Obligație de a face. Decizia 616/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA - APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI - FAMILIE
DOSAR NR. 12980,-
DECIZIA NR. 616
Ședința publică din data de 12 august 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-, - 2,. A,. 2, județul P, împotriva deciziei civile nr. 276/24 martie 2009,pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - 02036 B, cu sediul în B,--5, sector 5, domiciliat în P,-, - 2,. A,.2, județul
Cerere netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea, intimatul Ministerul Apărării Naționale- UM 02036 B prin consilier juridic potrivit delegației aflată la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatoarea depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009 și timbru judiciar de 5,00 lei, anulate și atașate la dosar. Mai depune și un set de înscrisuri, respectiv: adeverință medicală nr. 556/2009, copie act identitate, raport nr. A/4759/7 iunie 2006 întocmit de Ministerul Apărării Naționale prin Direcția și, un nr. de 14 chitanțe fiscale eliberate de Asociația de Locatari - 1 P, copiile a trei contracte de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință, copia certificatului de deces seria - nr. -/7 aug.2003 emis pe numele defunctului.
Curtea ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului, așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 29 iulie 2009.
Contestatoarea, având cuvântul, arată că are apărător pe avocat, dar aceasta se află în concediu de odihnă, așa cum rezultă din adeverința eliberată de Baroul Prahova, aflată la fila 8 dosar, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată.
La solicitarea Curții, contestatoarea precizează că a încheiat contract de asistență juridică cu avocat dar nu înțelege de ce aceasta nu a depus delegație la dosar, arătând că înțelege să se apere singură.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că nu se opune amânării cauzei.
Curtea, respinge cererea de amânare a judecății cauzei formulată de contestatoare ca neîntemeiată față de împrejurarea că, deși avocat a depus o cerere de acordarea unui nou termen de judecată față de faptul că este lipsă din profesie, așa cum rezultă din adeverința eliberată de Baroul Prahova și aflată la fila 8 dosar, aceasta nu a făcut dovada prin depunerea delegației că a încheiat contract de asistență juridică cu contestatoarea.Totodată,având în vedere obiectul cerererii de față, respectiv contestație în anulare, cauză ce se soluționează cu celeritate, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri pe excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată prin întâmpinare de către intimatul Ministerul Apărării Naționale și totodată și pe fondul contestației.
Contestatoarea, având cuvântul pe excepție solicită respingerea excepției inadmisibilității contestației invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale, apreciind că această,contestație este admisibilă.
Consilier juridic având cuvântul pe excepție, solicită admiterea acesteia, să se constate că prezenta contestație este inadmisibilă. În ceea ce privește primul motiv al contestației, respectiv judecarea recursului cu ignorarea cerererii de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, apreciază că acesta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 317 alin.1 Cod procedură civilă. În ceea ce privește al doilea motiv al contestației, întemeiat pe respingerea recursului ca rezultat al unei erori materiale, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, apreciază că și sub acest aspect contestația este inadmisibilă. Greșelile materiale la care se referă art. 318 Cod procedură civilă trebuie să fie săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor date materiale importante din dosarul cauzei,nereferindu-se la greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial. Împrejurarea că" instanța de recurs nu a sesizat data contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul bun succesoralcare este anterior contractului de locațiune în litigiu și nu ulterior acestei date" nu este de natură a determina revizuirea hotărârii atacate deoarece esența problemei juridice avută în vedere în recurs este legitimitatea atitudinii Ministerului Apărării Naționale de a nu mai reînnoi contractul de închiriere a locuinței de serviciu, abordată de contestatoare și ca motiv de recurs, tranșat irevocabil de instanță.
Contestatoarea având cuvântul pe fondul contestației,arată că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.276/24 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI față de împrejurarea că la data când s-a judecat recursul împotriva deciziei civile nr. 704/16 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova era primul termen de judecată și formulase deja cerere pentru lipsă apărare, cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 156 alin.1 Cod procedură civilă, motivând cererea în raport de starea sa de sănătate care făcuse imposibilă prezentarea sa în instanță. În opinia sa, în mod greșit i s-a respins cererea de amânare a cauzei, de vreme ce la aceasta se afla atașat și un act medical.
