Obligație de a face. Decizia 586/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 586
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI împotriva deciziei civile nr. 142 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1108 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI, personal și în calitate de reprezentant pentru recurentul pârât CONSILIUL LOCAL, intimatul pârât asistat de avocat, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se depune taxa judiciară de timbru în valoare de 1127,6 lei consemnată prin chitanța nr. - din 24.06.2008 și timbru judiciar de 5 lei, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Primarul Comunei, susține că imobilele revendicate au fost în folosința CAP nu în patrimoniul Primăriei, iar comisia de lichidare a fostului CAP nu le-a predat niciodată Primăriei așa că reclamanții trebuiau să se adreseze comisiei de lichidare a fostului CAP.
Menționează că primăria nu s-a opus niciodată ca reclamanții să-și folosească imobilele, aceștia venind la la solicitarea primăriei care nu putea încheia procesul verbal de predare-primire, întrucât nu a deținut niciodată planuri cadastrale privind identificarea suprafețelor de teren.
Arată că reclamanții nu sunt interesați să-și folosească imobilele lăsându-le în paragină și că revendicările se atribuie în natură, numai în situația în care nu există fizic se acordă despăgubiri.
Precizează că cererile depuse de moștenitorii legali, atât în baza Legii 1/2000 cât și a Legii 247/2005 au fost validate de Comisia Județeană D de Aplicare a Legilor Fondului funciar și s-au tocmit titluri de proprietate care urmează a fi ridicate de moștenitori.
Pune concluzii de admiterea a recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat, pentru intimatul pârât, arată că Legea 112/1995 stabilește obligații față de autoritățile administrative locale, care au datoria de a efectua formalitățile de punere în posesie a persoanelor îndreptățite. Fostul CAP nu putea să îndeplinească formalitățile de predare, atât timp cât era lipsit de capacitate de folosință la data emiterii Hotărârii 1031/1996.
Susține că au fost făcute numeroase demersuri la Primăria în vederea preluării posesiei, comunicând chiar și o Notificare, prin intermediul executorului judecătoresc.
Cu privire la despăgubirile solicitate și acordate de instanță arată că se referă la despăgubiri pentru lipsa de folosință în temeiul art. 998,999 Cod civil.
Arată că s-a făcut dovada calității de moștenitor prin sentința civilă nr. 679/2002 a Judecătoriei Craiova, decizia civilă nr. 3172/2000 a Curții de APEL CRAIOVA și sentința nr. 18300/1998 a Judecătoriei Craiova.
Cu privire la titlurile emise, susține că nu există nicio probă la dosarul cauzei, în sensul de a arăta că este vorba de aceleași terenuri, condiții în care aceste înscrisuri sunt lipsite de relevanță în cauză.
În raport de cele arătate, solicită respingerea recursului, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 17 decembrie 2004, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Consiliul Local, Primarul comunei și, solicitând instanței obligarea acestora să îndeplinească formalitățile de predare în posesie a imobilului care le-a fost restituit prin Hotărârea nr. 1031/1996 a Comisiei Județene, obligarea primarului la plata unei amenzi de 500 lei vechi/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligației de predare, obligarea pârâților la 500.000.000 lei vechi cu titlul de despăgubiri și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că prin hotărârea nr. 1031/12.09.1996 a Comisiei Județene, s-a dispus restituirea în natură, în indiviziune cu pârâta a două construcții, cu o suprafață utilă de 1105,40 mp și a terenului aferent în suprafața de 30.200 mp din fosta proprietate a numitei și fii.
Prin hotărârea menționată au fost identificate doar construcțiile, iar terenul a fost indicat numai sub aspectul suprafeței și valorii acestuia, fără a fi individualizat prin vecinătăți pe baza unei schițe cadastrale.
Prin sentința civilă nr. 44 din 9 februarie 2005, Tribunalul Dolj - Secția contencios Administrativ și Comercială a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei la Judecătoria Băilești.
La 4 aprilie 2005, și au formulat precizare la acțiune, solicitând restrângerea obiectului cererii numai cu privire la obligația de predare în posesie a imobilelor, la despăgubiri și la cheltuieli de judecată și numai împotriva pârâților.
Prin sentința civilă nr.340/16.05.2005, Judecătoria Băileștia respins acțiunea reclamanților, cu motivarea că cererea nu este de competența instanțelor sau a altor organe cu activitate jurisdicțională.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, recurs admis de Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 476 din 24 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4196/civ/2005.
