Obligație de a face. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 58/
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1150/23.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în vederea deliberării și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1150/23.11.2009 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr.88/R/27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe care a modificat-o, în sensul că a respins apelul pârâtului continuat de moștenitoarea împotriva sentinței civile nr.2187/19.11.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, pe care a menținut-o în tot.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut în esență că, prin Ordonanța din 11.12.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative de 250 RON pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art.217 pr.penală, prin aceea că, la data de 23.05.2006, pârâtul a distrus cu un topor o construcție metalică (panou) care aparținea reclamantului, cauzându-i acestuia un prejudiciu de 350 RON.
Acțiunea civilă derivată din faptul ilicit menționat a fost exercitată în fața instanței civile, fiind soluționată prin sentința civilă nr.3730/8.11.2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.258/R/13.03.2007 a Tribunalului C-S (dosar nr-) prin respingerea recursului declarat de către pârâtul.
Curtea a reținut că litigiul se plasează pe terenul răspunderii civile delictuale reglementată de disp. art. 998.civil.
Judecătoria Caransebeș a pronunțat o hotărâre legală, întrucât s-a circumscris normei menționate statuând că reclamantul, alăturat pagubei suferite, reprezentată de contravaloarea panoului distrus, consacrată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, suportă, în continuare consecințele faptului ilicit săvârșit de pârât, prin aceea că acesta nu permite reclamantului repararea panoului în discuție, distrus prin fapta ilicită a pârâtului, fapt constatat pe cale judecătorească.
A reținut de asemenea că hotărârea pronunțată de tribunal este nelegală, întrucât deplasează obiectul și natura litigiului în afara limitelor dispozițiilor art.998 civ. vorbind despre construcția panoului fără autorizație de construire, inutilitatea acestuia, și altele asemenea, în condițiile în care pârâtul apelant nu a făcut dovada că a investit vreo instanță de judecată pentru reglarea raporturilor de vecinătate, inclusiv plata unor daune izvorâte din eventualele fapte ale reclamantului, de natură a-i aduce prejudicii, pe de o parte, iar, pe de altă parte, instanța ignoră împrejurarea că faptul ilicit cauzator de prejudicii săvârșit de către pârât a fost stabilit și sancționat atât din punct de vedere penal, cât și civil, prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Împotriva deciziei civile nr. 1150/23.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoaraa formulat cerere de revizuire, revizuienta care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii recursului declarat de intimatul, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de Tribunalul C-S, prin care s-a dispus respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare a arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât obiectul litigiului este obligația de a face ce nu are ca temei răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, astfel cum a reținut instanța de recurs.
Arată că este neîntemeiată critica adusă de instanța de recurs hotărârii instanței de apel, ce se referă la deplasarea obiectului și naturii litigiului în afara limitelor prevăzute de art. 998 Cod civil, având în vedere că instanța de recurs nu a ținut cont de natura și obiectul litigiului, de probatoriul administrat și nici de îndrumarea dată prin decizia de casare în primul ciclu procesual.
Susține că nu s-a avut în vedere proba cea mai concludentă administrată în cauză, respectiv expertiza prin care s-a stabilit că respectivul panou de protecție încalcă dreptul său de proprietate, încalcă obiceiul locului, nu este necesar, este amplasat peste acoperișul casei sale și îi aduce prejudicii.
Arată că și în situația în care s-ar admite, că în speță este vorba de o acțiune civilă în condițiile art. 998 Cod civil, nu sunt îndeplinite în cauză cumulativ condițiile acestui tip de răspundere, respectiv:fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Solicită a se constata că hotărârea atacată este nelegală, având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor chestiuni care nu s-au cerut de către părțile litigante și asupra unui demers judiciar, cu care instanța nu a fost investită.
În drept invocă dispozițiile art. 322 pct. 2. pr. civ..
Prin întâmpinare, reclamantul intimat solicită respingerea cererii și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de instanța de recurs, cu motivarea că panoul de protecție a fost construit pe hotar deasupra de streașina vecinului la o distanță de 10 cm de streașină și a fost construit în urmă cu 30 ani odată cu acoperișul de sticlă din curte, pentru a-l apăra de zăpada care cade pe de acoperișul casei vecinului.
Prin concluzii scrise, revizuienta solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate și respingerea recursului intimatului, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de către Tribunalul C-S, prin care s-a dispus respingerea acțiunii reclamantului intimat, ca fiind temeinică și legală.
Arată că reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea în sensul indicat de către instanță, netinzând la antrenarea acestui tip de răspundere, și, deși Curtea a reținut pe de o parte, că acțiunea civilă derivată din faptul ilicit a fost deja soluționată în mod definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 258/2007 a Tribunalului C-S, iar pe de altă parte, reține că de fapt acțiunea reclamantului este una întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil.
Arată că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 322 pct. 2. pr. civ., Curtea constată că cererea de revizuire este neîntemeiată.
Astfel, principala critică adusă hotărârii atacate de către revizuientă, constă în faptul că deși obiectul litigiului îl constituie obligația de a face, ce nu are ca temei răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instanța de recurs, reține în mod greșit că acțiunea reclamantului este o acțiune civilă promovată în condițiile art. 998 Cod civil, revizuienta invocând ca temei de drept al cererii de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 2. pr. civ..
Conform dispozițiilor legale menționate, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Fiind o expresie a aplicării principiului disponibilității în procesul civil, textul mai sus citat vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât, între ceea ce s-a cerut și ceea ce s-a pronunțat, deși nu s-a cerut - extra petita; nu s-a pronunțat deși s-a cerut - minus petita, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut - plus petita.
Se poate concluziona astfel că, prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2. pr. civ. invocate în susținerea cererii de revizuire, nu se referă la temeiurile cererilor, ci exclusiv la obiectul acestora, la pretențiile concrete formulate fie de reclamant prin cererea de chemare în judecată, fie de pârât prin cerere reconvențională sau de alți participanți la procesul dedus judecății.
Mai mult, cum motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2. pr. civ. privește numaiobiectulacțiunii, nu și "cauza ei" - instanța poate pune în discuție temeiuri noi de drept care nu au fost invocate de părți, de reclamant prin acțiune sau de pârât prin apărare.
În concluzie, admiterea recursului reclamantului, cu consecința respingerii apelului declarat de pârâtul și a menținerii sentinței civile, prin care pârâtul a fost obligat să permită reclamantului să efectueze lucrări de reparații la panoul (construcție metalică) amplasat dinspre imobilul situat în comuna S-T, sat Sadova Nouă nr. 116, județul C-S - proprietatea reclamantului, spre imobilul situat în comuna S-T, sat Sadova Nouă nr. 117, județul C-S - proprietatea pârâtului, de către instanța de recurs, nu a determinat apariția de inadvertențe dintre obiectul acțiunii și ceea ce instanța a hotărât, așa cum susține revizuienta.
Raportat la considerentele arătate, se constată că nici critica ce vizează neîndeplinirea condițiilor ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, nu este întemeiată, astfel că în baza art. 326. pr. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr. 1150/23.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr. 1150/23.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.02.2010
Tehnored. 4 ex./12.02.2010
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
