Obligație de a face. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/
Ședința publică de la 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
Judecător
Grefier -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanțiiși, împotriva deciziei civile nr. 300 din 4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, în acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de av. care răspunde și pentru recurenta-reclamantă lipsă în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, și pentru intimatul-pârât lipsă av., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la data de 14.01.2009 intimatul-pârât a depus la dosar obiecțiuni referitoare la înscrisurile depuse de recurenți în data de 07.01.2009.
Av. depune la dosar copia sentinței civile nr. 8569/19.11.2008 a Judecătoriei Galați. Declară că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Av. precizează că a luat cunoștință de actele aflate la dosar; nu are alte cereri de formulat în cauză,
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru recurenții-reclamanți, după o prezentare succintă a situației de fapt existentă în cauză, prezintă motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă. Astfel, apreciază că atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat greșit actul dedus judecății și s-au pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituia o obligație de a face, respectiv obligarea pârâtului la refacerea instalației de alimentare cu apă potabilă, iar prin hotărâre s-au făcut aprecieri cu privire la dreptul de proprietate al intimatului asupra acestei instalații, aspect ce excede cadrului procesual stabilit prin acțiunea introductivă. Din probe rezultă că această instalație exista încă din perioada în care imobilul aparținea bunicilor recurenților, G și, astfel că susținerile intimatului încalcă autoritatea de lucru judecat din decizia nr.1057/1982 a Tribunalului Galați prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune. Recurenții au încheiat cu SC și SC Canal două contracte privind furnizarea apei reci și de canalizare în anul 2000 și respectiv 2008. Invocă dispozițiile art.625 cod civil care prevăd că destinația proprietarului ține loc de titlu în privința servituților continue și aparente, situație pe care o întâlnim și în speța de față, respectiv că imobilul a aparținut unui singur proprietar - și - în urma decesului acestora fiind împărțit între autorii acestora și ai pârâtului, și.
Toate aspectele invocate conduc la concluzia că acțiunea introductivă este întemeiată, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei de apel în sensul admiterii apelului formulat și modificarea în tot a sentinței instanței de fond cu consecința admiterii acțiunii reclamanților. Fără cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimatul-pârât, susține pe larg motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, și menționează că recurenții-reclamanți prin apărător au prezentat în mod eronat situația de fapt existentă în cauză. În imobilul în litigiu situat în str. - locuiesc 3 familii, reclamanții în mod fraudulos s-au branșat la conducta de apă intimatului-pârât, astfel că reclamanții nu sunt proprietari prin lege ai acestei conducte. Recurenții s-au folosit în cauză de o expertiză extrajudiciară efectuată de un nespecialist, singurul expert specialist în domeniu fiind.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr.7385/233/11.01.2007 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la refacerea pe cheltuială proprie a instalației de apă potabilă prin care este alimentat imobilul proprietatea reclamanților. Au mai solicitat obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere în caz de refuz și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt cererea au arătat că proprietățile părților se învecinează. Dacă inițial relațiile dintre vecini au fost normale, în anul 2000 existat între aceleași părți o cauză având ca obiect stabilirea unei servituți de trecere.
În anul 2006 pârâtul a realizat lucrări de modernizare la sistemul de alimentare cu apă și de scurgere aflat pe terenul proprietatea sa la care era racordată și instalația de alimentare cu apă potabilă a reclamanților.
În urma acestor lucrări, pârâtul a distrus racordurile și țevile de apă ce făceau legătura cu imobilul reclamanților.
Astfel, din luna septembrie 2006 imobilul proprietatea reclamanților nu mai este alimentat cu apă.
În drept a invocat dispozițiile art.998-999 și art.1075 Cod civil.
Legal citat, pârâtul, prin reprezentant, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive.
și sunt descendenții numitei. În anul 1981 avut loc dezbaterea succesiunii defuncților și, numitei fiindu-i atribuit imobilul situat în G,-.
Pe terenul proprietatea sa, numita a realizat lucrări de introducere a instalației de apă în casă.
În anul 1993 a decedat, moștenitor al imobilului arătat mai sus fiind pârâtul.
Pentru că imobilul proprietatea reclamanților nu era racordat la instalația de apă aceștia, fără acordul pârâtului, s-au înțepat în conducta de apă edificată de către acesta. Ulterior, pentru că plăteau consumul de apă pe care îl realizau, reclamanții au fost facturați separat de către furnizor.