A fost casată hotărârea atacată, cu motivarea că din moment ce legea nu atribuie competența de soluționare altor organe cu activitate jurisdicțională, instanțele judecătorești, în temeiul art. 2 din legea de organizare judecătorească, au competența de a soluționa aceste cereri.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Băilești la data de 5 septembrie 2006.
Prin sentința civilă nr. 1108 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul, împotriva Consiliului local și a Primarului comunei.
A obligat pârâții Consiliul Local și Primarul comunei să îndeplinească formalitățile de predare în posesie a imobilului restituit în natură prin Hotărârea nr. 1031/12.09.1996 a Comisiei județene D de aplicarea 112/1995.
A obligat pârâții în solidar la 500.000.000 lei ROL despăgubiri civile către reclamantul, echivalentul lipsei de folosință și diminuării valorii construcțiilor.
A obligat pârâții Consiliul Local și Primarul comunei la 4567,22 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Din analiza Legii 112/1995 si din probele efectuate în cauză instanța a reținut că, în temeiul art. 17 din Legea 112/1995 obligația de predare în posesie a imobilului ce a format obiectul restituirii revine persoanei juridice deținătoare, respectiv Consiliului Local al comunei primarului acestei comune, care are atribuții de coordonare si supraveghere a aplicării dispozițiilor legii și hotărârii de restituire.
Conform art. 22 alin. 5 din aceeași lege, hotărârea 1031/1996 a Comisiei Județene constituie titlu de proprietate de la data rămânerii definitive, dată la care s-a născut si obligația de predare în posesie a bunurilor, în sarcina pârâților.
Refuzul nejustificat de a îndeplini această obligație implică prejudicierea intereselor proprietarilor, imposibilitatea îndeplinirii procedurilor de publicitate imobiliară si de sistare a stării de indiviziune, împrejurări dovedite de reclamant, care impun obligarea pârâților ce au acționat cu rea credință, la plata despăgubirilor materiale, în temeiul art. 998-999.civ.
A reținut culpa procesuală a pârâților ca temei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
In termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local si Primarul comunei, criticând sentința ca nelegală si netemeinică
S-a dispus conceptarea si citarea în cauză a intimatei-pârâte.
Dat fiind că instanța de fond a fost investită cu petite evaluabile patrimonial si neevaluabile, în temeiul dispozițiilor art. 282 ind. 1.proc.civ. instanța a calificat drept apel calea de atac.
S-a respins excepția de netimbrate a apelului invocată de apărătorul intimatului - reclamant cu motivarea că cererile ce au format obiect de judecată la prima instanță, întemeiate pe prevederile Legii 112/1995 sunt scutite de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. din Legea 146/1997, astfel că nu se datorează taxă de timbru si timbru judiciar pentru apelul promovat.
Intimații au depus concluzii scrise.
Prin decizia nr.142 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a respins apelul formulat de apelanții pârâți Consiliul Local și Primarul comunei -, împotriva sentinței civile nr. 1108 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă.
Au fost obligați apelanții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de executare a hotărârii nr. 1031/12.09.1996 a Comisiei județene de aplicare a legii 112/1995, aceea de punere în posesie a reclamanților cu imobilele individualizate, astfel că acești au suferit un prejudiciu ce se impune a fi reparat, potrivit art. 998 și 999, Cod civil.
S-au apreciat ca fiind nefondate criticile pârâților referitoare la lipsa calității de moștenitor a reclamantului și la încălcarea principiului prevalenței restituirii în natură a imobilelor, pretențiile solicitate de reclamanți având ca temei juridic răspunderea civilă delictuală, și nu legile speciale de reparație în materia restituirii imobilelor.
Criticile privind cuantumul despăgubirilor au fost considerate a fi formulate tardiv, după expirarea termenului prevăzut de art. 212, Cod pr. civ. și art. 108, alin.3, Cod pr. civ.astfel că nu au mai fost examinate, concluzionându-se că prima instanță a omologat în mod corect expertizele întocmite în cauză.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a susținut că pârâtele nu au calitate procesuală pasivă, întrucât imobilele ce au făcut obiectul nr. 1031/1996 s-au aflat în folosința CAP, și nu în patrimoniul comunei, astfel că nu le incumbă obligația de restituire.
Totodată, s-a arătat că punerea în posesie este practic imposibil de realizat întrucât Primăria nu deține planurile cadastrale în vederea identificării suprafețelor de teren, iar reclamanții nu au manifestat interes pentru intrarea în folosința imobilelor, lăsându-le într-o stare avansată de degradare.
