Obligație de a face. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 546
Sedința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în orașul Nehoiu,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 102 pronunțată la data de 1 aprilie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-reclamant și intimata-pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/2009 și cu 0,15 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează instanței că la dosar s-a depus c concluzii scrise din partea recurentului, prin care solicită judecarea în lipsă și cerere pentru lipsă apărare din partea intimatei-pârâte.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de intimata-pârâtă, nefiind temeinic motivată conform art. 156 Cod pr.civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sub nr. 2270/277 din 13.12.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Muntenia SA - SDFEE B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-și ridice construcția edificată pe un teren proprietatea reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deține un teren categoria intravilan, în suprafață de 1000 mp. aferent casei unde locuiește. SC și-a edificat pe teren un stâlp, cu destinația de a conduce energia electrică pe teren la o distanță de cca. 9. spre interiorul grădinii.
Având în vedere că legislația anterioară nu îndrituia proprietarul să facă acte de opoziție pe calea justiției, tatăl său (în viață pe atunci) a fost "forțat" să accepte. Ulterior, după Revoluție, s-a adresat celor de la, care au dat un răspuns negativ. Ținând cont de faptul că din 1978 și până în prezent au avut loc o serie întreagă de modificări în ceea ce privește sistematizarea urbanistică a orașului
-2-
(în acea zonă a apărut piața din Nehoiu), terenul, după revoluție, a căpătat o valoare de piață considerabilă, în sensul că fiind zonă ultracentrală, se pretează la a fi folosit pentru edificarea unor construcții cu destinație comercială și nu numai.
Terenul, deși se află în circuitul civil, (sub aspect legal), el nu poate fi valorificat sub nicio formă (sub aspect practic), deoarece nimeni nu dorește să achiziționeze astfel de imobil, întrucât stâlpul ce aparține SC îi împiedică să facă orice fel de investiție, cel păgubit fiind reclamantul, care dorește să ridice pe acel teren o construcție tip locuință pentru fiica sa, însă acel stâlp îl împiedică practic.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond respingerea acțiunii. A arătat că cererea reclamantului, de eliberare a amplasamentului ocupat de stâlp din rețeaua de 20 Kv, proprietatea societății, sau plata la despăgubiri pentru lipsa de folosință, a format obiectul unei acțiuni în justiție aflată pe rolul Judecătoriei, în dosarul nr. 114/2002, acțiune soluționată de instanța de fond în favoarea reclamantului, prin sentința civilă nr. 762/2002. Ulterior, ca urmare a soluționării cererii de apel ce a făcut obiectul dosarului nr. 2568/2002, Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr. 764/2002, în sensul respingerii acesteia ca nelegală și netemeinică. Soluționând recursul reclamantului împotriva acestei decizii, Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr. 41/2003, a respins recursul, menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 764/2002, care a devenit, astfel, și irevocabilă, constituind autoritate de lucru judecat în această cauză.
Ca urmare, consideră că sunt îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiții cerute de lege pentru a admite excepția autorității de lucru judecat: identitate de cauză, de părți și de obiect, fapt pentru care solicită admiterea excepției și respingerea cererii.
Pe fond consideră cererea nelegală și netemeinică, deoarece Lg. 318/2003, în art. 37 (4) reglementează că "terenurile pe care se află amplasate rețele electrice de distribuție a energiei electrice existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului". Pe terenul la care face referire reclamantul se află amplasat un stâlp ce face parte din rețeaua de 20 Kv, proprietatea pârâtei, care a fost construit în anul 1978. Ca urmare, textul normativ de mai sus este aplicabil în speță. art. 16 lit.a-e stabilește drepturi de uz și servitute asupra terenurilor proprietate publică sau privată aflate în vecinătatea capacităților energetice. Aceste drepturi se exercită cu titlu gratuit pe toată perioada existenței capacităților energetice. S-a depus la dosar decizia civilă nr. 764/2002 a Tribunalului Buzău.
Excepția privind autoritatea de lucru judecat a fost respinsă prin încheierea din 19.02.2007. S-a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a respins acțiunea s-au motivat prin lipsa titlului de proprietate al reclamantului, iar la introducerea prezentei acțiuni reclamantul deține titlu de proprietate, deci nu există condiția privind identitatea de cauză.
