Obligație de a face. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 56
Ședința publică din 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul domiciliat în B,-, scara A,. 2,. 6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 168 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - parte integrantă a prezentei decizii, când, pentru a da posibilitate reclamantului intimat, prin apărător, să depună concluzii scrise pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia din urmă la readucerea la forma inițială a spațiului comun cu statut de spațiu tehnic ( ghenă gunoi menajer ), amplasat la etajul 2 al scării A de la nr. 56 din str. - Națională, municipiul B, prin eliberarea lui, deblocarea căii de acces și refacerea zidului demolat.
Prin sentința civilă nr. 807 din 21 februarie 2008 Judecătoriei Botoșani a fost admisă acțiunea reclamantului, acesta fiind autorizat ca în cazul refuzului pârâtului de a executa obligația de a face, arătată mai sus, să o ducă el însuși la îndeplinire pe cheltuiala pârâtului.
S-a reținut în motivare că pârâtul nu a avut aprobarea vecinilor și nici a asociației de proprietari de sparge peretele de la spațiul comun ghenă de gunoi și de a-l încorpora în apartamentul său, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 114/1996 și ale art. 18 alin. 5 din HG400/2003.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat în motivare reținându-se că pârâtul nu a făcut dovada că i s-a eliberat autorizație de construcție, obligatorie conform art. 3 lit. a din Legea nr. 50/1991, iar certificatul de urbanism depus la dosar era expirat. De asemenea, s- reținut lipsa acordului colocatarilor în vederea schimbării destinației spațiului comun.
Împotriva deciziei tribunalului declarat recurs pârâtul, arătând că declarația de apel nu a fost semnată de dânsul, motiv pentru care apreciază că decizia pronunțată este nulă.
A mai arătat că în perioada derulării procesului era plecat din țară, iar pețiția reclamantului are caracterul unei cereri în revendicare, situație în care trebuiau introduși în cauză toți coproprietarii spațiului comun, în caz contrar impunându-se casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Reclamantul-intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că declararea apelului în termen a fost posibilă tocmai ca urmare a demersurilor pârâtului, că împrejurarea lipsei acestuia din țară nu corespunde adevărului și că acțiunea a fost clar formulată ca o obligație de " a face" și nu ca o revendicare, acțiune inadmisibilă între coproprietari.
Pentru verificarea susținerilor formulate în declarația de recurs de către pârât și anume că nu a declarat apel împotriva sentinței de fond, la termenul din 18 februarie 2009 s-a luat acestuia declarație în instanță cu privire la acest aspect. Pârâtul recurent a confirmat faptul că nu a înțeles să declare apel împotriva sentinței civile nr. 807 din 21 februarie 2008 a Judecătoriei Botoșani și nici nu -și însușește apelul declarat în cauză, arătând că avocatul ales avea mandat doar pentru un singur termen la Judecătoria Botoșani.
În raport de precizările recurentului instanța urmează să constate că, în cauza de față, apelul a fost declarat de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant. În această situație, având în vedere faptul că pârâtul nu și-a însușit apelul, Curtea urmează ca în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul și să modifice în parte decizia tribunalului în sensul respingerii apelului ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant.
Va fi menținută dispoziția privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din apel, motivat de faptul că reclamantul a suportat cheltuieli pentru apărare în urma declarării căii de atac.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul domiciliat în B,-, scara A,. 2,. 6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 168 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia civilă nr. 168 din 22 septembrie 2008 a Tribunalului Botoșani în sensul că respinge apelul ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate și care nu contravin prezentei hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:; -
Jud. Fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/23.03.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
