Obligație de a face. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.59/R Dosar nr-
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
Judecător: G
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și și recursului declarat depârâțiișiîmpotriva deciziei civile nr.248/Ap din 02.10.2007 a Tribunalului Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 07 februarie 2008, apoi pentru data de 14 februarie 2008 și apoi având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi 21 februarie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2986/11.04.2006, Judecătoria Brașova respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții și.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali și în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali.
A admis cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâții reclamanți reconvenționali și în contradictoriu cu intervenienții G, și Municipiul B prin Primar.
A obligat pe reclamanți și pe intervenienții G, și să își dea consimțământul la efectuarea lucrărilor de împrejmuire a proprietății pârâților, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de consimțământ pentru obținerea autorizației de construire.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii apartamentelor 2 și respectiv 1 din imobilul situat în B,-, înscris în nr. 29145 B și împreună cu intervenienții, G, și - deținătorii celorlalte apartamente - au în coproprietate cotele de uz comun ale imobilului. Pârâții și sunt proprietarii imobilului situat în B,- A, compus din teren în suprafață de 396 mp și construcție regim, compusă din 6 camere, bucătărie, două băi, garaj, cameră CT, pivniță, WC, trei holuri, dressing, trei balcoane și pod, înscris în nr. 24594 B, nr. top. 6350/4/a/1.
Urmare sesizărilor formulate de reclamanți la Primăria B, prin care arătau că lucrările de construcție efectuate de pârâți nu respectă normele în vigoare, Primăria le-a comunicat că distanța dintre clădiri respectă prevederile Codului civil iar șanțurile cu rol de drenaj executate lângă fundația construcției proprietatea pârâților nu afectează fundația construcției reclamanților. Pârâții au fost însă sancționați contravențional constatându-se în sarcina acestora că au construit fără autorizație o împrejmuire din cărămidă, că nu au respectat amplasamentul construcției raportat la linia de hotar cu imobilul reclamanților, după cum nu au respectat autorizația cu privire la fațada și compartimentarea interioară a construcției. Ulterior s-a eliberat pârâților autorizație pentru complinirea acestor lipsuri, autorizație care nu a cuprins și împrejmuirea, întrucât pârâții nu au putut prezenta declarația pe propria răspundere din care să rezulte că imobilul nu face obiectul vreunui litigiu.
În ceea ce privește cererea reclamanților prin care solicită obligarea pârâților la refacerea acoperișului casei sub sancțiunea de daune cominatorii, instanța a apreciat că aceasta este nefondată, nefiind dovedit faptul că acoperișul casei pârâților este în așa fel construit încât picătura streașinii, apele pluviale și cele rezultate din topirea zăpezilor să se scurgă pe terenul reclamanților. La adoptarea acestei soluții au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expert, răspunsurile la interogatoriu ale reclamanților din care s-a desprins că în timpul procesului pârâții au montat pe acoperișul casei lor, pe lângă spintecătoarele de zăpadă, jgheaburile și burlanele existente, parazăpezi metalice pentru atenuarea căderii oricărei cantități de zăpadă. Pentru aceleași rațiuni au fost respinse pretențiile privind refacerea acoperișului pivniței.
Relativ la cererea reclamanților de obligare a pârâților să-și retragă gardul și poarta de pe terenul celor dintâi, judecătorul fondului a statuat că aceasta, la rândul ei, este nefondată. Au fost avute în vedere astfel concluziile celor două expertize tehnice întocmite în cauză; în prima dintre acestea, realizată de expertul, s-a stabilit că împrejmuirea construită de pârâți s-a efectuat cu respectarea liniei de hotar. Deși în cea de-a doua expertiză, întocmită de expertul, se reține că există diferențe între suprafețele de teren reale deținute de către părți și cele înscrise în cartea funciară, neputându-se stabili cu certitudine care este granița între cele două imobile, raportul tehnic concluzionând că linia de graniță prezintă inflexiuni și că s-ar putea aprecia că există unele abateri de la gardul proiectat, în valoare de 0,23, respectiv 0,16, instanța a arătat că aceste susțineri nu prezintă caracter de certitudine și, față de valorile infime ale abaterilor nu poate constitui un temei serios care să justifice luarea măsurii extreme a demolării împrejmuirii.
Prima instanță a respins și cererea reclamanților purtând asupra obligării pârâților la tragerea prin curtea ce le aparține a cablului electric, argumentând că pârâții au primit aviz de racordare a imobilului prin branșament electric trifazat racordat la rețeaua stradală, aviz nr. 1169/1999, iar potrivit constatărilor expertului racordarea s-a executat conform avizului.
