Obligație de a face. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 599/R/2009
Ședința publică din 16 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 232/A din 25 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă personal, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că prin registratura instanței, la data de 5 martie 2009, reclamanta recurentă a depus întâmpinare, care de fapt, reprezintă un răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul intimat în prezenta cauză și la care a atașat xerocopii de pe: sentința civilă nr. 1143/28.02.2007, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr- (nr. în format vechi 3630/2006); raportul de expertiză întocmit de domnul expert; copia minutei deciziei civile nr. 1759/R/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr- și decizia civilă nr. 158/A din 24 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-. Tototdată, constată că, la data de 9 martie 2009, pârâtul intimat a depus la dosar "Note de ședință" într-un singur exemplar, la care a atașat xerocopii de pe: sentința civilă nr. 1143/28.02.2007, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr- (nr. în format vechi 3630/2006); decizia civilă nr. 158/A din 24 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- și un extras de pe site-ul Ministerului Justiției privind soluția pronunțată în data de 23.01.2008, în dosarul de fond nr-.
La întrebarea instanței, dacă dorește să fie lăsată cauza la o strigare ulterioară pentru a lectura notele de ședință depuse de pârâtul intimat, reclamanta recurentă arată că dorește să se judece cauza, pentru că starea de sănătate nu-i permite să mai rămână în instanță.
Întrucât notele de ședință au fost redactate de reprezentanta pârâtului intimat, avocat, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal, lipsă fiind pârâtul intimat.
Reclamanta recurentă arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie, acordă cuvântul în susținerea recursului și pune în vedere reclamantei recurente să pună concluzii și cu privire la excepția invocată de pârâtul intimat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, arătând că instanța de fond și instanța de apel au fost în eroare atunci când au apreciat că reclamanta dorește să-i fie stabilită o altă servitute decât cea stabilită prin sentința civilă nr. 1143 din 28.02.2007 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr-, reclamanta dorind doar să amenajeze servitutea deja existentă pentru a se permite accesul atât pietonal, cât și auto. Solicită obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și cheltuielile efectuate cu deplasarea la instanță.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1524 din 14 martie 2008 a Judecătoriei Baia Mare, s-a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
S-a respins cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1143 din 28.02.2007 a Judecătoriei Baia Mares -a admis cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și în consecință, s-a stabilit un drept de servitute de trecere pe traseul din planul de situație cuprins în anexa nr.1 a raportului de expertiză, în favoarea fondului dominant reprezentat de terenul proprietatea reclamantei, situat în locul numit "" și în sarcina fondului aservit reprezentat de terenul pârâtului, situat în locul numit "La ".
Reclamanta susține că acea cale de acces stabilită prin hotărârea respectivă este impracticabilă, deoarece nu poate fi utilizată nici cu piciorul și nici cu mijloace de transport. Potrivit susținerilor reclamantei, dificultățile de utilizare ar putea fi înlăturate prin nivelarea drumului situat în și amenajarea cu pietriș a porțiunii cu iarbă.
Pentru soluționarea cauzei, în baza art.129 alin. (5) pr.civ. judecătoria a dispus efectuarea unei expertize tehnice, dar reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a onorariului de expert, situație în care aceasta a fost decăzută din probă.
Prin decizia civilă nr.232/A din 25.09.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a respins apelul declarat de reclamanta în contra sentinței civile nr.1524 din 14 martie 2008 a Judecătoriei Baia Mare.
A fost obligată apelanta să îi plătească intimatului, cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a invocat culpa pârâtului pentru caracterul impracticabil al căii de acces la terenul proprietatea sa. Această cale de acces a fost stabilită în condițiile art.616-618 civ. printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat, de care apelanta nu dorește să se prevaleze.
Nu se justifică stabilirea unei alte căi de acces la drumul public, pentru a nu fi nevoită să își abandoneze terenul proprietatea sa și încuviințarea în acest sens a efectuării unei expertize, deoarece în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, conform art.294 alin. (1) pr.civ.
Împotriva acestei decizii declarat recurs reclamanta, solicitând în principal casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de apel a rezolvat apelul fără a intra în cercetarea fondului, iar în subsidiar modificarea deciziei recurate în totalitate și rejudecând fondul, să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că prin acțiunea introductivă de instanță, a solicitat obligarea pârâtului să îi permită amenajarea drumului de acces la calea publică, stabilit prin sentința civilă nr.1143/2007 a Judecătoriei Baia Mare, pentru a putea fi utilizat cu orice mijloc de transport, inclusiv cu piciorul, deoarece este impracticabil.