Un alt motiv al contestației în anulare îl reprezintă faptul că în motivarea respingerii recursului instanța a reținut că ar fi beneficiat inițial de contractul de închiriere nr. 4/26 martie 2004 pentru apartamentul în litigiu în considerarea calității sale de soție supraviețuitoare a defunctului, fost cadru militar. Instanța de recurs a reținut că în mod legal Ministerul Apărării Naționale ar fi aprobat a nu se mai reînnoi contractul susmenționat, deoarece ca titulară a contractului ar fi dobândit prin cumpărare o altă locuință pe raza aceleiași garnizoane, astfel încât dreptul de folosință de care beneficia a încetat.
În realitate, așa cum rezultă din înscrisurile dosarului nu este vorba despre o altă locuință cumpărată ulterior încheierii contractului de închiriere. Apartamentul din P,- A, este un apartament moștenit de la primul său soț. Apartamentul fusese cumpărat de la SC SA, încă din 26 ianuarie 1994 și figurează în certificatul de moștenitor emis de pe urma primului soț, certificat eliberat pe numele tuturor moștenitorilor legali ai acestuia.
Mai susține contestatoarea că nu numai că nu a dobândit ulterior o locuință proprietate personală, dar nu este nici proprietara exclusivă a acelei locuințe în care de fapt locuiește fiica sa, familie compusă din 5 persoane.
Mai arată contestatoarea că, în opinia sa, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs prin care susținea că nu este proprietara exclusivă a apartamentului situat în P, str. -, astfel că nu poate fi lipsită de dreptul locativ în calitate de văduvă de personal militar.
Solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr.276/24 martie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pe fondul contestației, solicită respingerea ca nefondat.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei P sub nr- reclamanții si au chemat in judecata pe paratul Ministerul Apărării Naționale prin UM 02036 B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună completarea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul situat in P, str. -, nr. 2, -.2,.2 in sensul înscrierii in fișa locativă si a reclamantului, date fiind drepturile sale locative proprii pe care nu le-a pierdut, precum si prelungirea acestui contract de închiriere in condițiile legii.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca autorul reclamanților, respectiv - fost cadru MAPN - anterior decesului sau a fost titularul contractului de închiriere pentru apartamentul din P, str. -, nr. 2, -.2,.2, precizând totodată ca după deces contractul a fost transferat pe numele soției sale, numita.
S-a mai arătat ca in contractul de închiriere încheiat între parata si sotia numitului era inclus si fiul defunctului, contractul fiind încheiat pe o perioada de 1 an de zile cu posibilitatea de prelungire, însa la data ulterioara, respectiv 03.05.2007 a fost încheiat un nou contract pentru același spațiu locativ, titulara fiind tot .
Pârâtul invocat excepția lipsei calității procesuale pasive UM 02036 întrucât unitățile militare nu poate sta in judecata decât daca sunt reprezentate, excepție care fost admisă de instanța prin încheierea de ședința din data de 30.10.2006 care la același termen a admis solicitarea reclamantei in sensul introducerii in cauza în calitate de pârât a Ministerului Apărării.
La data de 28.11.2006 paratul Ministerul Apărării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, motivat de faptul ca spațiul locativ situat la adresa menționata are regimul juridic al locuinței de serviciu care potrivit reglementarilor legale sunt destinate cazării personalului armatei.
Pârâtul mai formulat si cerere reconvenționala prin care a solicitat evacuarea reclamanților din locuința de serviciu pentru lipsa titlului locativ si obligarea acestora la plata chiriei legale pana la data evacuării efective.
Prin sentința civila nr. 7097/10.09.2007 Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea formulata de reclamanți, dispunând prelungirea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul situat in P, str. -, nr. 2, -2,.2, jud.P, respingând in rest acțiunea.
S-a respins cererea reconvenționala formulata de parat, luându-se act de declarația reclamantei că a renunțat la cererea de obligare pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut ca intre pârâtul MApN prin UM nr. 02036, in calitate de locator și reclamanta, în calitate de locatar, a intervenit contractul de închiriere nr. 4 / 26.03.2004 pentru suprafața locativă cu destinație de locuința de serviciu situata in P,-, -2,. 2, jud. P, termenul de închiriere fiind de un an cu începere de la 01.10.2003 pana la 31.09.2004.
La data de 03.05.2005 intre aceleași părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 11 / 03.05.2005, pentru aceeași suprafața locativă - noul termen de închiriere prevăzut fiind de un an, cu începere de la 12.04.2005 pana la 12.04.2006 - cu mențiunea că la expirarea acestei perioade, contractul se poate reînnoi cu acordul ambelor parți, daca sunt îndeplinite condițiile ce au stat la baza închirierii.
