Obligație de a face. Decizia 592/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 592/R/2009 Ședința publică din 13 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva deciziei civile nr. 93/A din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații, -, -, -, -, -, -, -, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 6 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 martie 2009.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 1743/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrițas -a admis atât acțiunea civilă principală restrânsă, formulată de reclamanții, împotriva pârâtei SC SA, cât și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta, și în consecință a fost obligată pârâta să le vândă de îndată reclamanților și intervenientei, la cerere, prin contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu fiecare dintre reclamanți și cu intervenienta, în calitate de chiriași, spațiile locative aferente contractelor lor de închiriere încheiate cu SC SA B situate în Căminul de nefamiliști din mun. B,-, înscris în CF 14958/38 B nr.top. 8604, cu prețul legal, calculat în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/1992, modificată și completată prin Legea nr.76/1994, art.6 din Decretul - lege nr.61/1990.
Totodată a fost obligată să achite reclamanților și intervenientei suma de 6310 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Locuințele reclamanților și intervenientei - locatari ai de nefamiliști din care fac parte sunt din categoria celor construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, anterior anului 1990 și au devenit proprietatea pârâtei.
Situația juridică a locuințelor cade sub reglementarea cuprinsă în art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992 republicată.
Norma legală ce obligă la vânzarea locuinței către chiriași are un caracter imperativ, stabilind în sarcina unităților proprietare obligația de a avea o anumită conduită, respectiv de a transfera dreptul de proprietatea prin vânzare, asupra spațiilor cu destinația descrisă titularilor contractelor de închiriere, cu respectarea cumulativă a următoarelor condiții: locuințele să fie din categoria celor construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat; locuințele să fie construite până la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992; creditorul obligației de înstrăinare să aibă calitatea de titular al unui contract de închiriere, la aceeași dată și să existe exprimarea opțiunii creditorului de a dobândi în proprietate locuința, cerințe întrunite în prezenta cauză.
Pârâta, prin întâmpinare, în subsidiar nu s-a opus vânzării către reclamanți și intervenientă a spațiilor locative solicitate, opunând însă acestora ca instanța să stabilească un preț și un termen de plată de 30 de zile, în interiorul căruia reclamanții să-și îndeplinească această obligație.
Așa fiind, instanța de fond în considerarea textelor legale menționate, a admis atât acțiunea reclamanților cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta și pe cale de consecință a obligat pe pârâtă să le vândă de îndată reclamanților și intervenientei, la cerere, prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu fiecare dintre reclamanți și cu intervenienta, în calitate de chiriași, spațiile locative aferente contractelor lor de închiriere încheiate cu SC SA B situate în Căminul de nefamiliști din mun. B,-, înscris în CF 14958/38 B nr.top. 8604, cu prețul legal, calculat în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/1992, modificată și completată prin Legea nr.76/1994, art.6 din Decretul - lege nr.61/1990.
La adoptarea acestei soluții, prima instanță avut în vedere că față de excepția de neconstituționalitate a art. 7 al.1 și 4 din 85/1992 invocată de către pârâtă, prin Decizia nr. 221/28.02.2008, Curtea Constituțională s-a pronunțat definitiv și cu putere obligatorie în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/1992 ca nefondată.
În sfârșit, instanța de fond nu a considerat că pentru a se putea vinde locuințele în cauză este necesar a se stabili prețul de vânzare pe calea unei expertize tehnice de specialitate, întrucât dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 conțin suficiente elemente de stabilire a prețului legal la care pârâta este obligată să vândă.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a pârâtei, care a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului, a fost obligată pârâta să achite reclamanților și intervenientei suma de 6.310 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta.
Prin decizia civilă nr.93/A din 26 noiembrie 2008 Tribunalul Bistrița -N a respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă, reținând în esență următoarele:
Referitor la excepția tardivității apelului declarat de societatea pârâtă, excepție invocată de către intimați prin întâmpinare tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 284 al 1.proc.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103.proc.civ. neexercitarea oricărei căi de atac, neîndeplinirea oricărui act de procedura în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat înainte de îndeplinirea termenului - potrivit art. 104. proc. civ.
Tribunalul a constatat că, potrivit dovezii de primire și procesului verbal de predare a sentinței civile atacate, pârâtei apelante i-a fost comunicată această hotărâre în data de 08 iulie 2008, semnându-se de primire.
Cererea de apel formulată de societatea pârâtă a fost înregistrată la Judecătoria Bistrița în data de 31 iulie 2008, semnându-se în acest sens de către judecătorul de serviciu. Acestei cereri i s-a anexat un plic având aplicată stampila societății civile de avocați, avocat ce a redactat cererea de apel - și un înscris emis de SC Curier SRL B cu datele SPR -, în care se menționează la expeditor ca fiind Societatea civilă de avocați din B și că s-a predat de A în data de 23 iulie 2008 la 18,30 un plic conținând prezentul apel, agentului de colectare, iar ca destinatar este trecută Judecătoria Bistrița și s-a consemnat că s-a primit cu confirmare de primire plicul respectiv în31 iulie 2008, ora 9.
Față de data certă a primirii plicului conținând cererea de apel și a înregistrării căii de atac la instanța de fond la data de 31 iulie 2007, aspecte coroborate cu declarația dată în cauza penală de agentul, angajat al societății de curierat, în care a arătat că avocatul A, cel ce a redactat cererea de apel, i-a predat plicul în data de 31 iulie si că în aceeași zi acesta a dus și predat plicul la Judecătoria Bistrița, fapt consemnat și în borderoul de clienți anexat la dosar, după cum s-a arătat mai sus și că avocatul respectiv a completat data de 23 iulie 2008 ca fiind data predării coletului, pentru a se induce ideea că termenul de declarare a apelului a fost respectat.