Recurenții pârâți au mai susținut că nu se impune acordarea de despăgubiri, întrucât regula este restituirea în natură, iar excepția o constituie acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, iar pentru terenurile intravilane menționate în nr. 1031/1996 s-a dispus reconstituirea conform legilor fondului funciar, fiind emise titlurile de proprietate depuse la dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316, cod pr. civ.
Examinând legalitatea deciziei recurate, prin prisma criticilor formulate, se apreciază că recursul este nefondat, și potrivit art. 312, cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților nu este întemeiată.
Calitatea procesuală pasivă, ca element al acțiunii civile, presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art. 22 din Legea 112/1995, hotărârea comisiei județene constituie titlul de proprietate, iar beneficiarul restituirii în natură poate cere înscrierea în evidențele de publicitate.
Această operațiune nu se poate realiza decât subsecvent punerii în posesie, prin identificarea prin amplasament și vecinătăți și delimitarea în teren a suprafețelor de teren restituie, și prin stabilirea componenței construcțiilor, atribute ale unității administrativ teritoriale în a cărei rază se află imobilul, concluzie ce decurge din interpretarea art. 19 din același act normativ, potrivit cu care hotărârea comisiei județene se comunică petiționarului și primarului orașului.
Cât privește legalitatea nr. 1031/1996, inclusiv în ceea ce privește persoanele beneficiare ale restituirii în natură, aceasta nu mai poate fi analizată, câtă vreme a fost confirmată ca urmare a exercitării controlului judecătoresc, finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr.644/18.02.2002 a Curții de Apel Craiova.
Reclamantul și-a dovedit calitatea de succesor unic al autorului, susținerile contrare ale recurentelor pârâte fiind nefondate.
Astfel, prin nr. 4679/27.02.2002, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5359/2002, s-a consfințit învoiala părților succesibile, și s-a lut act de tranzacția încheiată, imobilele obiect al nr.031/1996 revenind în indiviziune cu în lotul comun al reclamantului și al mamei sale,.
Ulterior, prin certificatul de moștenitor nr. 50/20.04.2007, emis de BNP, s-a constatat calitatea de unic moștenitor legal al reclamantului față de defuncta.
Prin urmare, reclamantul și sunt îndreptățiți să solicite pârâtelor executarea nr. 1031/1996, prin punerea în posesie.
Nu se poate reține că reclamantul nu a manifestat diligență pentru a intra în posesia imobilelor, întrucât a notificat pârâtele să-și îndeplinească obligația, la data de 26.10.2004 ( fila 83 dosar nr. 1205/2006), însă aceasta a refuzat în mod constant, atitudine menținută și pe parcursul derulării litigiului.
Cât privește despăgubirile civile solicitate, temeiul juridic al acestora l-a constituit materia răspunderii civile delictuale, întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999, Cod civil, și nu legi speciale de reparație pentru imobilele preluate abuziv. În acest context, este străină cauzei susținerea recurentelor referitoare la încălcarea principiului prevalenței restituirii în natură, întrucât bunurile imobile au fost restituite prin nr. 1031/1996, iar pretențiile bănești solicitate reprezintă echivalentul lipsei de folosință, și nu echivalentul valoric al bunurilor.
Cuantumul despăgubirilor determinat de expert nu a fost contestat în termenul legal, prevăzut de art. 108, alin.3 și 212, Cod pr. civ. prin formularea de obiecțiuni de către pârâtă, astfel că în mod implicit partea a achiesat la concluziile raportului de expertiză, și nu le mai poate critica prin intermediul căilor de atac.
Titlurile de proprietate nr. 9978, 9979, 9981/6.03.2008, emise în procedura legii fondului funciar, depuse în recurs, se referă la o altă persoană fizică, iar în titlul de proprietate nr. 9980/06.03.2008, în care figurează și reclamantul, este menționat doar un teren extravilan, fără legătură cu bunurile restituie în procedura Legii 112/1995, astfel că nu poate fi primită susținerea că prin emiterea acestora pârâtele și-au îndeplinit obligația de punere în posesie.
Criticile recurenților sunt integral nefondate, astfel că, potrivit art. 312, cod pr. civ. recursul se va respinge.
Se va face aplicare dispozițiilor art. 274, Cod pr. civ. potrivit cu care recurentele pârâte, aflate în culpă procesuală, vor fi obligate către intimatul la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI împotriva deciziei civile nr. 142 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1108 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
27.06.2008
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
