Obligație de a face. Decizia 5495/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5495
Ședința din Camera de Consiliu de la 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2008, privind recursul declarat de pârâta SC DE AGENT ȘI CU SA - M, împotriva sentinței civile nr. 1491/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2008, și respectiv 27 iunie 2008.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr.909/20.10.2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, întrucât, reclamantul are domiciliul în comuna, sat, județul
La Tribunalul Mehedinți cauza a fost înregistrată sub nr. 7018/2005.
Prin sentința nr. 997/20 iunie 2006, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea precizată de reclamantul în sensul că, a fost obligată pârâta să acorde reclamantului clasa de salarizare 61, începând cu data desfacerii contractului de muncă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantul și pârâta SC SA
Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursurile declarate de reclamant și intimată, a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei pe fond, dosarul a fost înregistrat la nr-.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1491 de la 26 noiembrie 2007 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și obligat intimata SC SA M la plata sumei de 10.718 lei RON reprezentând diferențe drepturi salariale nete, actualizate pe perioada 05.07.2005 - 31.08.2007 din care: 10.182 lei diferență între clasa 40 și clasa 61 de salarizare și 536 lei stimulente.
A modificat parțial Dispoziția nr.73/4.07.2005, emisă de intimata SC SA M, în sensul că drepturile salariale vor fi cele stabilite anterior desfacerii contractului individual de muncă, respectiv clasa 61.
A respins petitul privind acordarea plății pentru orele suplimentare pe care reclamantul le-ar fi prestat ca subinginer,
A obligat intimata la plata către reclamant a sumei de 3.193 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de subinginer la Compartimentul protecția muncii din cadrul societății angajatoare, iar prin Decizia nr.117/29.05.2003, emisă de intimată, reclamantul a fost trecut pe funcția de mecanic.
Decizia nr.117/29.05.2003, emisă de intimată, prin care a fost schimbat locul de muncă al reclamantului, a fost contestată de acesta, iar Tribunalul Gorj, prin sentința nr.1125/11.09.2003 pronunțată în dosarul nr.1704/CM/2003, a admis contestația, a anulat Decizia nr.117/29.05.2003 emisă de intimată și a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de subinginer în cadrul Compartimentului protecția muncii și mediului. Intimata a fost obligată la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile bănești cuvenite dintre funcția de subinginer și funcția de mecanic până la reintegrarea efectivă a petentului, începând cu data de 29.05.2003.
Reclamantul, prin Dispoziția nr.-/04.07.2005, emisă de intimată, a fost încadrat în postul de responsabil cu Protecția Mediului și, astfel că acesta a fost reîncadrat pe același loc de muncă, în aceeași funcție.
Din raportul de expertiză tehnic efectuat în cauză rezultă că, intimata SC Map lătit reclamantului, suma de 123,08 lei RON la data de 5.07.2005 ( anexa nr.5 col.10) ce reprezintă diferențe drepturi salariale ce s-au cuvenit reclamantului pe perioada iunie 2003 - iunie 2005, respectiv diferența între coeficientul de salarizare dintre postul de și postul de subinginer, potrivit Sentinței nr. 1125/11.09.2003 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1704/CM/2003.
La diferențele de salarizare dintre clasa 28 și clasa de salarizare 61, au fost aplicate sporurile la munca efectiv prestată, muncă pe care reclamantul a desfășurat-o în meseria de, ci o salarizare corespunzătoare clase 28. Instanța a constatat că, la reîncadrarea reclamantului în funcția de subinginer, intimata nu a respectat clasa de salarizare 61 pe care a avut-o reclamantul în funcția de subinginer, anterior emiterii Deciziei nr.117/4719/29.05.2003 de către intimată, prin care i s-a schimbat unilateral funcția, din subinginer în aceea de, dispoziție care așa cum s-a arătat a fost anulată printr-o hotărâre irevocabilă, cu consecința repunerii părților în situația anterioară sub toate aspectele: post, loc de muncă și salariu.
Referitor la petitul prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a-i acorda clasa de salarizare 61, instanța a constatat că este întemeiat, întrucât conform actului adițional nr.279/10.04.2003 la contractul individual de muncă, reclamantului i s-a stabilit un salariu de bază corespunzător clasei de salarizare 61, mențiune operată în carnetul de muncă, însă ulterior, după reîncadrarea reclamantului în funcția de subinginer, intimata nu i-a menținut clasa de salarizare 61, acordându-i acestuia clasa de salarizare 40.