A reținut instanța de fond că in vederea reînnoirii contractului de închiriere pentru apartamentul situat in P,-, -2,. A,. 2 s-a obținut la data de 22.06.2006 aprobarea legală, dovadă fiind mențiunea de pe raportul nr. A/4759/07.06.2006 depus la fila 57 dosar.
Raportul întocmit sub nr. A/5092/09.05.2007 aprobat ca atare la data de 25.05.2007 depus la fila 93 dosar, se refera la alt apartament decât cel ocupat de reclamanta, respectiv apartamentul nr. 18 situat in-, -2,. B - si nu apartamentul nr. 2 situat pe.A a blocului menționat, astfel încât anularea aprobării solicitate, nefăcând referire la apartamentul in cauza, nu poate avea efecte cu privire la acesta.
A reținut instanța de fond că, referitor la contractul de vânzare-cumpărare invocat, acesta a fost încheiat înainte de decesul soțului reclamantei, fost cadru MApN si chiar înainte de căsătoria cu acesta, in el domiciliind in prezent alte persoane, iar in condițiile in care se apreciază că situația invocata denota reaua credința a reclamantei si este de natura a duce la rezilierea contractului de închiriere pentru apartamentul in care reclamanta locuiește de peste 12 ani, se impune respectarea condițiilor legale si a clauzelor contractuale privind anularea aprobării pentru reînnoirea contractului menționat, cu referire expresa la locuința in cauză.
Instanța de fond a apreciat că este valabilă aprobarea reînnoirii contractului de închiriere a apartamentului nr. 2 din-, -2,. A, parter, depus la fila 57 dosar, sens in care a admis cererea privind prelungirea contractului de închiriere in condițiile legii.
In ce privește cererea reclamantei de completarea contractului de închiriere in sensul înscrierii în fișa locativă și a reclamantului, s-a constatat, pe de o parte, ca aprobarea menționata privind reînnoirea contractului de închiriere a apartamentului in cauza se refera expres numai la reclamanta, iar in ce privește celelalte doua persoane care au fost trecute ca membrii de familie în fișa locativă aferenta contractului de închiriere anterior nr. 4/2004, este vorba de persoane majore, cu drepturi locative proprii distincte-care, potrivit actelor de stare civila si copiilor cărților de identitate depuse la filele 70 si 72 dosar, figurează cu domiciliul la o alta adresa, respectiv in str. -.
La fila 72 dosar fond a fost depusă copia cărții de identitate a numitului, nedepunându-se niciun alt act doveditor pe numele reclamantului, care oricum, conform mențiunii din fisa locativă menționata apare ca fiind născut in anul 1969.
Motivat de faptul ca a admis in parte acțiunea, in sensul dispunerii prelungirii contractului de închiriere in condițiile legii, instanța de fond a respins ca neîntemeiata cererea reconvenționala formulata in cauza, privind evacuarea reclamanților din apartamentul in litigiu.
Instanța de fond a luat act de declarația reclamantei de renunțare la cererea de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs paratul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o ca nelegala si netemeinica.
La termenul de judecata din data de 23 septembrie 2008 tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel, fata de obiectul cererii de chemare in judecata si valoarea acestuia. Obiectul cererii de chemare in judecata îl constituie "obligația de a face", respectiv completarea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005, in sensul înscrierii în fișa locativă și a reclamantului și prelungirea acestui contract de închiriere in condițiile legii, obiect care potrivit art. 282 cod pr. civila atrage calea de atac a apelului, fiind o acțiune cu caracter nepatrimonial.
Critică apelantul pârât sentința, susținând că in mod greșit a fost admisă in parte acțiunea și respinsă cererea reconvenționala dat fiind că prin contractul de închiriere nr. 4/26.03.2004, a închiriat intimatei reclamante apartamentul de serviciu situat in P,-, -2,.A,. 2, jud. P, perioada închirierii fiind 01.10.2003-31.09.2004, iar potrivit pct. 3 din contract acesta poate fi reînnoit numai cu aprobarea Ministrului Apărării.
Ministrul Apărării a aprobat reînnoirea contractului de închiriere pentru o perioada de un an ( 12.04.2005-12.04.2006), drept pentru care a fost încheiat contractul de închiriere nr. 11/03.05.2005.
