Obligație de a face. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.58
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant G, domiciliat în B,-, -.9, împotriva sentinței civile nr.625/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr.161, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal au răspuns recurentul asistat de av. și intimata prin av. ambii cu delegații în dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimatei depune la dosar întâmpinare din care un exemplar se comunică recurentului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului susține în motivarea recursului că acesta solicită eliberarea unei adeverințe din care să reiasă sporul pentru orele suplimentar lucrate pe perioada 1960-1990, lucru recunoscut de intimată prin adeverința eliberată dar refuzând să prezintă situația detaliat, deși i s-a pus în vedere la instanța de fond acest lucru, pentru ca apoi să se considere că nu mai este necesar acest lucru, intimata precizând că aceste ore suplimentare au fost achitate recurentului și drept urmare respingându-se acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Este adevărat că pentru orele efectuate peste programul de lucru în fiecare an în perioada martie-octombrie recurentul a fost retribuit ca pentru un program de 8 ore, acest solicită a se stabili cuantumul acestor ore, deoarece aceste plăți nu sunt înregistrate în cartea de muncă.
Solicită obligarea intimatei la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă cuantumul drepturilor bănești pentru perioada lucrată peste program în anii 1960-1990, admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Curtea aduce la cunoștința recurentului că instanța de fond s- pronunțat pe excepția invocată, respingând acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Apărătorul intimatei, referitor la cererea recurentului privind eliberarea adeverinței sus menționate, arată că la dosarul de fond a fost depusă adeverința nr.6691/10.09.2007 din care rezultă că aceste ore suplimentare au fost plătite ca ore normale potrivit Decretului 175/1973 aducându-i-se la cunoștință că în statele de plată nu sunt evidențiate sporuri pentru orele efectuate peste program și spor de șantier, fapt pentru care acțiunea recurentului a rămas fără obiect.
Mai menționează că în recurs, recurentul și-a restrâns obiectul acțiunii încălcând dispozițiile legale, potrivit cărora în recurs nu se poate schimba calitatea părților și obiectul cererii.
Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurentului precizează că sporurile, indemnizațiile etc. se dovedesc prin înscrisurile din cartea de muncă, ori în aceasta nu au fost găsite aceste înscrisuri, iar la solicitarea de a elibera o adeverință cu evidența acestor sporuri, intimata și- justificat întârzierea în eliberarea acesteia de volumul mare de muncă.
La replica apărătorului recurentului, apărătorul intimatei menționează faptul că există o diferență între sporuri și indemnizații.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.838/113/28.02.2007 la ribunalul Brăila reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând obligarea acesteia să-i elibereze o adeverință cu sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru și a sporului de șantier pe perioada anilor 1960-1970.
A arătat că deși a depus la pârâtă cerere în acest sens înregistrată sub nr.7795/14.12.2006 nu a primit nici un răspuns, revenind cu o altă cerere înregistrată sub nr.233 din 22.01.2007.
Prin întâmpinarea depusă pârâta SC SA Bas olicitat respingerea acțiunii civile a reclamantului.
A arătat pârâta că comunicat reclamantului că în statele de plată nu sunt evidențiate sporuri pentru programul prelungit de lucru peste 8 ore pe zi( ore suplimentare) și spor de șantier.
A mai arătat pârâta că programul prelungit de lucru peste 8 ore pe zi( ore suplimentare) a fost plătit ca ore normale de lucru conform Decretului nr.175/1973, neacordându-se sporul de 25%.
A mai susținut pârâta că cererea reclamantului este lipsită de obiect întrucât reclamantului i s-a eliberat adeverința solicitată.
Prin sentința civilă nr.625 din 11.10.2007 s-a respins acțiunea civilă ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta a depus la dosarul cauzei adeverința nr.6691/11.09.2007 ( 56) astfel aceasta și- îndeplinit obligația legală prevăzută de art.40 lit.h din muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat reclamantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea civilă a reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.
A mai susținut recurentul reclamant că chiar pârâta recunoaște faptul că reclamantul a prestat ore de muncă peste programul normal de 8 ore/zi, că pentru acestea s-a virat CAS, însă nu prezintă în nici un fel situația acestor ore efectuate suplimentar.
Este adevărat că pentru orele de muncă prestate în mod sistematic peste programul normal de lucru de 8 ore zilnic, reclamantul a fost retribuit cu aceeași retribuție ca pentru un program normal, dat fiind specificul muncii în construcții, dar reclamantul este interesat a se stabili cuantumul acestor plăți care nu se pot dovedi decât cu statele de plată aferente perioadelor respective, având în vedere că aceste plăți nu sunt înregistrate în cartea de muncă a mai arătat recurentul reclamant.
A mai arătat recurentul că nu intră în atribuțiile pârâtei modul cum reclamantul își va valorifica drepturile aferente.
S-a mai susținut de către recurent că făcând parte din personalul nu se încadrează în categoria de angajați retribuiți în acord global pentru că această formă de retribuire să nu fie luată în calcul la stabilirea punctajului la pensie.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a formulat-
Pârâta intimată prin concluziile scrise depuse la dosar solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat.
A susținut pârâta intimată că i s-a adus la cunoștința recurentului reclamant că în statele de plată existente nu sunt evidențiate sporuri pentru programul prelungit de lucru peste 8 ore pe zi( ore suplimentare) și spor șantier.
A arătat pârâta intimată că a eliberat reclamantului o adeverință în sensul celor menționate mai sus.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului de criticile formulate de recurent, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și de disp.art.304 și art.3041pr.civ.curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.40 lit.h din muncii angajatorii sunt obligați să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
De asemenea potrivit art.4 al.3 din OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor, sporurile, indemnizațiile se dovedesc prin înscrisurile din carnetul de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii eliberate de angajatori.
Or, așa după cum rezultă din actele dosarului, pârâta intimată și- îndeplinit această obligație legală.
Prin adresa nr.6691 din 10.09.2007 ( 56 dosar fond) pârâta a comunicat recurentului reclamant că acesta, în perioada 1968-1990 fost salariatul său îndeplinind funcția de maistru și că din verificarea statelor de plată din arhiva societății, rezultă că nu a beneficiat de spor de șantier și sporul pentru programul de lucru peste 8 ore pe zi( ore suplimentare).
În aceeași adeverință i s-a menționat că programul de lucru peste 8 ore pe zi erau plătite conform Decretului nr.175/1973 ca ore normale de lucru și nu se reținea contribuție pentru pensie suplimentară, CAS-ul, fiind plătit conform legislației în vigoare.
De altfel chiar din copia unor state de plată emise în perioada respectivă rezultă că reclamantul recurent era retribuit cu retribuție tarifară ( maistru făcea parte din personalul ), salariu tarifar trecut și în carnetul de muncă și primea indemnizație de conducere, cât și faptul că i se rețineau sume pentru plan- ceea ce însemna că i se aplica acordul global.
Ori unitatea i-a eliberat datele solicitate ( vezi adresa nr.358/26.01.2007 fila 28 dosar fond) în măsura în care exista în evidențele sale.
În atare condiții hotărârea instanței de fond este legală astfel că potrivit art.312 al.1 pr.civ.urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Conform art.274 pr.civ.urmează obliga recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant G, domiciliat în B,-, -.9, împotriva sentinței civile nr.625/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Red. Grefier
Dact.
2 ex /13.03.2008 FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