Prin înscrisul aflat la fila 61 dosar, pârâta ridica excepția privind lipsa competenței materiale a instanței, arătând că între părți există un litigiu comercial, iar instanța competentă a soluționa litigiul în primă instanță este Tribunalul Buzău.
În urma probelor administrate, Judecătoria Pap ronunțat sentința civilă nr. 1513/24.11.2008, prin care a respins excepția privind lipsa
-3-
competenței materiale a instanței, ridicată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a ridica un stâlp ce susține rețeaua electrică proprietatea pârâtei, ce este amplasat pe un teren în suprafață de 1000. proprietatea sa, teren înscris în titlul de proprietate nr. 55645/73 din 11.06.2004.
Din sentința civilă nr. 548/05.05.2008 și expertiza tehnică efectuată în dosarul nr. 2270/2007, a rezultat că stâlpul electric nu este amplasat pe terenul proprietatea reclamantului, astfel că cererea acestuia este neîntemeiată. electric se află amplasat la o distanță de 8. de terenul proprietatea reclamantului și nu s-a dovedit că existența acestuia provoacă reclamantului vreun prejudiciu, astfel că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale conform art. 998 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța a avut la bază expertiza efectuată în altă cauză, în sensul că stâlpul nu este amplasat pe terenul proprietatea sa, ori acest raționament nu este în concordanță cu actele dosarului, deoarece sentința invocată de instanță a avut ca obiect acțiunea formulată de SC pentru anularea titlului său de proprietate. Susține apelantul că a demonstrat că stâlpul respectiv este situat pe terenul său, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimata SC Muntenia Nord SA - SDEE B, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, deoarece instanța a interpretat corect prevederile Legea 13/2007, în sensul că stâlpul proprietatea lor a fost amplasat în anul 1978, deci anterior apariției legii și, ca atare, sunt aplicabile prevederile art. 41 alin.4, care stipulează că "terenurile pe care se situează rețele de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului".
Apelantul a intrat în posesia terenului după apariția Legea 18/1991, în baza titlului de proprietate nr-.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că stâlpul nu se află pe terenul proprietatea apelantului.
Legea 13/2007, în art. 16 (9), prevede că proprietarii terenului afectați de exercitarea de către titularii de licențe a drepturile prevăzute de art.16, vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate, prejudicii ce trebuiesc dovedite și să existe un raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta titularului de licență.
Rezultă că apelantul nu a demonstrat că a suferit o pagubă, astfel că apelul este neîntemeiat.
Prin decizia civilă nr.102 pronunțată la data de 1 aprilie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1513/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria P în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Din titlul de proprietate nr. 55645/73 din 10.06.2004, rezultă că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,88 ha. teren situat pe raza orașului Nehoiu, din care 1000 mp. situați în intravilan.
-4-
Apelantul, în cererea formulată, a susținut că această suprafață de 1000 mp. este afectată, deoarece intimata SC a edificat pe terenul său un stâlp, la o distanță de 9.
de gardul care îl desparte de piața orașului. În cererea introductivă reclamantul a precizat că acest stâlp a fost ridicat în anul 1978, însă modul cum este amplasat afectează valoarea de circulație a terenului, care se pretează a fi folosit pentru edificarea unor construcții cu destinație specială.
Între reclamant și pârâtă au existat mai multe procese, în acest sens fiind și sentința civilă nr. 764/09.10.2002, sentința civilă nr. 548/05.05.2008.
În dosarul - a fost efectuată o expertiză de specialitate, care a avut ca obiectiv identificarea terenului în litigiu și a stâlpului de distribuție a energiei electrice și suprafața aferentă a acestuia, expertiză din care a rezultat că terenul proprietatea reclamantului este în intravilanul orașului Nehoiu și are suprafața totală de 1430 mp. iar stâlpul de energie electrică este situat la o distanță de 8. față de proprietatea apelantului. Terenul pe care este amplasat stâlpul nu este proprietatea apelantului și nu este înscris în titlul de proprietate al acestuia - nr-, această suprafață fiind situată în alt punct, având altă suprafață și alte vecinătăți.