Apelantul parat a susținut că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat ca intimata reclamanta deține pe fostul nume de o locuința proprietate personala, situata in P,- A,. 138 D,. B,. 27, dobândita cu contractul de vânzare cumpărare nr. 48622/26.01.1994 potrivit precizării nr. -/27.06.2006 al Serviciului Public Finanțe Locale
A criticat apelantul sentința, arătând ca in mod eronat instanța de fond a calificat calea de atac ca fiind recursul si nu apelul pentru că, prin cererea reconvenționala a solicitat evacuarea reclamantei din locuința de serviciu, iar evacuarea este o cerere cu caracter nepatrimonial, deci neevaluabil in bani, neputând fi incidente in cauza prev. art. 282 pr. civ.
O alta critica formulata este aceea ca instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea reclamanților si a dispus prelungirea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul in litigiu, având in vedere ca prin contractul de închiriere nr. 4/26.03.2004 locuința de serviciu a fost atribuita reclamantei in calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, fost cadru militar. Prin contractul de închiriere din 03.05.2005, locuința de serviciu a fost închiriata pana la data de 12.04.2006 cu mențiunea expresa ca tacita relocațiune nu operează, iar aceasta clauza a prevăzut in mod neechivoc imposibilitatea prelungirii contractului dincolo de data scadentei.
A arătat apelantul parat ca intimații reclamanți locuiesc in imobil fără a avea un temei legal, iar pe de alta parte, aceștia nu întrunesc cerințele prevăzute de normativele in vigoare pentru a li se atribui beneficiul unui contract de închiriere.
Nelegal instanța de fond a respins cererea reconvenționala a arătat apelantul parat întrucât, spațiul locativ situat in P,-, -2,. A,. 2, jud. P, are regimul juridic al locuinței de serviciu, deci locuința cu destinație speciala.
Potrivit art. 2 lit. d din Legea nr. 114/1996, locuința de serviciu este acea locuința destinata funcționarilor publici, angajaților unor instituții sau agenți economici, acordata in condițiile contractului de munca potrivit prevederilor legale.
Locuințele de serviciu si cele de intervenție astfel cum rezulta din HG nr. 1275/07.12.2000 de aprobare a normelor metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilor legii nr. 114/1996 fac parte din patrimoniul agenților economici sau ai instituțiilor publice centrale ori locale si se administrează in interesul acestora prin închiriere salariaților proprii, contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul de munca.
A mai arătat apelantul ca locuințele de serviciu devin disponibile, iar dreptul de folosința a acestora încetează înaintea termenului prevăzut in contract daca titularul contractului de închiriere a locuinței de serviciu a dobândit prin cumpărare locuința in aceeași garnizoana si aceasta a devenit locuibila.
Apelantul parat a susținut ca intimata reclamanta deține pe fostul nume de o locuința situata in P,str. -, nr. 30,. 138D,. B,. 27, dobândita cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 48622/26.01.1994 potrivit precizării nr. - /27.06.2006 a Serviciului Public Finanțe Locale
Prin adresa nr. A 2625/14.08.2006, intimata reclamanta a fost notificata sa predea locuința de serviciu aparținând MApN, pana la data de 18.09.2006, iar prin raportul nr. A/5092 din 09.05.2007 ministrul apărării a aprobat a nu se mai reînnoi contractul de închiriere pentru locuința de serviciu situata in P,-, -2,.A,. 2, jud. P, întrucât intimata reclamanta deține un spațiu de locuit proprietate personala dobândit cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 48622/26.01.1994.
Apelantul parat a susținut ca dintr-o eroare de dactilografiere s-a trecut pe raportul cu nr. A/5092 / 09.05.2007 ca apartamentul in litigiu s-ar afla in P,-, -2 la. B,. 18, in loc de-, -2,. A,. 2, iar din conținutul raportului mai sus menționat rezulta fără tăgadă faptul ca acesta se refera in mod expres la intimata reclamanta.
In apel au fost depuse înscrisuri si anume: Raportul nr. 5092/09.05.2007 întocmit de MApN, decizii pronunțate de ICCJ.
Intimata reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât in mod corect instanța de fond a admis in parte acțiunea si a dispus prelungirea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul situat in P,-, -. 2, jud. P si a respins cererea reconvenționala ca neîntemeiata.
