Obligație de a face. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 559

Ședința publică de la 18 Iunie 2008

PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu

JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț

Judecător: - - -

Grefier: -

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 11 iunie 2008, privind judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 27 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5010 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către recurentul reclamant, prin avocat V, la data de 18.06.2008, după care:

Dezbaterile din ședința publică de la data de 11 iunie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.207/5.03.2007 Tribunalul Olta admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea Primăriei S să procedeze la punerea în posesie a reclamantului.

Prin decizia nr.654/31.05.2007 Curtea de Apel Craiovaa admis apelul declarat de Primăria mun.S, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță, la Judecătoria Slatina

Prin sentința civilă nr.5010/4.10.2007 Judecătoria Slatinaa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului S, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Olt reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a-l pune în posesie cu imobilul situat în S,-, județul O, imobil naționalizat și restituit în baza legii nr.10/2001 prin dispoziția nr.1074/15.08.2002.

În pronunțarea sentinței de respingere a acțiunii Judecătoria Slatinaa reținut că reclamantul nu a depus la dosar dovezi privind intabularea dreptului de proprietate astfel încât nu au fost îndeplinite cerințele art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001.

Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamantul criticând sentința pentru netemeinicie cu motivarea că prima instanță în mod greșit i-a respins acțiunea deși reclamantul-apelant este cel care a demarat formele de publicitate imobiliară și a achitat toate taxele la direcția de cadastru, dar intimata pârâtă a sistat aceste lucrări.

Susține apelantul că nu i se poate cere să-și întocmească cartea funciară cât timp intimata nu-și îndeplinește propriile obligații.

Intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că apelantul nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de legiuitor pentru a putea fi pus în posesie.

Prin decizia nr.27 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant - prin domiciliat în S, str.-, -.1,.C,.5, Județul O împotriva sentinței civile nr.5010/04.10.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului S cu sediul în-, Județul

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reține că apelantul nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului la OCPI O - Biroul de Publicitate Imobiliară S și nu a depus la dosar extrasul de carte funciară sau încheierea prin care i s-ar fi admis vreo astfel de cerere, neîndeplinind astfel obligațiile prev. de art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001 pentru a putea fi pus în posesie.

Chiar dacă afirmațiile apelantului privind culpa intimatei pârâte în respingerea cererii sale de intabulare a imobilului ar fi reale, acesta avea la îndemână o acțiune la instanța de contencios administrativ pentru a obliga intimata pârâtă să-și intabuleze, la rândul său, partea de imobil pe care este proprietară.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii, cu consecința punerii în posesie, prin întocmirea procesului verbal în ceea ce privește imobilul restituit.

Instanța a interpretat în mod restrictiv dispozițiile art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001 finalitatea legii nefiind respectată întrucât, punerea în posesie urma să se facă potrivit art.2 din dispoziția emisă însă, această procedură a fost stopată de către pârâta care a inițiat procedura de cumpărare a imobilului.

Menționează că a făcut numeroase demersuri în vederea îndeplinirii obligației prevăzute de textul de lege, depunând documentația la OCPI O, această procedură fiind însă stopată la cererea Primăriei; în urma acestui demers s-a ajuns din nou la proces, în vederea anulării unei noi dispoziții emise; pe considerentul, că în mod greșit i-a fost restituit recurentului și parterul casei. Ulterior admiterii contestației sale, prin încheierea din 5.09.2006 a OCPI, s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate, cu motivarea că nu s-a respectat termenul pentru rectificarea dispoziției nr.1074/2002.

A arătat că a făcut numeroase demersuri în acest sens și la momentul pronunțării deciziei atacate toate formalitățile de publicitate imobiliară erau îndeplinite, fiind neconformă cu realitatea aprecierea instanței că avea posibilitatea de a solicita obligarea pârâtei în sensul arătat, pe calea acțiunii în contencios administrativ.

S-a formulat întâmpinare de către Primăria Municipiului S, invocându-se pe cale de consecință lipsa de interes, atâta vreme cât recurentul a vândut imobilul în litigiu, actualul proprietar fiind SC 2004 SRL.

Pe fond, se arată că reclamantul nu a parcurs etapele premergătoare stabilite în art.2 din dispoziția primarului nr.1074/2002 și de asemenea, conform art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, nu a făcut dovada îndeplinirii formalităților prevăzute de textul de lege, neputându-se reține culpa pârâtei.

S-a solicitat respingerea recursului.

S-au depus la dosar: împuternicire avocat, împuternicire de reprezentare juridică, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.159/1.02.2008, concluzii scrise.

Recursul este nefondat.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de către pârâtă, instanța apreciază că este întemeiată.

Prin interes, se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Interesul trebuie să fie legitim, juridic adică să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie. De asemenea interesul trebuie să fie născut și actual, în sensul să existe în momentul exercitării dreptului la acțiune. Ultima cerință este aceea ca interesul să fie personal și direct, adică folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procesuală iar nu pe altcineva.

Or, în speță potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.159/1 februarie 2008, reclamantul recurent vândut SC 2004 SRL imobilul în litigiu.

În această situație, față de obiectul acțiunii promovată este cert că reclamantul recurent nu mai justifică vreun interes, dreptul de proprietate cu toate prerogativele, atributele sale fiind transmis cumpărătorului.

În subsidiar se constată că nici pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată.

Art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, în mod expres prevede că, punerea în posesie este condiționată de îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Chiar dispozițiile nr.1074/2002 și nr.2850/2005, în alin.2 respectiv 3 și 4 prevăd această cerință impusă de lege.

Potrivit art.1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Or, în speță, reclamantul recurent la momentul respectiv nu a făcut dovada îndeplinirii cerinței imperative a legii, nedepunând dovezile cu privire la realizarea formalităților de publicitate imobiliară, conform textului de lege, care cad în sarcina beneficiarului restituirii.

Corect trebuia reținut că în situația în care, reclamantul aprecia că este obstrucționat de către pârâtă în îndeplinirea acestor formalități, acesta avea la îndemână o acțiune la instanța de contencios administrativ pentru a obliga intimata pârâtă să-și intabuleze la rândul său, partea de imobil pe care este proprietară.

Se reține totodată, că recurentul reclamant avea posibilitatea îndeplinirii acestor formalități în perioada dintre emiterea deciziei 1074 din 2002 și până la emiterea celei de-a doua dispoziții 2850/2005, și nu a fost împiedicat în a face demersurile în vederea îndeplinirii obligației ce-i reveneau.

Oricum și față de contractul de vânzare cumpărare intervenit între recurentul reclamant și societatea arătată nu se mai justifică acțiunea sa de obligare a pârâtei de a fi pus în posesie pentru imobilul în litigiu ce a fost vândut, nemaiavând temei.

Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 27 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5010 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2008.

Președinte,

- - - -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.-

Tehn.2 ex

23.06.2008

Președinte:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Craiova