Obligație de a face. Decizia 568/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 568
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
Grefier
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent și pe intimații și, Primăria Municipiului I, având ca obiect obligația de a face împotriva deciziei civile numărul 596 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. reprezentanții intimaților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată; se solicită judecata in lipsă
Verificând actele si lucrările dosarului, instanța constată cauza in stare de judecată si rămâne in pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de terminarea sedinței de judecată se prezintă (ora 9,55 ) avocat pentru recurent si cons. Jr. pentru intimata si care solicită reluarea cauzei.
Având cuvântul în susținerea recursului, avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului si admiterea acțiunii asa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată potrivit dovezilor depuse la dosar.
Cons. Jr. solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
Declarându-se dezbaterile inchise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 14839 din 14 decembrie 2007 Judecătoriei Iași, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul I, prin primar și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictor cu pârâtul Municipiul I prin primar pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins totodată acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu pârâta și ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a fost respins prin decizia civilă nr. 596 din 29 iunie 2009 Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului I, reține instanța că prin exercitarea acțiunii în justiție reclamantul urmărește de la pârât obținerea unei anumite conduite determinate a acestuia pentru partajarea un ui drept al său.
Atât la fond cât și în apel reclamantul apelant a precizat că nu urmărește de la pârâtul Municipiului I prin Primar eliberarea căii de acces ci l-a chemat în judecată pe acesta doar în calitate de unitate administrativ teritorială ce are folosința unor utilități publice.
Având în vedere tocmai acest aspect potrivit cu care reclamantul nu urmărește obligarea pârâtului municipiul I, prin Primar la eliberarea căii de acces, în mod corect a reținut instanța de fond că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului I.
Se reține în esență că Municipiul I nu are calitate procesuală pentru că nu se contestă hotărârea Consiliului Local prin care s-a dat în folosință terenul.
Pe fondul cauzei reține tribunalul că atât expertiza efectuată la fond cât și cea efectuată în apel au concluzionat că reclamantul apelant nu are deschisă calea de acces spre drum public.
Trebuie avută însă în vedere împrejurarea că apelantul a investit instanța cu o acțiune ce are ca obiect obligația de a face, constând în obligarea pârâtei să-i deblocheze accesul pe str. - Veche.
Pârâta - intimată s-a apărat invocând în favoarea sa un drept de proprietate și un drept de folosință gratuită.
În baza acestora și-a împrejmuit terenul prin aceasta blocându-i apelantului calea de acces.
Intimata a primit în folosință gratuită parte din fosta str. - Veche, împrejmuind terenul în baza actelor în temeiul căreia a devenit posesoarea terenului în litigiu și în consecință nu se poate reține în sarcina acesteia vreo acțiune culpabilă de natură a încălca drepturile legitime și corelative ale reclamantului.
Intimata a prezentat un just titlu pentru acțiunea de îngrădire a terenului în speță nr. 140/ 2009 prin care i-a fost transmisă în folosință gratuită parte din str. - Veche act ce nu respectă Planul Urbanistic Zonal.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond ca fiind un act de autoritate publică aceasta poate face obiectul unei contestații în planul juridic al contenciosului administrativ, fără ca instanța civilă să poată aprecia asupra valabilității acestuia în cazul prezentei acțiuni având ca obiect obligație de a face.
Neputându-se stabili culpa pârâtei, instanța nu se poate pronunța nici asupra cererilor având ca obiect daune și daune cominatorii.
În concluzie, intimata în baza L 140/2003, ce nu respectă Planul Urbanistic Zonal a primit în folosință gratuită parte din str. - Veche, teren pe care l-a împrejmuit.
. a blocat calea de acces a apelantului însă acest aspect nu-i este imputabil intimatei.
Apelantul are la dispoziție alte modalități juridice directe și concrete pentru a-și asigura accesul la calea publică decât prezenta acțiune.
Reclamantul a formulat în termen legal recurs împotriva deciziei tribunalului considerând- nelegală deoarece a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că dat fiind că proprietatea sa nu este loc înfundat decât prin acțiunea pârâtei intimate și complicitatea Primăriei Municipiului I, care a închis singura sa cale de ieșire la drumul public, printr-o împrejmuire cu gard, obiectul cererii sale nu poate fi și nu este o servitute, ci obligația de a face, respectiv de a elibera drumul - str. - Veche. Menționează recurentul că această stradă apare pe cadastrală a Municipiului I, iar pârâta prin împrejmuirea făcută a blocat ieșirea la drumul public, acțiunea aceasta fiind abuzivă și încălcând drepturile celorlalți proprietari învecinați, care nu au nici ei, ieșire la calea publică.
Expertiza efectuată, arată recurentul, propune trei variante, prima și ultima putând fi realizată cu cheltuieli relativ minime, dar că este imperios necesară lărgirea străzii - Veche, prin ridicarea gardului de beton al pârâtei și aducerea acestuia la lărgimea inițială de 7 așa cum era înainte de împrejmuirea făcută de pârâta-intimată. Aceste împrejmuiri, susține reclamantul recurent sunt dovedite cu acte la dosar, devierea străzii spre vest, peste proprietățile reconstituite foștilor proprietari și nu a ținut seama de planul parcelar, de vechiul amplasament al străzii, de Planul Urbanistic Zonal. Singura cale de a restabili situația, susține reclamantul-recurent, este acțiunea în obligația de a face, reglementată de dispozițiile art. 1075,1077 Cod civil.
Recursul nu este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că este legală decizia recurată, fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul-recurent a chemat în judecată pârâții și și Municipiul I prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să elibereze calea de acces - str. - Veche, prin ridicarea împrejmuirii executate, respectându-i în acest mod dreptul de proprietate al reclamantului și buna utilizare a acestuia, cu acordare de daune interese și amenzi civile până la executare.
În speță, nu se poate reține că pârâta-intimată și nu a încălcat vreo obligație convențională sau legală, nu a acționat în fraudarea drepturilor reclamantului-recurent, încât prin faptul că adresându-se instanței în baza art. 1075 și 1077 Cod civil, pârâta-intimată să fie obligată la restabilirea situației anterioare, acționând sau dimpotrivă abținându-se de la o acțiune contrară interesului ocrotit al reclamantului recurent.
Instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale citate atunci când a reținut că în speță între părți nu există un raport obligațional, a cărui nerespectare să fie contestată de creditor - reclamantul-recurent, și în baza art. 1077 cod civil să se poată dispune în sensul autorizării reclamantului-recurent să îndeplinească această obligație în contul debitorului - pârâtei intimate.
Ambele părți au invocat dreptul lor de proprietate sau de folosință gratuită dovedit cu acte, inclusiv pentru o parte fosta str. - Veche, pârâta nedepășind limitele dreptului său. Așa fiind raportul dintre reclamantul-recurent și pârâta intimată și nu este unul obligațional și nu poate fi valorificat în instanță printr-o acțiune întemeiată pe obligația de a face.
Instanța de fond și apel, cu respectarea principiului disponibilității, a rezolvat cauza în limitele investirii, respectând situația de fapt și temeiul de drept invocat și nu a schimbat obiectul acțiunii sau raportul juridic dedus judecății. Nu poate fi obligat6ă pârâta la realizarea unei acțiuni contrare drepturilor sale pe considerente de ordin moral privind situația dificilă a reclamantului recurent de a ieși la calea publică.
Celelalte motive de recurs vizează aprecierea probatoriilor -expertiza și înscrisuri - nu vor fi analizate, neputând fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul, menținând decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 596 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.12.2009
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Elena