Cererile reclamanților cu privire la obligarea pârâților să repare gardul dinspre stradă și să desființeze prin zidire vederea dinspre proprietatea reclamanților au fost respinse ca rămase fără obiect, întrucât, potrivit recunoașterii părților, porțiunea de gard avariată a fost reparată, după cum golurile practicate în pereții imobilului pârâților au fost astupate cu o fereastră mată.
Tot astfel a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la refacerea terenului curții, întrucât nu s-a făcut dovada ca gardul dinspre stradă al reclamanților, asfaltul și dalele din beton să fi suferit degradări ca urmare a acțiunii pârâților.
Sub aspectul cererii reconvenționale și a cererii de intervenție, instanța a apreciat că solicitarea pârâților reclamanți reconvenționali - constând în obligarea reclamanților și a intervenienților G, și să își dea consimțământul la împrejmuirea proprietății de către pârâți, în caz de refuz hotărârea urmând a ține loc de consimțământ în vederea obținerii autorizației - este fondată, statuând că refuzul exprimat de reclamanți constituie un exercițiu abuziv al drepturilor lor subiective.
Prin decizia civilă nr. 248/Ap/02.10.2007, Tribunalul Brașova respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții și.
A admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 2986/2006 a Judecătoriei Brașov pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții.
A obligat pe pârâți să-și retragă partea de gard situată între punctele 307 - 308, marcate în planul de situație anexa nr. 2 Raportului de expertiză tehnică nr. 741/2005 întocmit și completat de către expertul (fila 292, vol. II dosar fond), astfel încât cele două laturi ale împrejmuirii dintre imobilele cu nr. adm. 57 și 57 proprietatea părților să se întâlnească într-un punct aflat la intersecția aliniamentelor de pe laturile N - S și E -
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței.
În argumentarea deciziei, instanța de apel s-a aplecat cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți, arătând că aceasta nu poate fi primită, împrejurarea că în imobilul în care reclamanții dețin apartamentele mai sunt și alți coproprietari, iar asupra terenului este coproprietar și Municipiul B, necondiționând participarea procesuală a tuturor coproprietarilor la promovarea acțiunii.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a respins criticile formulate de reclamanți cu privire la refacerea acoperișului imobilului și a pivniței, măsură considerată extremă, presupunând desfacerea prealabilă a învelitorii și alte modificări care afectează structura de rezistență a clădirii, fiind suficiente măsurile propuse de experți pentru înlăturarea posibilității scurgerii apelor pluviale și a căderii zăpezii de pe casa pârâților pe terenul și veranda reclamanților. Referitor la servitutea de vedere, a arătat tribunalul că aceasta nu este încălcată, fereastra mată aplicată de pârâți nu permite vederea acestora spre imobilul reclamanților. În mod corespunzător au fost păstrate dispozițiile primei instanțe purtând asupra solicitării reclamanților de refacere de către pârâți a gardului dinspre stradă, refacerea dalelor din curtea reclamanților și schimbarea traseului cablului electric.
Au fost considerate ca fondate criticile apelanților reclamanți relativ la soluția atacată dată față de cererea acestora de retragere a gardului construit de către pârâți, din valorificarea probelor administrate, instanța de apel stabilind că pârâții au încălcat proprietatea reclamanților cu aproximativ 0,45, conform calculelor efectuate de expertul, astfel încât se impune retragerea gardului actual pe fosta linie de graniță între punctele 307 - 308, marcate în planul de situație anexa nr. 2 raportului de expertiză tehnică nr. 741/2005.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, și, precum și pârâții și.
Prin recursul declarat de reclamanți aceștia au solicitat modificarea deciziei tribunalului în sensul de a se admite apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii și a respingerii cererii reconvenționale.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu greșita aplicare a legii.
Un prim motiv vizează soluționarea capătului de cerere privind refacerea de către pârâți a acoperișului casei și pivniței, arătându-se că prin obiectul petitului cu care a investit instanța de judecată, noțiunea de refacere a acoperișului cuprinde orice lucrări dintre cele menționate în rapoartele de expertiză efectuate în cauză prin care să se prevină căderea apei pluviale și a zăpezii pe terenul proprietatea reclamanților, iar nu realizarea unor modificări structurale ale construcției, astfel cum a interpretat instanța de apel.
În cuprinsul unei alte critici se invocă de către recurenții reclamanți greșita aplicare a legii în soluția privind mutarea gardului ridicat de pârâți pe aliniamentul stabilit între punctele 307 - 308 din anexa la lucrarea de expertiză, arătându-se că abaterile de la linia de hotar este mult mai mare, solicitându-se retragerea gardului pe aliniamentul existent în planșele de eliberare a certificatului de urbanism.