În anul 2002-2003 pârâtul a realizat lucrări de renovare a imobilului său și a desființat improvizația reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 733/01.02.2008 a Judecătoriei Galația fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții să-i plătească pârâtului suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2543/26.04.1982 pronunțată de Judecătoria Galați și rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1057/11.11.1982 a Tribunalului Județean G s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul aparținând defuncților și, imobil compus din casă de locuit cu trei camere și dependințe și teren în suprafață de 1305 mp, situat în G-.
Ca urmare a partajului, G - autorul reclamanților din prezenta cauză i s-a atribuit suprafața de 510 mp teren, o cameră, o bucătărie, un antreu și un WC, iar numitei i s-a atribuit cealaltă J de teren, două camere și un antreu ținându-se cont de îmbunătățirile substanțiale pe care acestea le-a efectuat acestor încăperi. Printre aceste îmbunătățiri se numără și instalația de apă canal din casă, aspect reținut atât de hotărârea indicată anterior cât și de expertiza tehnică efectuată în acea cauză. Acest aspect este relatat și de către martorul audiat în prezenta cauză -.
Reclamanții sunt moștenitorii lui G conform certificatului de moștenitor nr.1160/6.12.1982, iar pârâtul este, alături de tatăl său, moștenitorul defunctei conform certificatului de moștenitor nr.1112/9.06.1994.
Deoarece între părți exista bună înțelegere pârâtul le-a permis reclamanților să se racordeze la instalația de apă de pe proprietatea sa, în condițiile în care, așa cum reiese din actele indicate anterior, lucrarea de alimentare cu apă a imobilului fusese efectuată de către numita.
Prin cererea înregistrată sub nr.17579/21.07.1999 la SC SA G, pârâtul solicită emiterea de facturi separate pentru cele două imobile proprietatea părților întrucât reclamanții refuză să-și achite consumul de apă care este facturat pe numele pârâtului.
În aceste condiții SC SA Gaî ncheiat cu reclamantul contractul nr.28155/6.09.2000 având ca obiect furnizarea apei potabile la imobilul din G-.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză de expert rezultă că pârâtul are branșament de apă și cămin pe terenul proprietatea sa, că acesta este unic și nu există modificări ale branșamentului inițial, iar reclamanții nu au branșament de apă.
Relații în același sens oferă și SC Canal SA G prin adresa nr.7963/1.08.2007 și prin procesul verbal de constatare întocmit la fața locului în 17.07.2007. Mai mult decât atât, se arată că un branșament nu poate servi decât un singur utilizator (potrivit dispozițiilor HG 1591/2000). Ca urmare, se propune ca să-și întocmească documentație pentru branșament individual de apă.
Instanța a apreciat că nu poate fi ținută de soluția pronunțată prin sentința civilă nr.8496/8.12.2006 a Judecătoriei Galați - invocată de către reclamanți în apărare - prin care s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, rebranșarea reclamanților la rețeaua de apă a pârâtului în condițiile în care, de esența acestei instituții este nerezolvarea fondului cauzei.
Potrivit prevederilor art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege. Ca urmare, instanța a apreciat că nu poate încălca dreptul de proprietate al pârâtului prin obligarea acestuia să permită reclamanților să dispună de bunul său.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând-o sub mai multe aspecte.
Au arătat că în mod greșit instanța de fond a indicat în hotărârea atacată calea de atac ce poate fi exercitată ca fiind recursul și nu apelul.
Instanța de fond a schimbat obiectul cauzei deduse judecății. Astfel raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța avea obligația să analizeze existența instalației de alimentare cu apă a imobilului proprietatea apelanților anterior exercitării de către intimat a acțiunii de desființare a acesteia și existența înțelegerii explicite sau tacite dintre părți cu privire la modul de folosire a instalației de alimentare cu apă.
În schimb, instanța a schimbat natura și obiectul cererii de chemare în judecată, analizând cererea introductivă raportat la dispozițiile art. 480 Cod civil care reglementează dreptul de proprietate (altele decât cele invocate de reclamanți în motivarea cererii, respectiv art. 998, 999 și 1075 Cod civil).
De asemenea, instanța de fond a analizat doar parțial probele administrate, reținând o situație neconformă cu realitatea.
Astfel instanța a apreciat că reclamanții nu au branșament care să le alimenteze imobilul cu apă potabilă, invocând în acest sens raportul de expertiză efectuat în cauză și adresa nr. 7963/01.08.2007 emisă de SC Canal SA
Însă existența branșamentului și a contractului cu SC Canal SA G este confirmată chiar de către pârât, care în întâmpinarea depusă arată că "începând cu anul 1999 reclamanții au fost facturați de SC Canal SA G ". În același timp, tatăl pârâtului, în dosarul - al Judecătoriei Galați arată că " în luna septembrie s-au efectuat lucrări de modernizare la sistemul de alimentare cu apă și atunci a fost întreruptă din greșeală apa potabilă a reclamanților".
