Obligație de a face. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 551
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B, str. -,.3..1,.3, cod poștal -, jud.B, împotriva deciziei civile nr.235 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă Federația Comunităților Din România, cu sediul în B, sector 3,--11, cod poștal -.
Recursul este timbrat cu 20,00 lei, taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.-/29.09.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, ce s-au anulat la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât asistat de avocat din Baroul Buzău și intimata-reclamantă Federația Comunităților din România, prin consilier juridic.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus din partea intimatei note de ședință la care se află atașată adresa nr.4135/22.05.2009 emisă de Oficiul Registrului Comerțului.
Avocat pentru recurent, învederează instanței că azi a fost angajată și solicită a se acorda termen pentru a avea posibilitatea să pregătească apărarea. Depune la dosar în copii xerox înscrisuri pe care le comunică și părții adverse, respectiv chitanțele nr. -/2005, nr. -/2007, nr. -/2006 emise de Comunitatea, adresele nr. 39535/2008 și nr. 39535/2008 emise de Federația Comunităților din România, adresa nr. 22282/2007, emisă de Primăria mun.B, adresa din 19.05.2008 către și sentința nr. 1085/2006 a Tribunalului Buzău.
Consilier juridic pentru intimată având cuvântul arată că se opune amânării cauzei.
Curtea, respinge ca nejustificată cererea formulată de apărătorul recurentului privind amânarea a cauzei având în vedere că dosarul a suferit mai multe amânări, fiind înregistrat la instanța de recurs în data de 10 octombrie 2008 și avea posibilitatea să-și angajeze apărător până la această dată, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului, urmând a se amâna pronunțarea pentru a da posibilitatea să depună concluzii scrise.
.//.
-2-
Avocat având cuvântul solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului.
Precizează că toate actele au fost întocmite pe societate, iar recurentul ca persoană fizică, nu poate fi obligat la a face ceva.
Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri în sensul de a se respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimată având cuvântul solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive, învederând că societatea a fost lichidată înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria reclamanta DIN ROMANIA a solicitat in contradictoriu cu paratul pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care acesta sa fie obligat sa demoleze constructia edificata ilegal si sa elibereze terenul proprietatea sa situat in mun. B,-, obligarea sa la daune pentru lipsire de folosinta a terenului in valoare de 10.500 RON, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamanta a invederat in esenta, ca pe terenul descris mai sus, proprietatea sa, paratul a edificat fara acordul sau si fara a avea autorizatie o constructie și, desi i s-a pus in vedere sa demoleze constructia, acesta refuza si nu elibereaza terenul astfel încât îi datoreaza incepand cu septembrie 2005 si pana in prezent daune de 12.000 lei pentru lipsire de folosinta a terenului.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 480. Civ.
Reclamanta, la termenul din 23.10.2007, conform art. 132.proc.civ. si-a modificat petitul actiunii in sensul ca a solicitat obligarea paratului la plata de daune pentru o perioada de 3 ani, indicand cuantumul acestora de 12.000 lei ( 5 milioane lei x 24 luni), mentinandu-si restul capetelor de cerere formulate.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii intrucat a incheiat cu reclamanta un contract de inchiriere a suprafetelor de teren in discutie pentru o chirie lunara de 900 lei si cu toate ca acest contract a expirat, a platit in continuare chiria.reclamanta neavand nici o obiectie, intervenind astfel tacita relocatiune.
In plus conform intelegerii scrise cu reclamanta la data de 28.11.2001 a primit aprobarea acesteia sa edifice un sopron de 10 x 10 și un chiosc demontabil de 5 x 5 facand si demersuri pentru obtinerea autorizatiei de constructie.
A solicitat paratul sa-i fie restituita contravaloarea constructiilor, care in cazul admiterii actiunii sa-i ramana in proprietate reclamantei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 115.proc.civ. si art. 494 al. 3 teza a II civ.
.//.
-3-
La termenul de judecata din 22.01.2008, instanta in temeiul art. 84.proc.civ. a calificat intampinarea formulata ca fiind cerere reconven ională, si pe cale de consecinta la acelasi termen avand in vedere estimarea investitiilor, facuta verbal in fata instantei, de 500 milioane lei ROL a impus paratului sa-si timbreze cererea reconventionala cu taxa judiciara de timbru de 5126 lei si timbru judiciar de 0,5 lei, sub sanctiunea anularii acesteia.
