Obligație de a face. Decizia 553/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.553
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurentul SINDICATUL LIBER - B, cu sediul în B,. Km.10, jud.B împotriva sentinței civile nr.274/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA B, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.09.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI -Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.274/16.04.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de Sindicatul Liber B în calitate de reprezentant al reclamanților:, Stănel, și în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- Sindicatul Liber B cheamă în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată să respecte prevederile art.1.7 alin.1 și alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă 2006 - 2007 al B, înregistrat sub nr.16172/27.XI.2006 la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta, fără înștiințarea sindicatului a emis o decizie internă prin care a eliminat sporul de șef de echipă, în cuantum de 10% din salariul tarifar, unui număr de zece salariați, fără acordul acestora.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că este reprezentantul celor zece muncitori și anume:, Stănel, cărora prin decizia nr.90/4.07.2007, pârâta le-a eliminat din salariu sporul de șef de echipă (înch.din 18.04.2008).
De asemenea, reclamantul a mai precizat în ședința publică din 17 ianuarie 2008 că înțelege să solicite, în numele celor zece salariați, anularea Deciziei nr.90/4.07.2007 emisă de SC SA
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii, întrucât, prin decizia contestată s-a luat o măsură care se impunea ca urmare a reorganizării societății, a volumului de muncă existent și pentru eficientizarea activității.
În cauză s-au administrat probe cu acte, din a căror coroborare, tribunalul a reținut următoarele.
Prin Decizia nr.90/4.07.2007, SC SA Bad ispus ca, începând cu data de 2 iulie 2007 să se stabilească formațiile de lucru, conducătorii acestora și sporurile cuvenite conducătorilor de formații (șefi de echipă) pentru îndrumarea și conducerea muncitorilor din subordine.
Decizia a fost determinată, conform aceluiași act, de necesitatea îmbunătățirii activității de organizare, și coordonare a activității de întreținere și reparații din cadrul secțiilor.
În baza art.1.7 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivelul societății pârâte (fila 9), părțile (adică, salariații, prin sindicat și directorul societății, din partea patronatului) au convenit ca în perioada de aplicare a să nu promoveze și să nu susțină proiecte de acte normative a căror adaptare să ducă la diminuarea drepturilor ce decurg din prezentul contract, iar drepturile salariale și de altă natură, prevăzute în același, nu pot constitui cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale recunoscute anterior, putând fi însă reașezate prin negociere.
Verificând susținerile reclamantului din acțiunea precizată, tribunalul a constatat că Decizia nr.90/2.07.2007 nu este un "proiect de act normativ" ci un act emis de conducerea societății în exercitarea atribuțiilor de management pe care directorul general le are în baza Legii nr.31/1990.
Acest act nu a vizat -nominal- pe salariații ai cărui reprezentant este reclamantul. Dacă efectul se produce indirect și asupra celor zece salariați, în sensul diminuării drepturilor salariale, atunci fiecare din cei lezați pot folosi căile legale pentru a-și apăra drepturile, căi în care - în condițiile legii - pot fi reprezentați de sindicat.
Reorganizarea formațiilor de lucru, stabilirea conducătorilor acestor formații și a sporurilor cuvenite este atributul administrației angajatorului.
Reclamantul nu a făcut dovada că la emiterea Deciziei nr.90/2.07.2007 pârâta a încălcat o dispoziție legală.
Faptul că fiecăruia din cei zece salariați li s-a întocmit un act adițional la contractul individual de muncă, pe care unii chiar l-au semnat, prin care sporul pentru șef de echipă s-a anulat, începând cu data de 1 august 2007 (filele 20 și următoarele), nu are relevanță în cauză, întrucât sunt aspecte distincte. Astfel, prin Decizia nr.90/2007, directorul general al pârâtei a înțeles să ia o măsură organizatorică, în urma căreia șefii de echipă pot fi alții sau pot fi aceiași - fapt care rămâne necunoscut până în momentul numirii lor, iar actele adiționale la contractele individuale de muncă, sunt acte individuale, care diminuează efectiv drepturile salariale ale celor 10 persoane și sunt susceptibile de a fi atacate în justiție de fiecare, așa cum de altfel s-a arătat în actul adițional al fiecăruia.
Nici reclamantul și nici cei zece salariați nu au înțeles să atace actele adiționale la contractele individuale de muncă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea nu este fondată, respingând-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Sindicatul Liber B considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că instanța de fond a interpretat eronat decizia nr.90 dată de unitate considerând că obligația partenerilor sociali de a promova acte normative care conduc la diminuarea drepturilor acțiunii formează petitul acțiunii.
Prima instanță nu a analizat obiectul cauzei, deoarece prin cererea introductivă a fost invocat și alin.2 din art.7 din CCM pentru a dovedi că unitatea a anulat prin decizia 90 drepturi salariale câștigate de reclamanți fără negocierea contractului colectiv de muncă și a contractelor individuale de muncă.