Prin decizia civilă nr. 704/16 dec. 2008, Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de apelantul parat MINISTERUL APARARII NATIONALE -UM 02036 împotriva sentinței civile nr.7097/10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații reclamanți si,a schimbat in tot sentința atacata in sensul că a respins acțiunea in totalitate ca neîntemeiata,a admis în parte cererea reconvențională,a dispus evacuarea reclamanților din imobilul situat in P, str. - nr. 2, -2,.2, jud.
A respins capătul cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților la plata valorii chiriei ca neîntemeiata.
A obligat pe intimata la 5,15 lei cheltuieli de judecata către apelant.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește prima critica formulată de apelantul reclamant in apelul declarat, tribunalul nu a mai analizat-o întrucât s-a pronunțat anterior, considerând ca in mod greșit instanța de fond a pronunțat calea de atac cu recurs.
Ministerul Apărării Nationale a închiriat intimatei reclamante apartamentul situat in P, str. -, nr. 2, -. 2, jud. P, pe perioada 01.10.2003-31.09.2004, încheind in acest sens contractul de închiriere nr. 4/26.03.2004, contract care potrivit punctului 3 poate fi reînnoit numai cu aprobarea ministrului apărării.
La data de 03.05.2005 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 15 prin care acesta a fost reînnoit pentru o perioada de un an (12.04.2005-12.04.2006).
Intimata reclamanta mai deține o locuința proprietate personala pe fostul nume de situata in P,- A,. 138 D,. B,. 27, ce a fost dobândita cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 48622/26.01.1994, aspect ce rezulta din precizarea Serviciului Public Finanțe Locale P, cu nr. -/27.06.2006.
Contractul de închiriere nr. 4/ 26.03.2004 prin care locuința de serviciu a fost atribuita de apelantul parat intimatei reclamante, a fost încheiat in considerarea calității acesteia de soție supraviețuitoare a defunctului, fost cadru militar.
Contractul de închiriere nr. 11/03.05.2005, prin care locuința de serviciu a fost închiriata pana la data de 12.04.2006, a prevăzut expres ca tacită relocațiune nu operează. A rezultat de aici ca acest contract de închiriere a fost încheiat pe o perioada limitata, sens in care nu mai poate fi prelungit dincolo de data scadentei.
Imobilul in litigiu este o locuința de serviciu potrivit Legii 114/1996, locuința ce a fost acordata in condițiile contractului de munca al soțului intimatei reclamante, in prezent decedat.
Potrivit art. 29 alin. 1 din HG nr. 1275/07.12.2000 de aprobare a normelor metodologice pentru punere in aplicare a prevederilor Legii nr. 114/1996, locuințele de serviciu si cele de intervenție fac parte din patrimoniul agenților economici sau ai instituțiilor publice centrale ori locale si se administrează in interesul acestora prin închiriere salariaților proprii, contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul de munca.
Daca titularul contractului de închiriere a locuinței de serviciu a dobândit prin cumpărare locuința din aceeași garnizoana si aceasta a devenit locuibila, locuințele de serviciu devin disponibile, dreptul de folosința încetând înaintea termenului prevăzut in contract.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat ca intimata reclamanta deținea pe fostul nume de o locuința situata in P,- A,. 138 D,. B,. 27, imobil ce a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 48622/26.01.1994.
Ministrul Apărării Nationale a aprobat prin raportul nr. A/5092 din 09.05.2007 a nu se mai reînnoi contractul de închiriere pentru locuința de serviciu intimatei reclamante.
In condițiile in care intimata reclamanta deținea in nume propriu o alta locuința si având in vedere si instrucțiunile privind evidenta, repartizarea, închirierea si folosirea locuințelor de serviciu si locuințelor de intervenție din administrarea Ministerului Apărării Nationale, art. 13 lit d potrivit cu care, daca titularul contractului de închiriere a locuinței de serviciu a dobândit prin cumpărare locuința in aceeași garnizoana si aceasta a devenit locuibila, dreptul de folosința încetează înaintea termenului prevăzuta in contract, tribunalul a constatat ca in mod greșit instanța de fond a dispus prelungirea contractului de închiriere nr. 11/03.05.2005 pentru apartamentul in litigiu.
De asemenea,s-a reținut că in mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvenționala formulata de apelantul parat privind evacuarea reclamantei pentru considerentele sus menționate.