Reclamanta - parata in termen legal a formulat intampinare la cererea reconventionala prin care a invocat exceptia tardivitatii depunerii acesteia intrucat potrivit art. 119 al. 3.proc.civ. acesta trebuia depusa cel mai tarziu la prima zi de infatisare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reconventionale intrucat in speta nu a intervenit tacita relocatiune deoarece din august 2005 contractul nu s-a mai reinoit intrucat paratul a inregistrat intarzieri la plata chiriei care au fost achitate abia la 17.01.2007. In plus adresa prin care paratul considera ca a primit acordul sau pentru edificarea constructiilor privea un sopron 10 x 10 si un chiosc demontabil, care urmau sa fie ridicate in urma rezilierii contractului.
Prin sentința civilă nr. 738 /12.02.2008 Judecatoria Baa dmis excepția netimbrării cererii reconvenționale invocată din oficiu, a admis în parte acțiunea si a obligat pârâtul să desființeze, pe cheltuiala sa, construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei și să elibereze acest teren situat în mun. B,-, jud. B și care are ca vecinătăți: N - str. -, E - cimitir evreiesc, S- str. U, V - drum.
Totodata a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 12.000 lei reprezentând daune pentru lipsirea reclamantei de folosința terenului si a compensat în parte cheltuielile de judecată pârâtul fiind obligat sa plateasca reclamantei suma de 967,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca exceptia netimbrarii cererii reconventionale cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar invocata din oficiu, este intemeiata deoarece desi paratului - reclamant i s-a pus in vedere in sedinta publica din 22.01.2008 sa achite taxa judiciara de timbru in valoare de 5126 lei si timbru judiciar de 0,5 lei, acesta nu a dat curs obligatiei ce-i incumba (neachitand nici macar timbrul judiciar) si ca urmare in cauza opereaza prevederile art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997, art. 30 al. 5 din Norme, coroborate cu art. 9 al. 2din nr.OG 32/1995.
In ceea ce priveste actiunea principala, s-a retinut ca paratul, in calitate de locatar, a incheiat mai multe contracte de inchiriere cu reclamanta, in calitate de locatar, al caror obliect a fost inchirierea unor suprafete de teren, pentru gradinarit si pentru parcare autovehicule, avand durate determinate de timp.
Obiectul litigiului il constituie terenul in suprafata de 1500 mp situat in mun. B,-, utilizat de parat pentru parcare autovehicule. In privinta acestui teren, partile au incheiat sub nr. 672/20.10.2004 ultimul contract de inchiriere, avand termen de inchiriere de 1 an, cu incepere de la 15.08.2004 pana la 15.08.2005, chiria lunara fiind stabilita la 112,50 EURO.
Din coroborarea motivarii in fapt a actiunii introductive si a cererii reconventionale depuse de paratul - reclamant ( care sub aspect probatoriu au valoare juridica a unor marturisiri judiciare prevazute de art. 1204. Civ.) rezulta cu certitudine ca, dupa expirarea termenului contractului de inchiriere, paratul a ramas in folosinta lucrului, fara ca reclamanta sa-l impiedice (deci cu permisiunea ei) si ca
-4-
urmare, locatiunea a fost reinoita, la data de 15.08.2005, prin tacita relocatiune in conditiile dispozitiilor art. 1437 si art. 1452. Civ.
Principalul efect al tacitei relocatiuni este acela ca operează un nou contract de locatiune, in conditiile ultimului contract (inclusiv chiria initiala), dar se va considera incheiat fara termen.
relocatiune nu a fost exclusa printr-o clauza contractuala expresa. Pe de alta parte, din nici o proba administrata in cauza ( desi reclamantei ii incumba sarcina acestei probe) nu rezulta ca locatarul ar fi impiedicat tacita relocatiune prin anuntarea concediului ( care in acest caz inseamna nu denuntare, ci manifestarea vointei de a nu reinoi contractul desfacut prin efectul expirarii termenului).
Principala obligatie ce-i incumba paratului locatar era aceea de plata a chiriei, in cuantumul si modalitatile convenite de parti prin contractul prelungit prin tacita relocatiune.
