Obligație de a face. Decizia 608/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 608
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Cristiana
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Asociația de proprietari "-" I împotriva deciziei civile nr. 645/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recursul este motivat, declarat în termen, recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei,s-au comunicat motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare, cu duplicat.
Consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentare în instanță pentru recurentă și chitanța nr. -/10.12.2009 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei. Interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea excepției invocate de intimată.
Arată că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin.2 din Codul d e procedură civilă, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau fapte săvârșite de acesta.
Precizează că, potrivit art. 10 pc.1 și 4 din Codul d e procedură civilă, se stabilește competența alternativă, reclamantul poate alege între două instanțe competente, considerând că Judecătoria Iași este instanța competentă.
În plus, susține că, dispozițiile art. 29 Capitolul XI din Contractul de închiriere nu precizează expres că revine competența instanței în raza căreia își are sediul pârâtul. Acesta din urmă își are sediul în I, nu are personalitate juridică. Având în vedere art. 12 din Cod procedură civilă, coroborat cu art. 7, art.10 din Codul d e procedură civilă, instanța competentă este Judecătoria Iași.
Solicită ca, în situația admiterii excepției să se acorde un nou termen pentru administrarea probei cu înscrisuri.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4080/11.03.2009, Judecătoria Iași respins excepția necompetenței teritoriale Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei, invocată de pârâtă, luat act că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.400 lei, cu titlu de despăgubiri privind lipsa de folosință a spațiului, calculate până la data de 1.10.2008. A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI " ", în contradictoriu cu pârâta " ROMÂNIA", a fost obligată pârâta să elibereze spațiul închiriat în baza contractului încheiat la 4.02.2003 și prelungit prin acte adiționale până la data de 31.03.2008, spațiul situat în I, pe terasa 1 B, II, str. - nr. 30. Pârâta a fost obligată să ridice antenele montate, să predea spațiul în conformitate cu dispozițiile contractuale și să plătească reclamantei suma de 1903,20 lei, cu titlu de penalități, ca urmare a achitării chiriei cu întârziere. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei chirie și penalități de întârziere până la data eliberării efective a spațiului, 891,60 lei, cheltuieli de judecată, precum și daune de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data ridicării antenelor.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond reținut că părțile au întocmit pentru durată de 5 ani contractul de închiriere, datat 4.02.2003, cu valabilitate începând cu data de 1.04.2003, iar ulterior au modificat prin acte adiționale unele clauze, fără ca acestea să prelungească durata inițial stabilită.
La data de 20.02.2008 (fila 12) reclamanta a notificat pârâta în legătură cu intenția de a înceta contractul, începând cu data de 1.04.2008, ca urmare a cererilor formulate de 17 dintre proprietarii apartamentelor (filele 54-71) prin care au arătat că le este pusă în pericol sănătatea de propagarea undelor electromagnetice, emise de antenele "" montate pe acoperișul ului II, fără acceptarea celorlalți proprietari de la, VI, IV, V, VI, VII.
Reclamanta nu a solicitat încetarea contractului cu 90 zile înainte de expirarea duratei stabilite, însă pârâta nu se poate prevala de prelungirea de drept a contractului pe o perioadă de încă 5 ani, în condițiile în care derularea acestuia pune în pericol sănătatea locatarilor, în condițiile în care a procedat la somarea acesteia, potrivit art. 19 din contract prin care i-a făcut cunoscută voința sa fermă.
În temeiul art. 969 Cod civil, instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la eliberarea spațiului închiriat, situat în I, pe terasa 1B, tronson II,- și ridicarea antenelor, respectiv predarea spațiului în conformitate cu dispozițiile contractuale.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.400 lei, reprezentând c/val. lipsei de folosință, calculată până la 1.10.2008.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.903,20 lei, cu titlu de penalități, ca urmare a plății cu întârziere a chiriei, potrivit art. 16 din contract, aferentă trimestrelor II-IV, precum și chirie și penalități de întârziere până la data efectivă a eliberării spațiului și suma de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data ridicării antenelor.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 891,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 645 din 5.10.2009, a admis apelul declarat de către pârâta " ROMANIA", a anulat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei sectorului 1
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași de a soluționa cauza în primă instanță, reiterată ca prim motiv de apel, aceasta este fondată.