În al doilea rând, instanța a reținut că decizia contestată nu a vizat nominal salariații.
În al treilea rând, în mod greșit instanța a reținut că nu a făcut dovada că la emiterea deciziei contestate pârâta a încălcat o dispoziție legală.
În drept a invocat disp.art.304 pct.8 și 9 pr.civ. și art.3041pr.civ. art.80 și urm. din Legea 168/1999, art.34 din Legea 54/2001, Legea 130/1980,.238 ( 21 din Legea 53/2003).
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041pr.civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentei că prima instanță a analizat altceva decât s-a cerut apreciem că nu este întemeiată.
Analizând petitul acțiunii introductive se observă că reprezentantul reclamantei a investit prima instanță cu respectarea prevederilor art.1.7 al.1 și al.2 din contractul colectiv de muncă 2005-2007 al B înregistrat sub nr.16172/27.11.2006 la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familiei.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 17.01.2008 reprezentantul reclamanților a precizat că înțelege să-și modifice obiectul acțiunii în sensul că solicită anularea deciziei nr.90/4.07.2007.
Chiar și la ultimul termen de judecată( 18.04.2008) reprezentantul reclamanților a precizat din nou fără nici un echivoc că solicită anularea deciziei nr.90/4.07.2007.
Procedând astfel, prima instanță a respectat prevederile imperative ale art.129 al.6 pr.civilă care prevăd că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății și astfel a pronunțat o hotărâre legală contrar susținerilor recurentei.
Cererea de chemare în judecată este actul procedural ce constituie baza raportului procesual civil ce se formează prin introducerea ei între reclamant și pârât, fixând cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire atât la părți cât și la obiectul litigiului.
Instanța este ținută de obiectul cererii și tocmai aceasta este rațiunea pentru care nu poate da altceva decât ceea ce s-a cerut.
În cazul de față, prima instanță a respectat și principiul disponibilității, principiu de bază în cadrul procesului civil, prin faptul că a analizat obiectul acțiunii așa cum a fost modificat de către reprezentantul reclamanților, dând în acest mod o interpretare corectă a legislației aplicabile în cauza dedusă judecății.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Prin decizia nr.90/4.07.2007 directorul general al SC SA Bad ecis că începând cu luna iulie 2007 se vor stabili formațiile de lucru, conducătorii acestora și măsurile cuvenite conducătorilor de formație( șef de echipă)pentru îndrumarea și conducerea muncitorilor din subordinea acestora.
În baza deciziei susmenționate, persoanele însărcinate au propus un nou mod de organizare și coordonare a activității de întreținere și reparații conform adresei nr.8213/30.07.2007 ( fila 30 dosar fond).
Așadar decizia contestată nu poate fi asimilată unui proiect de act normativ așa cum susține recurenta ci este un act emis de conducerea societății în exercitarea atribuțiilor de management pe care directorul general le are în baza legii 31/1990 cum corect a reținut și instanța de fond.
Mai mult, decizia contestată nu vizează nominal salariații - membrii de sindicat care își pierd sporul de șef de echipă contrar susținerilor recurentei.
De asemenea, în conformitate cu disp.art.17 al.1 și 4 coroborat cu art.41 din muncii, pentru fiecare salariat s-a încheiat act adițional la contractul individual de muncă semnat fără obiecțiuni.
Prin actele adiționale încheiate la contractele individuale de muncă ale reclamanților nu li s-a mai acordat sporul de șef de echipă și nu prin decizia nr.90/4.07.2007 așa cum susține recurenta.
Actele adiționale la contractele individuale de muncă sunt acte individuale care diminuează într-adevăr drepturile salariale ale reclamanților dar acestea sunt susceptibile de a fi atacate în justiție în termen de 30 de zile de la data când cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă( art.73 din Legea 168/1999).
Dar, reclamanții nu au făcut dovada că actele adiționale au fost contestate în instanță, iar potrivit art.1169 civ. sarcina probei revine reclamanților.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Corect a reținut prima instanță că reprezentantul reclamanților nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că la emiterea deciziei contestate pârâta ar fi încălcat vreo dispoziție legală.
Susținerea recurentei că intimata avea obligația de a informa și de a consulta sindicatul cu privire la pierderea sporului de șef de echipă nu poate fi reținută de către instanță pentru cele arătate mai sus.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de recurs prev.de art.304 pct.8 și 9 pr.civ.și prin urmare, în temeiul disp.art.312 al.1 pr.civ.se va respinge recursul declarat de Sindicatul Liber B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul SINDICATUL LIBER - B, cu sediul în B,. Km.10, jud.B împotriva sentinței civile nr.274/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/30.09.2008
FOND:-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