De asemenea, a fost depus la dosarul cauzei contractul nr. 28155/2000 încheiat între reclamanți și SC Canal SA G care are ca obiect furnizarea de apă potabilă.
Realitatea susținerilor reclamanților este confirmată și de procesul verbal din 07.01.2008 întocmit de BEJ, în cuprinsul căruia se consemnează că " s-a tras o conductă cu apă pe lângă conducta veche existentă în pământ".
Instanța de fond nu a mai procedat la analiza acestor înscrisuri și apărări, ci a preluat susținerile pârâtului.
Consideră apelanții că nu poate fi primită afirmația instanței de fond potrivit căreia un branșament nu poate servi decât unui singur utilizator, deoarece, deși părțile locuiesc în imobile diferite, acestea poartă un singur număr stradal. În cazul de față este vorba de o servitute convențională continuă și aparentă, născută ca urmare a dobândirii unui singur imobil de către doi proprietari diferiți. În condițiile în care un proprietar dezmembrează fondul său și părțile nu prevăd nimic referitor la servitutea existentă anterior, există prezumția că acestea nu au înțeles să modifice starea anterioară și că înțelegerea de înstrăinare se referă și la menținerea servituții.
În consecință, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii formulate.
Prin decizia civilă nr.300 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, reținând următoarele:
În condițiile în care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, prezenta acțiune nefiind evaluabilă în bani, iar sentința nu se încadrează în categoria hotărârilor strict determinate de legiuitor care pot fi atacate doar cu recurs, calea de atac a fost calificată ca fiind apel și nu recurs, astfel cum a indicat prima instanță în dispozitiv, astfel că această neregularitate sesizată a fost remediată.
În ceea ce privește schimbarea obiectului cauzei dedusă judecății, Tribunalul apreciază că acesta nu poate fi reținut.
Instanța a soluționat cauza în cadrul juridic determinat de reclamanți, cu respectarea principiului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
A analizat și coroborat probele administrate în cauză și a stabilit situația de fapt corectă, respectiv existența unui singur branșament de apă potabilă pe terenul proprietatea pârâtului, precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, potrivit cărora branșamentul unic nu poate deservi decât un singur utilizator.
Reclamanții nu au făcut dovada că au avut o documentație proprie pentru a avea un branșament propriu de utilizare a apei potabile și care să fie amplasat pe terenul proprietatea lor, astfel încât instanța a analizat legalitatea și oportunitatea alimentării cu apă potabilă din branșamentul pârâtului și dacă pârâții pot solicita protecția legii în aceste condiții.
Însă calitatea de proprietar al rețelei de apă aparține pârâtului, instalația este amplasată pe terenul proprietatea sa, iar potrivit documentației tehnice, rețeaua poate alimenta un singur imobil și nu două.
Indiferent dacă pârâții au fost conectați la branșamentul de apă al pârâtului anterior exercitării acțiunii și indiferent de faptul că aceasta a fost desființată de pârât prin lucrări de modernizare la imobilul proprietatea sa, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect că pârâtul nu poate fi obligat să refacă pe cheltuiala lui o instalație ilegală potrivit dispozițiilor legale.
Raportat la faptul că obligarea oricărei persoane la realizarea unei anumite prestații trebuie să se facă în mod legal, cu respectarea drepturilor acelei persoane, inclusiv a dreptului de proprietate, se constată că instanța nu a modificat obiectul acțiunii dedusă judecății, ci doar a motivat imposibilitatea obligării pârâtului la refacerea instalației de apă potabilă pentru proprietatea reclamanților întrucât instalația de apă este bunul său, este pe proprietatea sa iar pârâții nu au făcut dovada că ar avea vreun drept de proprietate asupra acestei instalații.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, se constată că instanța de fond a analizat în mod judicios probele administrate în cauză și a stabilit în mod legal și temeinic situația de fapt.
Aspectele invocate în motivele de apel au fost avute în vedere de prima instanță, dar aceasta a apreciat în mod just că reclamanții nu pot beneficia de protecția legii în condițiile în care au fost conectați în mod nelegal la instalația de apă a pârâtului și în condițiile în care pârâtul nu este obligat să le permită amplasarea unei conducte racordate la branșamentul său, care să le deservească proprietatea. Invocarea de către apelanți a unei servituți convenționale continue și aparente este în mod vădit eronată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 625-626 Cod civil. De altfel prima instanță a explicat modul în care părțile din prezenta cauză au devenit proprietare ale imobilelor învecinate și cum s-au efectuat lucrările pentru alimentare cu apă.