Instanța a respins susținerile pârâtei, prin care a arătat că acordarea clasei de salarizare 40, reclamantului, s-a făcut ca urmare a încheierii unui nou act adițional la contractul individual de muncă, prin compartimentul personal și nu prin Comisia de negociere, întrucât noul act adițional, nu a fost însușit de reclamant, iar reclamantul nu a fost convocat pentru negocierea salariului, în comisia de negociere a drepturilor salariale pe anul 2005-2006, astfel că actul adițional este lipsit de efecte, dacă nu este însușit de ambele părți.
In același sens, convocarea de către pârâtă a reclamantului pentru a fi testat prin examen scris și prin probă în vederea stabilirii clasei de salarizare, contravine prev. art.34 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, în care este stipulat expres că testarea se face numai pentru salariații nemulțumiți de negociere, care refuză semnarea contractului individual de muncă sau actului adițional la Contractul individual de muncă.
Deși, așa cum s-a arătat, intimata, cu ocazia reîncadrării a înțeles să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale între clasele de salarizare 28, corespunzător postului de și clasa de salarizare 61, corespunzător postului de subinginer, ulterior, prin art.3 din Dispoziția nr.73 din 4.07.2005 emisă de intimată, a stabilit că drepturile lunare de salarizare ale reclamantului, se vor negocia cu conducerea societății, astfel că, intimata nu a respectat întru-totul dispozițiile sentinței nr.1125/11.09.2003, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1704/CM/2003, în ceea ce privește nivelul salarizării reclamantului, fiind încălcate și prevederile art.41 al.1 și al.3 lit.e din Codul muncii, în sensul că a fost modificat unilateral contractul individual de muncă al reclamantului în ceea ce privește salariul.
Instanța modificat parțial Dispoziția nr.73/4.07.2005 emisă de intimata SC M, în sensul că drepturile de salarizare vor fi cele stabilite anterior desfacerii contractului individual de muncă, respe4ctiv clasa 61.
De asemenea, instanța a reținut că, prin încadrarea reclamantului în clasa de salarizare 40, la data de 05.07.2005, reclamantul este îndreptățit la plata diferențelor de drepturi salariale între această clasă de salarizare și clasa 61 de salarizare pe perioada 5.07.2005 - 31.08.2007, în cuantum de 10.182 lei, ce a fost actualizată cu rata indicelui de inflație, precum și la plata sumei de 536 lei stimulente pentru aceeași perioadă.
Instanța a respins petitul privind acordarea orelor suplimentare pe care reclamantul le-ar fi prestat ca subinginer, deoarece acesta nu a efectuat ore suplimentare în funcția de subinginer, întrucât această activitate nu presupune activități în timpul nopții, în zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale, activitatea desfășurându-se în cadrul unui program normal de lucru, respectiv de 8 ore/zi, așa cum rezultă din art. 51 coroborat cu art. 51 lit c din Regulamentul intern al SC SA
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC DE AGENT ȘI CU SA M criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța a reținut că nu a fost respectată sentința nr. 1125/2003, pronunțată de Tribunalul Gorj.
Astfel după negocierea CCM limitele de clase au fost modificate iar categoriei profesionale subinginerii nu îi mai corespunde clasa de salarizare 61 pe care o avea reclamantul înainte de reintegrare.
A mai arătat recurenta că după ce s-a dispus reintegrarea reclamantului, acesta a fost invitat la negocierea drepturilor salariale lucru pe care l-a refuzat, refuzând de asemenea să semneze actul adițional la contractul individual de muncă.
În această situație, conform art. 41 din CCM a fost chemat pentru a fi testat însă nici de această dată nu s-a prezentat.
Aceeași situație s-a întâmplat și în anul 2006, când reclamantul a refuzat din nou să semneze actul adițional, fiind din nou invitat la negociere, situația repetându-se și în 2007, când mai mulți salariați au refuzat să semneze actul adițional fiind apoi invitați la testare conform art. 43 din CCM.
În aceste condiții în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 10182 lei ca diferență dintre clasa 40 și 61 pe perioada 07-2005-08-2007.
Cu privire la stimulentele la care a fost obligată, recurenta a arătat că reclamantul nu este îndreptățit la aceste stimulente deoarece potrivit CCM și protocoalelor încheiate ci sindicatul, de aceste stimulente nu puteau beneficia cei care au avut concediu medical un anumit număr de zile sau care au avut nemotivate.