Reclamanta este proprietara terenului in litigiu si avand in vedere dispozitiile art. 480. Civ. si Protocolul nr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului se impune obligarea paratului sa elibereze terenul din mun. B,-.
La termenul din 25.09.2007, paratul, in conditiile unei marturisiri judiciare spontane prevazute de art. 1204.civ. a aratat ca a edificat constructiile de pe terenul reclamantei in anul 2003 in baza acordului reclamantei pentru amplasarea unui sopron demontabil 10 x 10; a unui chioșc demontabil de 3 x 5 care vor fi demontabile, cu posibilitatea demontarii acestora si eliberarea terenului fara urme in situatia rezilierii contractului de inchiriere.
In contractele mai sus enuntate, partile au convenit expres la art. 5 ca pentru orice lucrare chiriasul va solicita acordul prealabil al proprietarului, autorizatiile legale, ca elementele mobile pe care chiriasul le poate demonta le va muta in alta parte iar celelalte amenajari si dotari la incetarea relatiei contractuale raman ale proprietarului, fara ca chiriasul sa poata formula vreo pretentie de orice fel asupra cheltuielilor facute pentru respectivele amenajari si dotari.
Avand in vedere dispozitiile art. 494.civ., capatul de cerere din actiunea introductiva referitor la obligarea paratului sa desfiinteze, pe cheltuiala sa, constructiile edificate pe terenul in discutie este intemeiat.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratului la plata sumei de 12.000 lei reprezentand daune pentru lipsirea reclamantei de folosinta terenului incepand cu 15.08.2005, instanta l-a considerat ca nefondat intrucat reclamanta nu a dovedit prin nici o proba administrata in cauza ca, anterior promovari actiunii pendinte judecatii, ar fi solicitat paratului sa-i achite contravaloarea lipsei de folosinta.
In absenta unui asemenea inscris, reclamanta i-a facut o liberalitate paratului pe care l-a lasat sa ocupe terenul fara a achita contravaloarea lipsei de folosinta a acestuia.
Avand in vedere culpa procesuala a partilor, in temeiul dispozitiilor art. 276.proc.civ. s-au compensat in parte cheltuielile de judecată, iar paratul a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 967,5 lei cheltuieli de judecata (reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorarii experti).
Prin decizia civilă nr. 235 pronunțată la data de 11 septembrie 2008 Tribunalul Buzău, a respins ca nefondate apelurile declarate impotriva sentintei
-5-
civile nr. 738 din 12.02.2008 pronuntata de Judecatoria B, pentru următoarele considerente:
In dezvoltarea motivelor de apel reclamanta din Romania arata in esentă ca in mod gresit i s-a respins capatul de cerere privind obligarea paratului la plata daunelor pentru lipsa de folosintă in suma de 12000 lei, fără a tine seama ca acesta a refuzat eliberarea terenului.
Astfel reclamanta a fost impiedicată sa incheie bunul altei persoane.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, nu s-a ținut seama ca reclamanta nu se gaseste in culpă procesuală intrucat paratul a achitat cu mare intarziere chiria și nu și-a ridicat constructiile conform contractului.
Solicită reclamanta admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul admiterii in totalitate a actiunii.
Paratul invederează faptul ca gresit i-a fost anulată ca netimbrată cererea reconventională intrucat a solicitat primei instante un termen pentru a procura suma de 5126 lei, care depasea posibilitatile sale financiare.
Pe fond arată ca nu se impunea obligarea sa la ridicarea constructiilor in raport cu dispozitiile art.494 al.3 cod civil deoarece a fost construită de buna credintă avand acceptul reclamantei la edificarea lor.
Din comunicarea nr. 106 din 28.11.2001, reclamanta nu a făcut cunoscut ca este de acord cu precizarea ca in situatia rezilierii contractului, acestea sa fie demontabile si nu demolabile.
In sprijinul apelului, paratul a depus la dosar certificatul de urbanism nr. 1379 din 22.11.2001 si o schită a terenului.
Prin prisma motivelor invocate, tribunalul a considerat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din răspunsul la întâmpinare ( fila 72 dosar fond ) reclamanta arata ca paratul a achitat chiria restanta, astfel ca acesta nu datorează pe lângă chiria convenita de parți si alte daune pentru lipsa de folosinta.
