Obligație de a face. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie,de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.56/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
- - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.613 pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 noiembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2010 când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010 și apoi la 26 ianuarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului de fa ță:
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 28.06.2005, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei C să-i vândă garsoniera situată în-, -escăruș, parter,.15 din municipiul M în baza prevederilor Legii 85/1992 și a Decretului Lege nr.61/1990 precum și la plata de daune cominatorii de 50 lei /zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Caf ormulat cerere reconvențională solicitând evacuarea pârâtului reconvențional și a pârâtei și obligarea la plata sumei de 404,60 lei, dublul chiriei lunare.
Prin sentința civilă nr.7134/15.04.2008 Judecătoria Constanțaa respins excepția lipsei calității procesual active, excepția lipsei calității procesual pasive, excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Prin aceeași hotărâre s-a admis în parte cererea reconvențională și s-a dispus evacuarea reclamantului - pârât și a pârâtei din imobilul din litigiu și s-a respins petitul din cererea reconvențională privind plata sumei de 404,60 lei dublul chiriei lunare.
De asemenea, s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție formulată de pârâta reconvențională în contradictoriu cu
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr.613/2008 Tribunalul Constanțaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astffel s-a reținut că societatea pârâtă are ca obiect de activitate și oferirea de servicii de cazare, căminul "" constituind un punct de lucru, fiind utilizat pentru realizarea obiectului de activitate al acesteia, astfel încât apelantul reclamant nu este decât un beneficiar al unor servicii de cazare în realizarea obiectului de activitate al societății comerciale.
Având în vedere că spațiul în litigiu reprezintă un activ al societății iar contractele de închiriere au natura unor contracte comerciale, concluzia care se impune este aceea că unor asemenea spații nu le sunt aplicabile dispozițiile Decretului - Lege nr.61/1990, ale Legii nr.85/1992 sau ale Legii nr.76/1994 prin care s-a modificat Legea nr.85/1992, actele de dispoziție privind activele societății putând fi încheiate numai în condițiile prevăzute de actele normative care reglementează această materie.
Nu s-a probat de către reclamant că, în raporturile sale cu societatea comercială, s-ar fi perfectat, după expirarea termenului contractual un alt contract de închiriere ca și contract comercial, mai mult au intervenit neînțelegeri cu privire la cuantumul chiriei, astfel încât în mod corect s-a dispus evacuarea și obligarea la plata unei sume de bani, echivalentul chiriei neachitate.
Față de cele reliefate, s-au apreciat criticile formulate de către apelant ca neîntemeiate, fapt pentru care, în baza art.296 Cod procedură civilă, s-a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că instanța de apel a încălcat prevederile art.21 alin.3 din Constituția României, art.6 alin.1 din CEDO și art.1 și 7 din Legea nr.85/1992, pronunțând o hotărâre nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că ambele instanțe, de fond și apel, au dat o interpretare eronată prevederilor Legii 85/1992 republicată și Decretului - Lege nr.61/1990 republicat.
Astfel, imobilul din litigiu nu se încadrează în prevederile art.7 alin.7 al Legii 85/1992 republicat întrucât a fost construit din fondurile statului român, înainte de anul 1989 iar societatea pârâtă a devenit proprietară ca urmare a procesului de privatizare.
De asemenea se arată că Legea 85/1992 republicată nu este o lege cu aplicare limitată, invocându-se Decizia nr.5/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul că legea se aplică pentru toți chiriașii posesori ai contractelor de închiriere, indiferent de data încheierii acestora, înainte sau după intrarea în vigoare a actului normativ menționat.
Recursul a fost înregistrat inițial pe rolul Curții de Apel Constanța care în baza încheierii nr.7542/15.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea de pe rol a dosarului și trimiterea lui la Curtea de Apel Brașov.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs, curtea reține că în cauză sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv pentru care recursul este fondat.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este întemeiată în drept pe prevederile art.1 și art.7 din Legea 85/1992 și ale Decretului Lege nr.61/1990.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea 85/1992 republicată locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului în condițiile Decretulșui - Lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi.
Conform art.7 alin.1 din același act normativ, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului - Lege nr.61/1990 și ale prezentei legi.