Prin cererea înregistrată la udecătoria Iași, reclamanta Asociația de Proprietari "-" a chemat în judecată pârâta SC Romania SA B solicitând eliberarea spațiului închiriat în baza contractului încheiat între părți, predarea acestui spațiu, obligarea pârâtei la ridicarea antenelor, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri, în sumă de 10400 și a unor penalități de întârziere, în sumă de 1903,20 lei, daune de 100 lei pe zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
În contractul de închiriere încheiat de reclamanta Asociația de proprietari - - și pârâta SC Romania SA B, la data de 04.02.2003, în Capitolul XI, art. 29, părțile au convenit că, în caz de litigiu, competența revine instanței judecătorești în raza căreia își are sediul pârâta, în speță Judecătoria Sectorului 1
Competența teritorială convențională agreată prin contract este unică și derogatorie de la dreptul comun, nu poate fi vorba de vreo competență alternativă, fie că este vorba de locul nașterii sau executării vreunei obligații sau despre încetarea unui contract.
Competența instanței în soluționarea litigiilor dintre părți nu este determinată de faptul că pârâta deține puncte de lucru în I fără personalitatea juridică.
Asociația de Proprietari " -" Iad eclarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că, raportat la prevederile art. 7 alin. 2, 10 punctele 1 și 4 și 12 din Codul d e procedură civilă, tribunalul, în mod neîntemeiat, a reținut că competența teritorială convențională agreată prin contract este unică și derogatorie de la dreptul comun, neputând fi vorba despre vreo competență alternativă, în considerarea dispozițiilor art. 29 din Capitolul XI din contractul de închiriere încheiat între părți.
Învederează recurenta că art. 29 din Capitolul XI nu cuprinde mențiunea expresă potrivit căreia, în caz de litigiu, competența revine judecătoriei în raza căreia își are sediul principal pârâta, ci prevede doar instanța judecătorească în raza căreia își are sediul pârâta.
În aceste condiții, apreciază recurenta că nu pot fi luate în considerare dispozițiile art. 29 din contract, intimata având sediul și în I, unde are două reprezentante, conform certificatului constatator emis de
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, însă a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât contractul încheiat reprezintă legea părților, iar art. 29 prevede expres competența teritorială de soluționare a litigiilor în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul pârâta.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea constată că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, Asociația de Proprietari "A -" solicitat, în contradictoriu cu " ROMANIA";
- eliberarea spațiului închiriat în baza contractului încheiat la data de 4.02.2003 și prelungit, cu acte adiționale, până la data de 31.03.2008;
- ridicarea antenelor și predarea spațiului, conform clauzelor contractului;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 10.400 lei, despăgubiri, calculate până la data de 1.10.2008 și, ulterior, până la eliberarea spațiului, a sumei de 1903,2 lei, cu despăgubiri calculate până la 1.10.2008;
- obligarea la plata de daune de 100 lei / zi întârziere până la ridicarea antenelor și la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Curtea reține că, potrivit art. 7 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal.
Conform alineatului 2 al art. 7, cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanța pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.
Articolul 10 Cod procedură civilă stabilește că, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe:
1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii;
4. în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății;
În aplicarea acestor prevederi legale, părțile din prezenta cauză au stipulat, la art. 29 din contractul de închiriere, încheiat la data de 4.02.2003, clauza potrivit căreia, în caz de litigii, competența revine instanței judecătorești în raza căreia își are sediul pârâta.
În speță, calitatea de pârâtă o are " ROMANIA", iar din preambulul aceluiași contract de închiriere rezultă că această societate își are sediul în B,-, sector 3.
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Atât timp cât părțile au convenit asupra instanței competente din punct de vedere teritorial dea le soluționa litigiile izvorâte din contractul de închiriere, ele sunt ținute să respecte întocmai această convenție.
Împrejurarea că pârâta - intimată are patru puncte de lucru în municipiul I, conform adresei înaintate de Oficiul Registrului Comerțului (fila 46 dosar fond) nu poate avea vreo influență asupra convenției părților de alegere a instanței care să le soluționeze litigiile.
În consecință, Curtea reține că decizia tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale în materie, astfel că motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este operant în cauză.
Curtea constată că recurenta a invocat și motivul de modificare prevăzut de art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă, însă criticile dezvoltate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de a fi încadrate în acest text.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de Asociația de Proprietari "- -" I și se va menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociația de proprietari "A -" împotriva deciziei civile nr. 645/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana
