Obligație de a face. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 545
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 140 din data de 12 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul și intimatul, asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Contestatorul depune concluzii scrise.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației.
Contestatorul solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului.
Avocat pentru intimatul, depune concluzii scrise în raport de care solicită respingerea contestației în anulare ca neântemeiată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 6 iulie 2006 reclamantul a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acestuia să-și ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea sa, situat în punctul " ".
Prin sentința civilă nr.973 din 31 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă în obligație de a face formulată de reclamantul împotriva pârâtului.
A fost obligat pârâtul să-și ridice construcțiile pentru cotețe - porci și împrejmuirea pentru aceste cotețe, edificate pe terenul proprietatea reclamantului, teren în suprafață de 45. situat în P 4113/1, T 161, învecinat la, E, V - restul proprietății reclamantului și la cu pârâtul.
A mai fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 309,7 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel apelantul reclamant dar și apelantul pârât.
Apelantul reclamant a invocat în motivele de apel că în mod greșit nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, conform notei de cheltuieli și nu a primit despăgubiri pentru ocuparea abuzivă a terenului de către pârât timp de 6 ani.
Apelantul pârât a invocat în motivele de apel că în mod greșit a fost admisă acțiunea, că nu a participat la efectuarea expertizei, fiind trimis la C și C pentru efectuarea unor analize medicale, astfel că expertul nici nu s-a prezentat la data de 15.03.2007 în teren și nici nu a răspuns la obiectivele stabilite de către instanță.
Prin decizia civilă nr.399 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile.
Pentru a pronunța astfel s-a reținut de către tribunal că instanța a stabilit starea de fapt ca fiind aceea cea care a rezultat din probe și a aplicat corect dispozițiile legale, respectiv art. 494 și 486.civ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant, au fost avute în vedere de către instanță cele dovedite de către acesta, respectiv cheltuielile efectuate cu plata taxei de timbru și a onorariului de expert, nefiind dovedite celelalte cheltuieli solicitate de reclamant prin nota de la fila 195 din dosarul instanței de fond.
La dosarul cauzei nu există nici o cerere a reclamantului prin care acesta să fi solicitat contravaloarea uzufructului pe 6 ani, astfel că având în vedere disp. art. 129 (6) pr.civ. s-a constatat de către tribunal că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii reclamantului cu respectarea principiului disponibilității.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, motivând că instanțele au refuzat să analizeze 29715.10.1991, sentința 547/2007, procesul verbal de punere în posesie 138/2007. S-a susținut că titlul de proprietate emis reclamantului cuprinde date false, în ce privește vecinii din tarlaua 161.Recurentul arătat că are documentație tehnică pentru construcție, că terenul său era înscris în cadastrală și întabulat cadastral în 39, parcela 1026/4, că toate construcțiile sunt edificate pe terenul său, moștenit de la, iar nu în tarlaua 161 parcela 4113/1. Recurentul a susținut că pentru efectuarea expertizei nu au fost stabilite obiective prin încheiere de ședință.
Concluzionând, recurentul a solicitat să se constate că în momentul când edificat construcțiile era în posesia adeverinței 2061/2001 și a procesului verbal de punere în posesie 118/2001, că nu a fost constructor de rea credință.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoz art 304 pct. 7,8 și 9
La data de 9.11.2007 recurentul a depus la dosar o completare a motivelor de recurs, solicitând să se ia în considerare actele depuse la dosarele de fond și indicând filele la care aceste acte sunt depuse. Recurentul a arătat că actele de proprietate emise reclamantului intimat în procedura legii fondului funciar sunt acte false.
În apărarea sa, intimatul a formulat întâmpinare prin care a făcut o descriere a situației de fapt și a litigiilor purtate cu recurentul, a susținut că există autoritate de lucru judecat și a solicitat respingerea recursului.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 140 din 12.02.2008, a respins recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 399 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 973 din 31 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Motivele de recurs privesc următoarele probleme de drept: modalitatea de efectuare a expertizei tehnice, valabilitatea actelor de proprietate depuse de reclamant, amplasamentul construcțiilor și calitatea de constructor de bună credință a recurentului pârât.
Susținerile recurentului în sensul că expertiza nu a fost efectuată în teren sunt nedovedite, dimpotrivă, din cuprinsul raportului și procesul verbal încheiat de expert rezultă că lucrarea s-a făcut după ce a fost identificat terenul părților și observate construcțiile.
Aceste argumente duc la concluzia că dispozițiile legale prev de art. 201-208 privind administrarea probei cu expertiză au fost respectate și nu există motive pentru a constata nulitatea lucrării.
Cât privește actele depuse la dosar de părți, instanța a reținut că reclamantul dovedit cu titlul de proprietate nr. -/2006 că este proprietarul parcelei 4113/1. Acest titlu face dovada deplină a proprietății iar până în prezent nu a fost anulat de către instanța de judecată, astfel că toate referirile recurentului la falsitatea actului, la înscrierea greșită a unor vecini sau parcele nu pot fi considerate pertinente. Prin sentința civilă 185/2.02.2007 a Judecătoriei Novacis -a respins acțiunea promovată de pentru constatarea nulității titlului cu privire la parcela 4113/1, parcela 41/1, astfel că susținerile recurentului privind nevalabilitatea titlului reclamantului au făcut deja obiectul unei alte judecăți. Potrivit art. 129 alin 6 instanța are obligația de se pronunța doar asupra cererilor cu care a fost investită, iar analiza valabilității titlurilor de proprietate excede cadrului procesual stabilit de reclamant prin promovarea acțiunii.