Principala obligatie a locatarului este conform art. 1429 alin 2 civ. plata prețul locațiunii la termenele statornicite.
Cum reclamanta nu a solicitat chiria restanta ci numai plata unor daune pentru lipsa de folosință a spațiului pana la promovarea acțiunii de fata, justificat acest capat de cerere a fost respins.
Instanța de fond a făcut o corecta apreciere a dispozițiilor art. 1437 Cod civil, cand a reținut ca la expirarea contractului de locatiune al paratului, a intervenit tacita relocațiune, căci acesta a continuat sa folosească imobilul, pana la anuntarea concediului de către reclamanta, prin cererea de chemare in judecata.
Conform textului de lege susmenționat dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, daca locatarul ramine si e lasat in posesie, atunci se considera locatiunea ca reinnoita, efectele ei insa se reguleaza dupa dispozitiile articolului relativ la locatiunea fara termen.
Cu privire la cheltuielile de judecata, reclamanta este indreptatita numai in parte la acestea deoarece actiunea i-a fost admisa numai in parte, iar conform art. 276 proc civ. cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor.
-6-
Din adresa nr. 106/28.11.2001 reclamanta si-a dat acordul ca paratul sa construiasca un sopron de 10x 10 pentru desfasurarea unor activitati de intretinere auto si a unui chioșc de 3x5, ambele amenajari sa fie demontabile, cu posibilitatea eliberarii terenului si ca urmare se impunea ridicarea acestor constructii in baza art 969 civ. care arata ca conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Obligația ridicării construcțiilor de către parat rezultă din convenția părților întrucât pârâtul, în urma adresei făcută reclamantei a acceptat ridicarea unor construcții care să fie oricând demontabile.
Faptul ca paratul a edificat construcția din alte materiale decât cele pentru care proprietarul terenului și-a dat acordul, face ca acesta sa fie de rea credința si intr-o atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 494 alin. 2 civ. conform căruia daca proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor si a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut.
Deși pârâtului-reclamant i s-a pus în vedere în ședința publică din 22.01.2008 sa achite taxa judiciara de timbru in valoare de 5126 lei si timbru judiciar de 0,5 lei, acesta pana pronunțarea sentinței nu a dat curs obligației ce-i incumba (neachitând nici măcar timbrul judiciar), astfel încât corect s-a dispus anularea ca netimbrata a cererii reconvenționale în baza art. art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997, art. 30 al. 5 din Norme, coroborate cu art. 9 al. 2din nr.OG 32/1995.
Dacă pârâtul nu putea face față achitării taxei de timbru putea cere asistența judiciară potrivit art 74 cod proc. civ în vigore la acea dată, care stipula că "cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor unei judecăți, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate cere instanței să-i incuviințeze asistența judiciară", lucru pe care nu l-a făcut.
Pe de alta parte, daca era nemulțumit de cuantumul taxei de timbru stabilita de instanță, putea cere reexaminarea ei în baza art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, întrucât trebuia chemată în judecată societatea SC Corion SRL.
A criticat recurentul faptul că în mod greșit a fost anulată cererea reconvențională ca netimbrată în condițiile în care a solicitat instanței încă un termen pentru a timbra, având în vedere cuantumul ridicat al taxei de timbru, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
A mai învederat recurentul că, în speță construcțiile din litigiu au fost ridicate cu acceptul reclamantei, astfel încât erau aplicabile disp. art.494 alin.3 teza II Cod civil, aspecte ce au fost ignorate de instanțe.
Recurentul a arătat că atâta timp cât a demonstrat buna sa credință la ridicarea construcțiilor și a avut acceptul reclamantei, în mod greșit a fost obligat la desființarea construcțiilor.
Astfel, se arată că buna sa credință rezultă din faptul că instanțele au recunoscut că în cauză a operat tacita relocațiune, iar acordul reclamantei rezultă din adresa nr.106/28.11.2001 în care se precizează că este de acord cu amenajările solicitate, cu mențiunea că în situația rezilierii contractului, acestea să fie demontabile și nu demolabile, și atâta timp cât contractul nu a fost reziliat această ultimă condiție rămâne fără efect juridic.