La termenul din 12.02.2008, reclamanta a invocat excepția de conexitate, în baza art.164 pr.civ. arătând că pe rolul Judecătoriei Baia Mare se află dos.nr-, având ca obiect revendicare teren. De asemenea, a solicitat o cercetare la fața locului, iar cu privire la plata onorariului de expert, a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare sau acordarea unui nou termen, pentru a prezenta chitanța privind plata avansului.
În mod greșit și neechitabil - a susținut recurenta -, instanța de fond a respins cererea de conexitate asupra căreia nici nu s-a pronunțat decât în mod generic prin considerentele hotărârii atacate, a respins cererea de cercetare la fața locului, decăzând-o din proba cu expertiza tehnică și a trecut la judecarea acțiunii.
Deși recurenta a depus citația din dosarul având ca obiect revendicare, instanța a încălcat rolul activ consacrat de art.129 pr.civ.
În mod eronat a reținut instanța de apel că nu se justifică schimbarea sentinței față de prevederile art.294 pr.civ. și în mod greșit a arătat că reclamanta nu a invocat culpa pârâtului pentru caracterul impracticabil al căii de acces la terenul proprietatea ei.
Dacă intimatul ar fi permis atât accesul cât și amenajarea căii de acces, recurenta nu ar fi promovat acțiunea având ca obiect stabilirea unei servituți de trecere și acțiunea privind amenajarea acestei căi de acces, raportat la caracterul impracticabil al acesteia, aspecte ce nu au fost avute în vedere de instanța de apel.
Aceeași instanță de apel interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura lui, prevalându-se de dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. întrucât recurenta nu a solicitat instanței de apel stabilirea unei alte căi de acces la drumul public, ci obligarea intimatului să îi permită amenajarea drumului de acces la calea publică.
Aceste aspecte au fost interpretate greșit de instanța de apel, în fața căreia nu s-au formulat cereri noi și nu s-a schimbat obiectul sau cauza cererii de chemare în judecată.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la dosar 10-11, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.7726/182 din 6 noiembrie 2007 la Judecătoria Baia Mare, ulterior precizată, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să îi permită amenajarea drumului de acces la calea publică stabilit prin sentința civilă nr.1143/28.02.2007 a Judecătoriei Baia Mare, pe care să fie obligat să o respecte.
La termenul din 13 februarie 2008, prima instanță a dispus efectuarea expertizei tehnice judiciare având ca obiective constatarea cu argumente tehnice dacă drumul de acces stabilit pe aliniamentul prin sentința civilă nr. 1143/2007 a Judecătoriei Baia Mare poate sau nu să fie utilizat cu mijloace de transport și în ce condiții se poate face amenajarea. Totodată, s-a stabilit onorariul provizoriu de 600 lei, în sarcina reclamantei.
Proba cu cercetarea la fața locului, a fost respinsă.
Ulterior, la termenul din 12 martie 2008, judecătoria a decăzut-o pe reclamantă din proba cu expertiza tehnică judiciară, pe motiv că nu a achitat avansul onorariu pentru expert.
Reclamanta a depus la dosar 46, dovada achitării avansului onorariu de expert în sumă de 400 lei.
Respingând cererea de cercetare la fața locului și decăzând-o pe reclamantă din proba cu expertiza tehnică judiciară, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, situație în care în baza art.304 pct. 9 coroborat cu art.312 alin. (1), alin.(3) și alin. (5) pr.civ. curtea va admite recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului care va fi casată și rejudecând, se va admite apelul reclamantei în contra sentinței judecătoriei, care va fi desființată și se va trimite cauza pentru judecarea ei pe fond la Judecătoria Baia Mare.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va pune în discuția părților necesitatea administrării probei cu cercetarea la fața locului, care poate fi utilă raportat la obiectul acțiunii, pentru a se lămuri dacă traseul servituții de trecere stabilite prin sentința civilă nr.1143/2007 a Judecătoriei Baia Mare, îi permite sau nu accesul reclamantei la terenul situat în locul numit "" din localitatea, cu piciorul, cu căruța, cu autoturismul, tractorul, etc.
Dacă într-adevăr, reclamanta nu poate utiliza servitutea de trecere în limitele stabilite prin sentința civilă nr.1143/2007 a Judecătoriei Baia Mare, iar instanța nu este în măsură să stabilească ce lucrări sunt necesare a fi executate pentru utilizarea servituții de trecere în conformitate cu scopul stabilit prin sentința arătată, se va numi expertul 38, sau un alt expert, care să lămurească aceste aspecte, printr-un raport de expertiză tehnică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.232/A din 25 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și rejudecând, admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1524/14.03.3008 a Judecătoriei Baia Mare, pe care o desființează și trimite cauza la Judecătoria Baia Mare, pentru judecarea pe fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red.DT:18.03.2009
Dact.CA: 23.03.2009- 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