În susținerea recursului a depus la dosar mai multe acte printre care extras din CCM la nivel de unitate, protocoalele încheiate cu sindicatul și adresele înaintate către reclamant și despre care a făcut vorbire în recurs.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Instanța de fond a reținut în mod greșit că recurenta pârâtă nu a respectat sentința civilă nr.1125/2003 a Tribunalului Gorj, în sensul că drepturile salariale vor fi cele stabilite anterior desfacerii contractului individual de muncă adică clasa 61.
Pe lângă faptul că în speța respectivă nu a fost vorba de o desfacere a contractului de muncă cum reține instanța de fond, din analiza sentinței respective reiese că pârâta a fost obligată să-l reintegreze pe reclamant în funcția de subinginer la compartimentul Protecția muncii și mediului și să-i plătească diferența de drepturi de la funcția de i la funcția de subinginer de la data de 29 05 2003 până la data reintegrării.
Din actele aflate la dosar reiese că unitatea a procedat la executarea sentinței respective fiind emisă decizia nr-005, prin care reclamantul a fost numit în funcția de subinginer în cadrul compartimentului protecția muncii și mediului.
De asemenea din actele aflate la dosarul instanței de fond depuse și în recurs și anume statul de plată aflat la fila 10 din dosarul de recurs, reiese că reclamantului i-a fost plătită suma de 12308 brut, la data de 20 07 2005, conform hotărârii judecătorești nr 1125/2003.
Reiese deci că sentința nr.1125/2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respectată întocmai de către recurentă.
Este adevărat că prin decizia prin care reclamantul a fost reintegrat pe postul de subinginer la compartimentul protecția muncii și mediului, s-a prevăzut că drepturile lunare de salarizare se vor negocia cu conducerea unității, dar acest fapt nu înseamnă o neexecutare a sentinței respective, sentință ce privea doar perioada de la schimbarea locului de muncă și data revenirii la același loc de muncă ca urmare a anulării deciziei inițiale de către Tribunalul Gorj prin sentința 1125/2003.
După data reintegrării reclamantul avea obligația negocierii salariului conform CCM la nivel de unitate ca oricare dintre salariați, și în situația în care era nemulțumit de rezultatul negocierii putea acționa cm credea de cuviință.
Acest fapt reiese din prevederile art. 33 și 34 din CCM, unde la alin.2 din art. 33 se arată că negocierea actelor adiționale ca urmare a intrării în viguare a contractului respectiv, se va finaliza printr-un protocol încheiat între administrație și sindicate.
De asemenea, la art. 34 alin 1 se prevede că salariații care nu sunt de acord cu negocierea și nu vor semna contractul individual de muncă sau actul adițional vor fi examinați, și vor fi salarizați conform rezultatelor testelor pe care le-au susținut.
Într-adevăr art.41 alin 1 din Codul muncii prevede că nu poate fi modificat unilateral contractul individual de muncă al salariatului, însă salariul prevăzut de CCM pentru postul de subinginer este stabilit între anumite clase de salarizare având deci un nivel minim și unul maxim ce nu pot fi încălcate de către angajator, dar în limita cărora acesta poate stabili prin negociere salariul concret al fiecărui salariat care ocupă un asemenea post, fără ca prin aceasta să se poată spune că a fost încălcat art. 41 din Codul muncii.
A considera altfel ar însemna să fie lipsită de obiect noțiunea de negociere.
Așa cum reiese din actele aflate la dosar, reclamantul a fost invitat la negocierea salariului și încheierea unui nou act adițional, conform CCM, însă acesta a refuzat atât în anul 2005 cât și anii următori acest lucru, pârâta stabilindu-i astfel salarizarea la nivelul clasei de salarizare 40, clasă ce se încadrează între limitele prevăzute de CCM.
Modificarea deciziei nr. 74/4 07 2005 de către instanța de fond este una nelegală atâta timp cât prin acea decizie nu fusese stabilit nici un salariu pentru reclamant ci doar se stabilea că acesta urma să negocieze drepturile salariale cu conducerea societății.
Mai mult instanța obligă recurenta-pârâtă să-i acorde reclamantului clasa 61 în condițiile în care clasele de salarizare se modificaseră prin CCM la nivel de unitate iar clasei subingineri nu îi mai corespundea această clasă de salarizare.
În aceste condiții obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi de la clasa 40 la clasa 61 este nelegală, motiv pentru care în baza art. 304 pct 9 cod proc civ. rap la art. 312 cod proc. civ. va fi admis recursul și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC DE AGENT ȘI CU SA - M, împotriva sentinței civile nr. 1491/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
03.07.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
/
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