Tribunalul a admis apelul potrivit disp art. 296 pr. civ, a schimbat in tot sentința atacata, in sensul ca a respins acțiunea in totalitate ca neîntemeiata.
Având in vedere disp. Legii nr. 114/1996 modificata, art. 29 alin 1 din HG nr. 1275/07.12.2000 de aprobare a normelor metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilor Legii nr. 114/1996, art. 2,13,14 din Instrucțiunile privind evidenta, repartizarea, închirierea si folosirea locuințelor de serviciu si locuințelor de intervenție din administrarea Ministerului Apararii Nationale, tribunalul a admis in parte cererea reconvenționala formulata de apelantul parat si a dispus evacuarea reclamanților din imobilul situat in P,-, -2,. 2, jud. P si a respins capătul cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților la plata contravalorii chiriei ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, reclamanta, criticând-o sub aspectul neegalității și netemeiniciei ei.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică față de prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod pr. civilă, deoarece instanța a ignorat prevederile referitoare la locuințele de serviciu aparținând Ap., prevederi speciale menite să asigure spațiul locativ cadrelor militare active, pensionarilor militari și văduvelor de pensionari militari, situație în care s-a încadrat reclamanta, că raportul nr.A/5092/9 mai 2007, potrivit căruia s-a dispus a nu se mai reînnoi contractul de închiriere reclamantei, se referă la o altă adresă, la un alt apartament decât cel în litigiu.
A mai susținut recurenta că reclamanta nu se află în situația în care, fiind titular de contract de închiriere, dobândește prin cumpărare o altă locuință în aceeași garnizoană, aceasta atrăgând încetarea dreptului de folosință pentru locuință ce face obiectul contractului de închiriere, apartamentul din P- A, bloc 138 D scara B,.29, nefiind dobândit prin cumpărare de reclamantă după ce aceasta a obținut cu chirie locuința în litigiu, acest imobil fiind deținut de reclamantă în timpul primei sale căsătorii cu primul soț care a decedat și a cărui succesiune nu a fost dezbătută.
Prin decizia civilă nr. 276/24 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a respins recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 704/16 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - 02036 și reclamantul, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că prin probatoriul administrat s-a dovedit că Ap. a închiriat intimatei reclamante apartamentul în litigiu, inițial în baza contractului de închiriere nr.4/26 martie 2004, în care s-a prevăzut că poate fi reînnoit cu aprobarea Ministerului Apărării, ulterior la 5 mai 2005, fiind încheiat contractul de închiriere nr.15 prin care s-a reînnoit locațiunea până la data de 12 aprilie 2006, contractul inițial de închiriere fiind încheiat în considerarea calității reclamantei de soție supraviețuitoare a defunctului fost cadru militar, locuință ce a făcut obiectul contractului de închiriere fiind potrivit Legii nr.114/1996 locuință de serviciu care, așa cum s-a reținut, alături de cele de intervenție face parte din patrimoniul Ap. în speță.
Din actele depuse la dosar a mai rezultat că reclamanta deține pe numele avut anterior de o altă locuință situată în P,-A,.138D,.B,.27, imobil ce a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare 48622/26 ianuarie 1994.
În aceste condiții Ministerul Apărării Naționale a aprobat prin raportul nr.A/5092/9 mai 2007 nu se mai reînnoi contractul de închiriere intimatei reclamante pentru locuința de serviciu în litigiu și aceasta fiind situația, în mod corect Tribunalul Prahovaa reținut că în ipoteza în care titularul contractului de închiriere a unei locuințe de serviciu din administrarea Ap. a dobândit prin cumpărare locuință în aceeași garnizoană și aceasta a devenit locuibilă, dreptul de folosință încetează, astfel că nu se mai impune prelungirea contractului de închiriere din 11 /3 mai 2005 pentru apartamentul în litigiu.