În titlul de proprietate al reclamantului, așa cum rezultă din acesta, este menționată suprafața de 1000 mp. în tarlaua 108 și are ca vecini: la -, E - Romsilva, S și V - drum, iar suprafața identificată de expert este de 1430. și are următoarele dimensiuni și vecinătăți: la - str. -, la - pe distanța de 48. str. -, la -, la -, iar pe distanța de 6,50. este vecin cu de acces.
Prin actele depuse la dosar de către apelant, acesta nu a demonstrat că stâlpul la care face referire, de distribuție a energiei electrice, este amplasat pe proprietatea sa, mai mult, distanța la care este amplasat de proprietatea sa, respectiv 8. îi produce vreun prejudiciu de natură să determine intimata la plata despăgubirilor solicitate.
Critica formulată în sensul că instanța nu a făcut referire la declarațiile de martori este neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă din încheierea din 10.11.2008, reclamantul a precizat că nu mai are alte probe de administrat, deși inițial solicitase proba cu martori la termenul din 22.01.2006, ceea ce denotă că acesta nu a insistat în administrarea acestei probe.
Corect a reținut instanța de fond concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul 724/2007, prin care s-a stabilit că stâlpul nu se află pe terenul proprietatea reclamantului, având în vedere că acesta nu a solicitat o altă expertiză și nici nu a depus acte din care să rezulte o altă situație de fapt.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în motivele de recurs că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului prin actele depuse la dosar.
A mai criticat recurentul că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu a suferit vreo pagubă sau că stâlpul nu este amplasat pe terenul său.
Astfel, se arată de către recurent că a depus în acest sens certificatul de urbanism din care rezultă că urma să-și construiască o locuință și răspunsul negativ la cererea sa de a obține aviz pentru construire locuință, astfel încât prejudiciul suferit a fost pe deplin dovedit.
-5-
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs formulat de recurent în sensul că a făcut dovada dreptului de proprietate este nefondat, având în vedere că în speță nu a fost contestat dreptul de proprietate al recurentului-reclamant, ci s-a reținut că acesta nu a făcut dovada că stâlpul se află pe terenul proprietatea sa.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că este nefondat atâta timp cât prin sentința civilă nr.548/05.05.2008 a Judecătoriei Paf ost respinsă acțiunea intimatei de anulare a titlului de proprietate deținut de recurentul-reclamant cu motivarea că "stâlpul în litigiu nu este amplasat pe terenul atribuit reclamantului prin titlul de proprietate", ci se află la o distanță de 8. de limitele terenului, concluzie bazată pe raportul de expertiză efectuat în acel dosar și depus la instanța de fond.
Prin urmare, atâta timp cât în cauză nu s-a făcut dovada că stâlpul în litigiu se află situat pe terenul recurentului-reclamant, în mod corect a fost respinsă acțiunea acestuia de obligare a intimatei la ridicarea stâlpului.
Cât privește paguba suportată de recurent prin obstrucționarea sa în construirea unei locuințe, ca urmare a avizului negativ dat de intimată, Curtea constată că acesta are posibilitatea de a opta pentru alte variante menționate în respectivul aviz (fila 58 dosar fond).
Pe de altă parte, nu-i poate fi imputat intimatei faptul că a construit stâlpul ce deservește întreaga localitate, în anul 1978, în condițiile în care recurentul a obținut titlul de proprietate în anul 2004.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează să-l respingă în baza art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în orașul Nehoiu,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 102 pronunțată la data de 1 aprilie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta B cu sediul în B,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- - - - C -
fiind în concediu de odihnă fiind în concediu de odihnă
se semnează de se semnează de
Președintele instanței, Președintele instanței,
Grefier,
- -
fiind în concediu de odihnă
se semnează de
Grefier șef secție,
.//.
-6-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.- 3120
Red.VS/tehnord. VM
2 ex./08.07.2008
f- JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
a- Tribunalul Buzău
,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