6 al aceluiași art.7 precizează că beneficiază de prevederile alin.1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.
Din analiza textelor legilor menționate, se cer întrunite următoarele cerințe: locuința să fie construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, anterior intrării în vigoare a legii (29.07.1992); să nu fie locuință de intervenție iar titularul dreptului de cumpărare să aibă calitatea de chiriaș al locuinței solicitată spre vânzare, la momentul formulării cererii de cumpărare.
Aceste condiții sunt întrunite în cauză. Astfel, locuința este construită din fondurile statului anterior anului 1992, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de pârâtă și din răspunsurile acesteia la interogatoriul administrat în cauză.
Reclamantul avea în derulare la momentul exprimării voinței de a cumpăra locuința un contract de închiriere valabil încheiat, având în vedere că potrivit fișei de calcul a chiriei nr.1438/2005, anexă a procesului verbal de predare - primire a suprafeței închiriate, termenul de închirere se împlinea la 01.03.2006, iar cererea de vânzare, conținută în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost formulată la data de 28.06.2005, cu mult înainte de împlinirea termenului contractual.
De altfel, și prin răspunsul la interogator la întrebarea nr.10, pârâta recunoaște că și anterior promovării prezentei acțiuni, reclamantul a formulat mai multe cereri de cumpărare a locuinței dar le consideră fără relevanță în speță, întrucât nu a avut niciodată intenția de a vinde aceste active din patrimoniul societății (35 dosar civil nr- al Judecătoriei Constanța ).
Prin urmare, greșit s-a reținut de către instanța de fond și de apel că în speță, la data formulării cererii de vânzare a locuinței contractul de închiriere era expirat prin ajungerea la termen.
Faptul că pârâta este o societate privatizată nu înlătură norma de justiție socială emisă de legiuitor prin Legea 85/1992, recunoscută de altfel și prin numeroase decizii pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea art.7 alin.1 din lege (decizia nr.201/14.04.2005; nr.798/02.09.2005;decizia nr.1428/5.11.2009) în cuprinsul cărora s-a stabilit că obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile Legii 85/1992 este o obligațiein rem, instituită în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unităților economice sau bugetare) iar nu o obligație in personam reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.
Nelegală este și constatarea instanțelor de fond și apel cu privire la reținerea că spațiul în litigiu nu îndeplinește condițiile impuse de art.2 din Decretul - Lege nr.61/1990, nefiind o locuință în sensul acestui act normativ.
Or, atâta timp cât spațiul în litigiu a făcut obiectul unui contract de închiriere iar reclamantul are calitatea de chiriaș, nu poate fi considerat ca nefiind o unitate locativă, respectiv, o locuință în sensul actului normativ menționat, chiar dacă este o locuință cu un grad redus de confort.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului este întemeiată, instanța urmând a obliga pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul având ca obiect imobilul în litigiu, în condițiile impuse prin dispozițiile Legii 85/1992 și ale Decretului - Lege nr.61/1990.
Întrucât daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară ce se aplică în vederea asigurării executării obligației de a face sau de a nu face iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației, curtea va obliga pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu reclamantul sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere de la data prezentei hotărâri și până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea va respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă ca nefondată iar cu privire la cererea de chemare în garanție, pârâta a renunțat la această cerere la data de 19.02.2008 (14 din dosarul nr- al Judecătoriei Constanța ).
Prin urmare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată, va admite apelul reclamantului și va schimba în parte sentința apelată în sensul admiterii acțiunii principale și a respingerii cererii reconvenționale.
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Reținându-se culpa procesuală în sarcina intimatei pârâte, în baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligată la plata către recurentul reclamant a sumei de 319,40 lei reprezentând cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.613/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.7134 din 22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC C
Obligă pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare având ca obiect garsoniera situată în-, -ămin,. A, parter,.15, mun. M, jud. C în baza prevederilor Legii nr.85/1992 și a Decretului - Lege nr.61/1990 sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională C în contradictoriu cu pârâții reconvenționali și.
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimata pârâtă la plata către recurentul reclamant a sumei de 319,40 lei reprezentând cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - - - -
GREFIER,
Red. /04.02.2010
Dact. /12.02.2010
- 7 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