-7-
Față de recursul formulat, intimata Federația Comunităților din România a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că excepția invocată de acesta privind lipsa calității sale procesual pasive este neîntemeiată, dat fiind faptul că la data introducerii cererii de chemare în judecată societatea SC Corion SRL era radiată.
A mai arătat intimata că în mod corect a fost anulată cererea reconvențională ca netimbrată, întrucât recurentul avea obligația să plătească taxa de timbru la termenul stabilit de instanță, iar în ceea ce privește obiecțiunile la rapoartele de expertiză, acesta nu a solicitat un supliment de expertiză, obiecțiunile fiind în mod corect respinse.
În ceea ce privește acordul său cu privire la construcțiile edificate de recurentă, intimata a arătat că și-a dat acordul numai pentru construirea unui șopron și a unui chioșc, care să fie demontabile.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticile formulate și în raport de actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a recurentului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere că din adresa nr.4135/22.05.2009 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău rezultă că societatea SC Corion SRL se află în stare de lichidare din data de 01.03.2007, în baza încheierii nr.30956/01.03.2007, astfel încât la data înregistrării acțiunii -26.06.2007- această societate era dizolvată și nu mai putea avea calitate procesual pasivă.
Critica referitoare la anularea cererii reconvenționale ca netimbrată, deși a solicitat termen instanței încă un termen pentru a timbra față de cuantumul ridicat al taxei de timbru, este de asemenea nefondată având în vedere faptul că la termenul fixat de instanță recurentul nu a achitat nici măcar o parte din taxa stabilită, nu a solicitat asistență judiciară și nici reexaminarea taxei de timbru stabilită.
Pe de altă parte, chiar dacă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, recurentul-pârât avea obligația de a timbra la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, lucru pe care acesta nu l-a îndeplinit, astfel încât în mod corect a fost anulată cererea reconvențională, mai ales că potrivit art. 20 alin.1 din Legea 146/1997 taxele de timbru se plătesc anticipat.
Critica referitoare la incidența disp. art.494 alin.3 teza II Cod civil, este nefondată având în vedere că pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale, recurentul-pârât trebuia să dovedească buna sa credință la edificarea construcțiilor.
Din adresa nr.106/28.11.2001 rezultă că intimata-reclamantă și-a dat acordul ca pârâtul să construiască un șopron și un chioșc demontabil, cu posibilitatea demontării acestora și eliberării terenului fără urme în situația rezilierii contractului de închiriere.
Or, prin faptul că recurentul-pârât a edificat construcția din alte materiale decât cele pentru care proprietarul terenului și-a dat acordul, face ca acesta să fie de rea-credință și înlătură aplicarea în cauză a dispozițiilor legale menționate, neavând nicio relevanță faptul că în cauză a intervenit tacita relocațiune.
Principalul efect al tacitei relocațiuni este acela că operează un nou contract de locațiune, in condițiile ultimului contract, dar se va considera încheiat fără termen. Or, prin contractele de închiriere încheiate, părțile au convenit expres la art.5
-8-
ca pentru orice lucrare chiriașul să solicite acordul prealabil al proprietarului, autorizațiile legale, ca elementele mobile pe care chiriașul le poate demonta, le va muta în altă parte, iar celelalte amenajări și dotări la încetarea relației contractuale rămân ale proprietarului, fără ca, chiriașul să poată formula vreo pretenție de orice fel asupra cheltuielilor făcute pentru respectivele amenajări și dotări.
Cum recurentul-pârât a edificat o construcție din cărămidă și beton, fără a avea acordul intimatei-reclamante și fără autorizație de construcție, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea acestuia la desființarea construcțiilor.
Față de toate considerentele expuse, Curtea urmează ca în baza art.312 Cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.
În baza disp. art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurentul-pârât la 4 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului -recurent.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în Mun. B, str. -,.3..1,.3, jud. B împotriva deciziei civile nr.235 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta Federația Comunităților Din România, cu sediul în B,--11, sector 3.
Obligă recurentul la 4 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- - --- - -
fiind în concediu de odihnă
se semnează de
Președintele instanței,
Grefier,
fiind în concediu de odihnă
se semnează de
Grefier șef secție,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
red.VS/tehnored.VM
2 ex./09.07.2009
f- Judec.
a- Trib.
,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