În opinia recurenților reclamanți hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul soluției purtând asupra montării cablului electric, a cărui traiectorie trece peste terenul proprietatea reclamanților.
O ultimă critică invocată în recurs tinde la modificarea hotărârii în privința admiterii cererii reconvenționale, consimțământul la care au fost obligați reclamanții contravenind soluției date cu referire la linia de hotar dintre cele două imobile iar, pe de altă parte, nu există temei legal pentru ca lipsa consimțământului în această materie să fie suplinită prin hotărâre judecătorească, astfel cum a dispus prima instanță și a păstrat în controlul exercitat instanța de apel.
Prin recursul declarat de către pârâți se tinde la respingerea apelului reclamanților și păstrarea hotărârii primei instanțe prin care s-a respins acțiunea introductivă.
Critica principală pe care recurenții pârâți și-au construit calea de atac vizează soluția dată în apel prin care tribunalul a obligat pe pârâți să-și retragă partea de gard. Prin aceasta, se susține, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care reclamanții au solicitat retragerea gardului iar decizia dată în apel a obligat pe pârâți să modifice forma gardului în zona de intersecție a celor două laturi. Această măsură, susțin recurenții, contravine autorizației de construcție, document în care laturile arătate în decizia instanței de apel nu se întâlnesc sub forma unui unghi ci a unei linii curbe. Efectul secundar al acestei soluții constă în diminuarea suprafeței proprietatea recurenților pârâți, în condițiile în care suprafața reală a celor două imobile este mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, iar, față de această împrejurare, procentual, pârâții sunt dezavantajați situației reclamanților.
Un motiv distinct de recurs îl constituie greșita aplicare a legii în hotărârea atacată, prin faptul că, în opinia recurenților pârâți, acțiunea și implicit apelul promovate de reclamanți sunt inadmisibile, incident de natură a conduce la respingerea acestora. La baza acestei critici se află calitatea reclamanților de coproprietari ai părților de uz comun din imobilul pe care îl dețin, calitate în care - potrivit regulii unanimității ce caracterizează actele de dispoziție ale tuturor coproprietarilor pe cote părți ideale - nu puteau promova singuri acțiunea, fără acordul celorlalți coproprietari.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază fondat în parte pentru criticile formulate, recursul reclamanților.
Referitor la primul motiv de recurs al reclamanților, vizând nelegalitatea hotărârii sub motiv că aceasta ar cuprinde motive contradictorii, rezultate din interpretarea obiectului pretențiilor, acesta este neîntemeiat.
Deosebit de prima instanță care a reținut măsurile luate de pârâți pentru a preveni căderea apei pluviale și a zăpezii de pe acoperișul casei și beciului pârâților pe terenul și veranda reclamanților, în apel au fost aprofundate aspectele de fapt ale acestui capăt de cerere, evaluate concluziile rapoartelor științifice efectuate în cauză, propriile constatări din procesele verbale de cercetare la fața locului, prilej cu care tribunalul a arătat că noțiunea derefacerea acoperișului edificatului, în înțelesul lingvistic al termenului, nu poate fi acceptată, impunând lucrări de restructurare a întregii construcții. În cuprinsul criticilor cu care a fost sesizată instanța de recurs, se învederează de către reclamanți că prin această refacere au tins în realitate la îndeplinirea de către pârâți a măsurilor preconizate de experți pentru a se înlătura efectul scurgerilor pluviale. Obiectul cererii este însă concret determinat, în sfera noțiunii de refacere, complinită cu considerentele acțiunii introductive, rezultând fără echivoc pretenția de schimbare a pantei de cădere a acoperișului, pretins a fi abrupt, și care favorizează căderea apei pluviale și a zăpezii. Or, astfel cum a nuanțat instanța de apel, față de modul de întocmire a capătului de cerere, evident reclamanții ar fi trebuit să solicite luarea de către pârâți a măsurilor tehnice de înlăturare a acestor situații, ceea ce, în condițiile mijloacelor probatorii administrate ar fi condus la recunoașterea dreptului reclamat.
