-se nicio prevedere legală potrivit căreia competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, motivarea fiind neclară, imprecisă și total contradictorie.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Raportat la obiectul cauzei - obligarea pârâtei să înceteze folosirea denumirii "my-jobs" pentru pagina de internet, întrucât este un semn similar cu marca înregistrată "my-jobs ATINGE-ȚI VISUL", fapt care produce în percepția publicului riscul de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul, este cert că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.35 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, temei de drept ce a fost indicat și de reclamantă.
Textul de lege anterior menționat nu prevede nicio derogare de la regula generală privind competența teritorială în materie de proprietate intelectuală, reglementată de art.5 Cod pr.civilă raportat la art.2 pct.1 litera e Cod pr.civilă (tribunalul în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului), folosindu-se expresia " instanței judecătorești competente".
Într-adevăr, Legea nr. 84/1998 instituie competența teritorială absolută în favoarea Tribunalului București, dar numai pentru litigiile vizând decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, pentru situațiile prevăzute de art.45, ceea ce nu se regăsește în cazul în speță.
Față de considerentele expuse, este cert că în cazul în speță competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Prahova - secția civilă.
În consecință, curtea, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 1294/18.06.l2009 a Tribunalului Prahova și va trimite cauza, spre continuarea judecății, aceleiași instanțe de fond- Tribunalul Prahova, respingând ca neîntemeiată, în baza art.137 alin.1 Cod pr.civilă coroborat cu art.158 Cod pr.civilă, raportat la art.5 Cod pr.civilă și art.2 pct.1 litera e Cod pr.civilă, excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, cu sediul ales în B, sector 2, B-dul - de, nr. 3-5, împotriva sentinței nr.1294 pronunțată la data de 18 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în P,-, jud.P și în consecință:
Casează sentința civilă nr. 1294/18 iunie 2009 a Tribunalului Prahova și trimite cauza spre continuarea judecății, aceleiași instanțe de fond - Tribunalul Prahova, respingând ca neîntemeiată excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
5 ex/27.01.2010
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