Susținerea recurentului în sensul că nu a edificat cotețele pe terenul înscris în titlul reclamantului este contrazisă nu numai de concluziile raportului de expertiză, ci și de procesul verbal -/23.06.2006 al Primăriei ( fila 21 dosar recurs) din care rezultă că pe o porțiune de circa 10 ari din terenul înscris în titlul reclamantului se află o construcție din țevi metalice împrejmuită cu plasă de sârmă și fier beton, în care pârâtul creștea, la vremea respectivă 10 porci. Aceeași concluzie rezultă și adeverința primăriei dată sub nr. 4182/3.10.2006. din raportul de expertiză întocmit de exp. în dosarul 2558/2001 al Judecătoriei Novaci, între aceleași părți, din raportul întocmit în același dosar de experții,.
Recurentul a depus titlul de proprietate nr. -/14.11.2007 prin care i s-a reconstituit drept de proprietate pentru suprafața totală de 8773. teren, asupra căreia dreptul său de proprietate nu este contestat. Comparând vecinătățile parcelelor înscrise în titlul recurentului pârât cu schița anexă la raportul de expertiză realizat la fond se observă că saivanele sunt construite pe un teren învecinat la vest cu hotarul B, la est cu drumul sătesc 1209, la nord cu, la sud cu, în timp ce nicio parcelă din titlul recurentului nu are aceste vecinătăți. Terenul cu vecinătățile constatate de expert este înscris la categoria extravilan în titlul reclamantului, parcela 161, tarlaua 4113/1.
Toate aceste acte îndreptățesc concluzia instanțelor de fond că recurentul pârât a edificat construcțiile ( cotețe porci) pe terenul ce este în prezent proprietatea reclamantului intimat.
Instanța de fond a reținut corect că începând cu data la care reclamantul a introdus acțiune pentru anularea actelor emise pârâtului în procedura legii 18/1991 ( data de 17.10 2001) pârâtul recurent nu se mai poate prevala de calitatea sa de constructor de bună credință pentru că i-au fost aduse la cunoștință viciile titlului său. Dealtfel, adeverința și procesul verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate, așa cum deja am arătat, ci doar îndreptățesc pe titular să ceară eliberarea titlului, conform art. 64 din legea 18/1991.La data când a construit, pârâtul recurent și-a asumat posibilitatea ca actele premergătoare eliberării titlului să nu fie finalizate și cunoscut că nu are calitatea de proprietar al terenului. Potrivit declarațiilor martorilor cotețul a fost edificat de pârât în perioada 2001-2002, în perioada când procesul verbal de punere în posesie îi atribuia respectivul teren. Chiar dacă la data edificării pârâtul a fost constructor de bună credință, instanța reține că saivanele edificate pe terenul care a devenit proprietatea reclamantului începând cu data eliberării titlului acestuia, și anume 17.02.2006, sunt ușor demontabile, fiind, practic, o împrejmuire cu plasă de sârmă, cu o valoare economică redusă.
În atare ipoteză, menținerea cotețului respectiv pe terenul reclamantului nu profită acestuia, nu aduce un spor de valoare terenului iar demontarea lui nu presupune pentru pârât o pierdere financiară deosebită, majoritatea materialelor putând fi recuperate integral, mai puțin placa de beton turnată pe sol.
În atare condiții, dispoz art. 494 civ. se interpretează în sensul că reclamantul, ca proprietar al fondului, are proprietatea construcției edificate iar ridicarea ei nu aduce prejudicii de bună credință și nici nu sporește valoarea fondului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, invocând dispozițiile art. 318 Cod pr. civ. deoarece instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de recurs care conduce la casarea hotărârilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că este neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorul.
Cu privire la motivele contestației în anulare formulate de către contestatorul, se constată că acestea se regăsesc în înseși motivele de recurs formulate de către recurentul, împotriva deciziei civile nr. 399/12.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, însă analizate în totalitate de către instanța de recurs.
Acestea vizează critici referitoare la modalitatea de efectuare a expertizei tehnice, valabilitatea actelor de proprietate ale intimatului, amplasamentul construcțiilor în raport de actele de proprietate ale pârâților și calitatea de constructor de bună-credință contestatorului.
În raport de dispozițiile art. 317-318 Cod pr. civ. contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 Cod pr. civ. - necompetență sau vicii vizând procedura citării - și art. 318 Cod pr. civ. - greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs -, iar nu pentru greșita aplicare a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Referitor la motivele de contestație în anulare care privesc dispozițiile art. 318 Cod pr. civ. se constată că, în speță, contestatorul nu invocă greșeli materiale de ordin procedural, ci invocă stabilirea eronată a situației de fapt, ca urmare a reaprecierii probelor sau a interpretării faptelor, aceasta echivalând doar cu o eventuală "greșeală de judecată", respectiv o greșeală de fond, de apreciere a probelor cauzei, care, însă, nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.
Cu privire la aspectul prevăzut de dispozițiile art. 318 Cod pr. civ. respectiv la motivul de contestație în anulare, cum că instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs cu care a fost investită, se constată că nu este cazul, deoarece neînsușirea unui motiv nu înseamnă obligatoriu că instanța nu l-a examinat.
Instanța a analizat și prin prisma aplicării directe sau nu a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, s-a avut în vedere respectarea acestor drepturi prevăzute în Protocolul 1 la Convenția Europeană, precum și în art. 6 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Urmează ca, în consecință, având în vedere aceste considerente coroborate cu dispoz. art. 317 și 318 Cod pr. civ. să se respingă ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorul.
În conformitate cu dispoz. art. 274 Cod pr. civ. și culpei procesuale stabilită în sarcina contestatorului, instanța va obliga pe acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei, în sumă de 801 lei, către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 140 din data de 12 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă contestatorul la 801 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./03.07.2008
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