Deci chiar și în situația în care reclamantei îi sunt favorabile prevederile Legii nr.114/1996, în sensul că este soție a pensionatului MAPN, ea nu mai poate să beneficieze de locuința ce a făcut obiectul contractului de închiriere, de vreme ce s-a dovedit că deține în proprietate o altă locuință, raportul nr.5092/9 mai 2007 al MApN nefiind nul așa cum susține recurenta, acea eroare cu privire la numărul apartamentului neafectându-i valabilitatea fiind vorba de o eroare materială care sub acest aspect nu poate influența soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
În condițiile în care Ministerul Apărării Naționale a prevăzut că nu se mai aplică reînnoirea contractului de închiriere, în mod corect s-a apreciat că acțiunea este neîntemeiată și s-a dispus respingerea acesteia de către instanța de apel, cu consecința firească a admiterii cererii reconvenționale prin care s-a solicitat evacuarea reclamanților din imobil.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea a respins recursul, apreciind că sub toate aspectele invocate acesta este nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârii prev.de art.304 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal contestație în anulare, contestatoarea, invocând dispozițiile art. 317 pct. 1 și art.318 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.276/24 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI față de împrejurarea că la data când s-a judecat recursul împotriva deciziei civile nr. 704/16 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova era primul termen de judecată și formulase deja cerere pentru lipsă apărare, cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 156 alin.1 Cod procedură civilă, motivând- în raport de starea sa de sănătate care făcuse imposibil prezentarea sa în instanță. În opinia sa, în mod greșit i s-a respins cererea de amânare a cauzei, având în vedere că la cerere se afla atașat și un act medical.
Într-un alt motiv de contestație în anulare,contestatoarea a arătat că în motivarea respingerii recursului instanța a comis o greșeală materială atunci când reținut că,fiind titulară a contractului de închiriere,ar fi dobândit prin cumpărare o altă locuință pe raza aceleiași garnizoane, astfel încât dreptul de folosință de care beneficia a încetat.
În realitate, apartamentul din P,- A, este un apartament moștenit de la primul său soț. Apartamentul fusese cumpărat de la SC SA, încă din 26 ianuarie 1994 și figurează în certificatul de moștenitor emis de pe urma primului soț, certificat eliberat pe numele tuturor moștenitorilor legali ai acestuia.
A mai susținut contestatoarea că nu numai că nu a dobândit ulterior o locuință proprietate personală, dar nu este nici proprietara exclusivă a acelei locuințe în care de fapt locuiește fiica sa, familie compusă din 5 persoane.
A mai arătat contestatoarea că în opinia sa, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs prin care a susținut că nu este proprietara exclusivă a apartamentului situat în P, str. -, astfel că nu poate fi lipsită de dreptul locativ în calitate de văduvă de personal militar.
A solicitat admiterea contestației în anulare, casarea deciziei civile nr.276/24 martie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului. În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale- UM 02036 B prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea excepției, în opinia sa contestația fiind admisibilă.
Examinând contestația în anulare de față în raport de susținerile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că prezenta cerere este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 316 proc.civ.rap. la art. 296 și 137 alin.1 proc.civ. Curtea va examina cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimată.Constatând că decizia ce face obiectul contestației în anulare eod ecizie irevocabilă a instanței de recurs,că motivele invocate sunt dintre cele la care face referire art. 318 proc.civ.în sensul că soluția pronunțată e rezultatul unei greșeli materiale în măsura în care s-a reținut că a dobândit prin cumpărare un apartament ce nu o mai îndreptățește a beneficia de contractul inițial de închiriere încheiat în considerarea calității de soție supraviețuitoare a defunctului, fost cadru militar, și că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs prin care invoca împrejurarea că dreptul de proprietate asupra apartamentului din P,- A nu e unul exclusiv,va respinge ca neîntemeiată această excepție.
Având în vedere că primul motiv de contestație în anulare invocat,ce se referă la încălcarea dreptului de apărare prin respingerea cererii de angajare a unui apărător,nu se circumscrie niciunui caz de contestație dintre cele reglementate în art. 317 și 318 proc.civ.că pretinsele greșite rețineri de instanța de recurs a unei situații de fapt nu pot fi apreciate ca având caracterul unei greșeli materiale,de vreme ce eroarea nu vizează un aspect formal al judecății recursului ci implică și o reapreciere a probelor administrate,că instanța de recurs a analizat toate motivele de casare,a grupat argumentele invocate de recurentă în dezvoltarea lor și a răspuns printr-un considerent comun,curtea urmează a constata că prezenta contestație în anulare e neîntemeiată,astfel încât în baza art. 317 proc.civ. și urm. Urmează aor espinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-, - 2,. A,. 2, județul P, împotriva deciziei civile nr. 276/24 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - 02036, cu sediul în B,--5, sector 5 și, domiciliat în P,-, - 2,. A,.2, județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./ grefier
5 ex./26.08.2009
r--Curtea de APEL PLOIEȘTI
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait, Constanța Ștefan