Tribunalul a constatat că termenul legal de 15 zile de depunere a apelului a fost încălcat, întrucât ultima zi în care se putea depune cererea de apel la prima instanță a fost 24 iulie 2008, iar după cum s-a arătat, tribunalul a reținut drept dată certă de depunere și înregistrare a apelului la Judecătoria Bistrița data de 31 iulie 2008.
S-a reținut faptul că apelanta a depus un înscris emis de societatea de curierat Curier SRL B, prin care se învederează că s-ar fi ridicat plicul respectiv în data de 23 iulie 2008 și l-ar fi livrat cu o întârziere de 4 zile lucrătoare, a fost considerat de tribunal a fi făcut în virtutea relațiilor contractuale dintre societatea de curierat și societatea civilă de avocați, însă acest înscris a fost contrazis în întregime prin însăși declarația agentului angajat, care a cunoscut mult mai bine situația decât reprezentanții societății de curierat din capitală, declarație pe care tribunalul a considerat verosimilă și credibilă, de borderoul clienți anexat din 31 iulie 2008, document ce se întocmește zilnic, precum și prin lipsa unei chitanțe sau facturi eliberate pentru serviciul prestat și care să fi fost întocmite în data în care apelanta pretins că ar fi predat plicul, respectiv 23 iulie 2008, dar și de întârzierea foarte mare, inexplicabilă în nici un mod, pentru comunicarea unui plic de la un destinatar la un expeditor din aceeași localitate.
Ținând cont de aceste considerente, în temeiul art. 284 al 1. proc. civ. coroborat cu art. 103.proc. civ. reținând că nu s-a respectat termenul legal de 15 zile de declarare a apelului de către societatea pârâtă, tribunalul a admis ca fiind fondată excepția tardivității declarării apelului și în consecință a respins ca tardiv apelul formulat de pârâtă.
Având în vedere că s-a respins ca tardiv apelul declarat, tribunalul nu a examinat pe fond motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate prin cererea de apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bistrița -
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a respins ca tardiv apelul, deși pârâta a dovedit că în data de 23.07.2008 la ora 18,30 prin mandatarul Aae xpediat către Judecătoria Bistrița apelul formulat împotriva sentinței 1743/2007, depunând recipisa nr. - din data de 23.07.2008.
Mai arată că este adevărat că apelul a fost înregistrat la data de 31.07.2008, dar acest aspect este imputabil societății de curierat rapid Curier, care, de altfel, a și recunoscut întârzierea.
Consideră că instanța de apel trebuia să realizeze că numitul, angajatul firmei de curierat, are un interes evident să nu declare adevărul în fața organelor de urmărire penală pentru că adevărul ar fi de natură să determine sancționarea sa disciplinară sau chiar desfacerea contractului său individual de muncă.
Apreciază că instanța ar fi trebuit să acorde mai multă credibilitate unui avocat decât unui funcționar al unei firme de curierat, a cărui conduită a fost recunoscută ca fiind culpabilă chiar de către conducerea societății respective, astfel că se impunea audierea acestui martor.
Intimații prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata sumei de 2200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Verificând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.284 alin.1 proc.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, termenul de apel fiind un termen imperativ, legal și absolut. Fiind un termen legal imperativ, neexercitarea apelului înăuntrul termenului prevăzut de lege se sancționează cu decăderea, partea interesată nemaiputând folosi calea de atac.
În speță, sentința judecătoriei a fost comunicată la data de 8 iulie 2008, conform dovezii de comunicare ce a fost semnată de primire.
Prin urmare, termenul de apel d e 15 zile se calculează în raport de data comunicării, ultima zi pentru depunerea apelului fiind 24 iulie, însă cererea de apel a fost înregistrată de societatea pârâtă la data de 31 iulie 2008, deci după expirarea termenului de apel.
Pârâta apelantă a susținut că apelul a fost expediat prin mandatarul său la data de 27 iulie 2008, iar înregistrarea lui cu întârziere s-a datorat culpei societății de curier rapid Curier, însă tribunalul a stabilit, în temeiul dreptului său de a determina starea de fapt prin aprecierea probelor administrate, că susținerea pârâtei este contrazisă de declarația agentului angajat, de borderoul întocmit la 31 iulie 2008, ținând seama și de faptul că nu s-a întocmit o chitanță sau o factură pentru serviciul prestat în ziua când s-a pretins predarea plicului.
În consecință, tribunalul a reținut că nu s-a respectat termenul legal de 15 zile de declarare a apelului, iar în recurs nu pot fi reapreciate probele cauzei pentru a conchide în sensul pretins de pârâta recurentă întrucât s-ar încălca limitele impuse judecății în recurs prin dispozițiile art.304 proc.civ.
Față de cele expuse, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins conform art.312 alin.1 proc.civ.
Fiind în culpă procesuală, pârâta recurentă va fi obligată să plătească intimaților suma de 2200 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială și chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA B împotriva deciziei civile nr. 93/A din 26.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților, -, -, -, -, -, -, -, suma de 2.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -- -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex.
26.03.2009
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Ioan Daniel Chiș, Anca