Relativ la motivul de recurs invocat de reclamanți asupra soluției de obligare a pârâților să-și retragă gardul numai în planul punctelor 307 - 308 din anexa la expertiza întocmită de expertul, se susține de către reclamanți că edificarea gardului ignoră mult mai mult linia de hotar dintre cele două imobile, făcându-se referire la constatările aceluiași expert care ajunge la concluzia că față de planșele existente la eliberarea certificatului de urbanism linia gardului prezintă schimbări de direcție și inflexiuni. Asupra acestei probleme, prima instanță a arătat că inflexiunile relevate de expert dintre linia de hotar și gardul realizat au un caracter aproximativ, incert, valorile abaterilor fiind infime, și nu constituie un temei pentru luarea măsurii extreme a demolării împrejmuirii. probatoriul în faza de judecată a apelului, tribunalul reține că pe latura E - V, N - S înainte de realizarea gardului proprietățile cele două imobile erau marcate prin semne exterioare de reper, la realizarea împrejmuirii fiind respectate vechile amplasamente. Mai puțin însă cât privește intersecția celor două laturi ale gardului, realizată printr-o latură oblică, iar nu în unghi aproximativ drept - cum rezulta din chiar planșele care au stat la baza emiterii autorizației de construire - fapt ce a condus la soluția de obligarea a pârâților să retragă gardul pe linia de graniță stabilită în dispozitivul deciziei din apel, în actuala configurare reclamanții fiind prejudiciați cu 0,45 din teren. Prin această deliberare, instanța de apel dă eficiență regulilor de grănițuire dintre două proprietăți limitrofe, acuratețe menită să suplinească soluția economică la care s-a oprit prima instanță.
Față de solicitarea formulată de reclamanți în petitul corespunzător al acțiunii introductive -".să obligați pârâții să-și retragă gardul și poarta pe terenul lor."- decizia din apel respectă principiul disponibilității din procesul civil, intersecția laturilor la care s-a făcut referire deviind împrejmuirea de la linia de graniță. Prin aceasta nu se poate susține - în sensul recursului declarat de pârâți - că s-a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, datele tehnice fiind evidente. Împrejurarea că suprafața reală nu corespunde celei înscrise în mijlocul de publicitate imobiliară este o constantă a foilor de publicitate funciară, lămurirea întinderii dreptului de proprietate putând forma obiectul unei alte instituții, la care părțile pot ajunge, în cele din urmă, pe cale amiabilă.
Răspunzând pe această cale și primului motiv de recurs al pârâților, se impune a fi examinată critica formulată de aceștia vis-a-vis de inadmisibilitatea acțiunii reclamanților.
Incidentul a constituit obiect de analiză și în instanța de apel, prilej cu care s-a arătat că, pendinte de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanților nu le poate fi îngrădit accesul la justiție, prin natura acțiunii confesorii, în grănițuire, reclamanții urmărind protejarea unui drept subiectiv referitor la respectarea de către pârâți a unor servituții, legale prin specificul lor. Între cererile inițiale de sesizare a instanței, nu se regăsește nicio mențiune referitoare la revendicarea unei porțiuni de teren, care ar implica participarea tuturor coproprietarilor imobilului teren, ci doar, astfel cum s-a arătat, respectarea liniei despărțitoare între cele două fonduri și protejarea dreptului lor de servitute.
Nu pot fi acceptate nici criticile formulate de recurenții reclamanți cu privire la soluția de respingere a cererii reclamanților de obligare a pârâților la tragerea cablului electric prin curtea lor. Aceasta întrucât, pe de o parte, pârâții au respectat realizarea acordului instalației de curent potrivit autorizației eliberate de furnizorul de energie electrică, traseul și modul de racordare fiind stabilit de acest furnizor pe baza unor criterii tehnice specifice domeniului.
Sunt însă întemeiate motivele de recurs invocate de reclamanți cu privire la admiterea cererii reconvenționale sub aspectul suplinirii de către instanță a consimțământului în ipoteza refuzului acestora de a-și da acordul în vederea obținerii de către pârâți a autorizației de construire. Situațiile când hotărârea ține loc de acord subiectiv la îndeplinirea unui anumit act juridic sunt strict prevăzute, în afara acestora nefiind admisă extinderea la alte împrejurări, pentru care pot fi solicitate, eventual, alte mijloace de constrângere civilă.
Din această perspectivă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a admite recursul reclamanților, a modifica decizia dată în apel și, admițând apelul împotriva sentinței primei instanțe, a schimba în parte această hotărâre, în sensul înlăturării din sentință a mențiunii că hotărârea va ține loc de consimțământ pentru obținerea autorizației de construire.
Respingând recursul pârâților vor fi menținute celelalte dispoziții din sentință și decizie.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.248/Ap/02.10.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.2986/11.04.2006 a Judecătoriei Brașov.
Schimbă în parte această din urmă sentință prin aceea că admite în parte cererea reconvențională și cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de pârâții și, în sensul înlăturării din sentință a mențiunii că hotărârea va ține loc de consimțământ pentru obținerea autorizației de construire.
Menține restul dispozițiilor din sentința și decizia atacate.
Respinge recursul declarat de pârâții și.
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe
- - - - - - G
GREFIER
Red./18.04.08
Tehnored.AN/21.04.08 - 3 ex.
Jud.apel DO /S
Jud.fond C
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Rodica Popa, Gheorghe