Fără a aprecia asupra bunei sau relei credințe a reclamanților, care nu fac demersuri pentru realizarea unui branșament propriu de racordare la rețeaua de apă potabilă, ci fac demersuri pentru a obține protecție juridică asupra unei situații de fapt nelegale, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții susțin că ambele instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Astfel, deși obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie "obligația de a face", respectiv obligarea pârâtului la refacerea instalației de alimentare cu apă potabilă, prin hotărârea recurată se fac aprecieri cu privire la dreptul de proprietate al pârâtului, aspect ce excede cadrului procesual stabilit prin acțiune.
Că, din situația de fapt (expusă în motivele de recurs) rezultă că instalația în litigiu exista încă din perioada în care imobilul aparținea bunicilor părților și, în acest context, susținerile instanței încalcă autoritatea de lucru judecat din decizia civilă nr. 1057/1982 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1352/1982 prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune.
Că, susținerile instanței de apel în sensul că pârâtul nu poate fi obligat la refacerea unei instalații ilegale vin în contradicție cu faptul că reclamanții au încheiat două contracte pentru furnizare apă și canalizare cu SC SA G și SC Canal SA
În fine, susțin recurenții că "în loc să analizeze" aceste probe existente la dosar, instanța de apel invocă faptul că, în lipsa unui branșament propriu de utilizare a apei potabile, pe terenul proprietatea lor, nu pot solicita refacerea situației anterioare.
Ignorând incidența în speță a dispozițiilor art. 625-626 Cod civil referitoare la servitutea convențională continuă și aparentă, instanța de apel, în opinia recurenților, greșit s-a pronunțat cu privire la dreptul exclusiv de folosință a instalației de apă câtă vreme, prin hotărârea de partaj invocată, nu s-a dispus în acest sens iar prin acțiunea de față, nu s-a formulat un asemenea capăt de cerere.
Recursul declarat este nefondat.
O primă precizare care se impune constă în aceea că, deși recurenții-beneficiari ai asistenței juridice de specialitate, au invocat ca temei juridic punctele 6,7,8 și 9 din art.304 Cod procedură civilă, în argumentarea acestor motive au făcut referire doar la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și la aplicarea greșită a legii, respectiv menținerea în speță a incidenței dispozițiilor art.625-626 Cod civil.
Pentru aceste considerente, Curtea nu consideră necesară cenzurarea deciziei și prin prisma motivelor indicate generic, cele prevăzute de art. 6 și 7 art.304 Cod procedură civilă.
Respingerea acțiunii reclamanților având ca obiect "obligația de a face" și întemeiată pe dispozițiile art.998-999 și art.1075 Cod civil, cu motivarea că pârâtul nu poate fi obligat la refacerea unei instalații de apă existentă pe terenul proprietatea sa dar pentru a-i deservi pe reclamanți, că obligarea pârâtului, în acest caz, la prestația cerută de reclamanți i-ar aduce atingere dreptului său de proprietate, conform art.480 Cod civil nu poate justifica critica interpretării greșite a actului juridic dedus judecății.
Corect reține Tribunalul că, instanța de fond soluționat cauza în cadrul juridic determinat de reclamanți, cu respectarea principiului disponibilității prevăzut de art.129 alin.6 Cod procedură civilă, iar aspectul că apărarea pârâtului, conform art.480 Cod civil a fost însușită de instanță nu poate conduce la ideea interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și a aplicării greșite a legii, în speță, dispozițiile art.625-626 Cod civil, invocate de altfel, pentru prima dată în recurs.
Nici criticaplus petitanu poate fi primită întrucât instanța nu a soluționat un capăt de cerere cu care nu ar fi fost învestită ci, respingând pretențiile reclamanților, au motivat soluția respectivă prin referire la o situație de fapt conformă cu realitatea.
Că, situația respectivă este sau nu cea reținută prin decizia nr.1075/1982 a Tribunalului Galați invocată în apărare de recurenți are mai puțină relevanță atât timp cât branșamentul unic existent pe terenul pârâtului nu poate deservi decât un singur utilizator.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, conform art.312 pct. (1) Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D
Respinge ca nefondat recursul civildeclarat de către reclamanțiiși, împotriva deciziei civile nr. 300 din 4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți către intimat la 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, |
Grefier, |
Red./25.02.2009
VM/27.02.2009
2 ex./27.02.2009
Fond: Judecătoria Galați - judecător:
Apel: Tribunalul Galați - Judecători:
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Irina Alexandra Boldea
