Obligație de a face. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 630
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurenta intervenientă ASOCIAȚIA DE proprietari NR.18 TG. J și recurentul pârât împotriva decizie civile nr. 13 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 9049 din 19.11.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant --, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât personal și în calitate de membru pentru recurenta intervenientă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.18 TG. J și intimatul reclamant --.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurentul pârât depune o adresă de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA din care rezultă că se efectuează cercetări penale față de mai multe persoane, printre care și a intimatului reclamant de azi, --.
Se solicită suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant -- se opune la suspendarea cauzei.
Instanța respinge cererea de suspendare formulată de recurentul pârât, apreciind că soluționarea dosarului penal nu are înrâurire asupra prezentei cauze.
Recurentul pârât solicită proba cu interogatoriu.
Intimatul reclamant se opune acestei probe.
Instanța respinge proba cu interogatoriu solicitată, în conformitate cu dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, în faza recursului, fiind admisibilă numai proba cu înscrisuri.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului declarat de recurenta intervenientă în raport de dispozițiile art. 303 și art. 306 Cod procedură civilă, deoarece decizia a fost comunicat la data de 03.02.2009 așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 19 din dosarul Tribunalului Gorj iar motivarea recursului fost făcută la 25.03.2009.
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților.
Recurentul pârât lasă la aprecierea instanței excepția pusă în discuție iar cu privire la recursul declarat în nume propriu solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Intimatul reclamant -- depune concluzii scrise în raport de care solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea ca legale și temeinice a sentinței civile nr. 9049 din 19.11.2008 și a deciziei civile nr. 13 din 21.01.2009, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.9049/19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J a fost admisă acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul -, împotriva pârâtului.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul și cererea de intervenție formulată de Asociația de Proprietari nr. 18 Tg-J, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
A fost obligat pârâtul să ridice de pe proprietatea reclamantului construcția tip "" identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert, construcție care este edificată pe bordură din beton cu rol de fundație, stâlpi de susținere din țevi metalice, pereți din, cel vestic acoperit cu tablă ondulată, șarpantă din ferme metalice și acoperiși din plăci de azbociment.
A fost abilitat reclamantul, ca în caz de refuz al pârâtului de a îndeplini obligația impusă de instanță, să procedeze la ridicarea construcției pe cheltuiala sa.
A mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1018 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând inițial pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâtului să procedeze la demolarea garajului construit ilegal pe terenul său, cu cheltuieli de judecată, urmând ca în caz de refuz al pârâtului, să fie abilitat reclamantul să demoleze acest garaj pe cheltuiala sa.
În urma probelor administrate, s- mai reținut că reclamantul - are calitatea de proprietar al suprafeței de 554 mp. situat în intravilanul municipiului Târgu-J, tarlaua 72, parcela 16/1, devenind proprietar ca urmare actului de donație autentificat sub nr. 1252 din 22.02.2002, încheiat la BNP.
Că, prin acest act s- transferat dreptul de proprietate asupra terenului pentru care fost eliberat titlul de proprietate nr. - din 18.12.2000 de la donatorul, la donatarul -.
S-a mai reținut că pe acest teren - proprietatea reclamantului - se găsește edificată construcție provizorie tip edificată de pârâtul, construcție edificată pe bordură din beton cu rol de fundație, stâlpi de susținere din țevi metalice, pereți din, cel vestic acoperit cu tablă ondulată, șarpantă din ferme metalice și acoperiș din plăci de azbociment, care are o suprafață de 19 mp. din care 14,5 mp. se regăsesc pe terenul reclamantului, amplasamentul și dimensiunea acestuia fiind relevată de raportul de expertiză întocmit în cauză de expert.
Deși, instanța a pus în vedere pârâtului să depună la dosarul cauzei autorizație de construcție pentru acest imobil, pârâtul nu depus la dosarul cauzei nici un act justificativ care să ateste abilitarea sa de efectua această construcție și nici nu făcut dovada că are calitatea de proprietar, sau exercită un alt drept real pentru terenul ocupat de această construcție.
De altfel, în mod implicit pârâtul recunoscut calitatea de proprietar al terenului în persoana reclamantului în condițiile în care la dosarul cauzei fost depus un contract de vânzare - cumpărare întocmit de către pârât, care are ca obiect transferul dreptului de proprietate pentru suprafața de 40,70 mp. contract care însă poartă doar semnătura pârâtului, și nu vânzătorilor - și.
Deși, pârâtul a invocat valabilitatea acestui contract de vânzare cumpărare comunicat prin scrisoare recomandată reclamantului și depus pe un livret CEC prețul stabilit la 203,50 lei, instanța a constatat că acest contract de vânzare cumpărare nu este valabil, în condițiile în care reclamantul nu semnat contractul și nu fost de acord cu prețul stabilit unilateral de către pârât.
S-a mai reținut că în speța de față între reclamant și pârât nu a intervenit un acord de voință cu privire la transferul dreptului de proprietate și nici nu fost stabilit un preț pentru acest transfer de proprietate; că, reclamantul - a dovedit instanței calitatea sa de proprietar și faptul că pe terenul său este amplasată construcție provizorie edificată de către pârât, fără a avea autorizație de construcție pentru acest imobil și fără ca acesta să facă dovada deținerii unui drept real asupra terenului pe care este amplasată construcția.
Instanța a apreciat că pârâtul are calitatea de constructor de rea credință, în condițiile în care nu prezintă autorizație de construcție pentru imobilul respectiv și nu justifică ocuparea terenului reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 480 și 494. civil.
Cât privește cererea reconvențională formulată de către pârât, instanța a apreciat că se impune respingerea acesteia în condițiile în care cererile formulate de către pârâți nu au fost dovedite și nici nu sunt justificate de calitatea sa de constructor de rea credință, iar reclamantul are calitatea de proprietar al terenului pe care este amplasată construcția.
De asemenea, instanța respins cererea de intervenție depusă în numele Asociației de Proprietari nr. 18 Târgu-J, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant, întrucât pârâtul nu are calitatea de reprezentant al acestei persoane juridice.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul și apelanta Asociația de Proprietari Nr.18 prin - membru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul a criticat sentința primei instanțe pentru neadministrarea întregului probatoriu în cauză, respectiv efectuarea unei contraexpertize.
Prin decizia civilă nr.13 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul pârât și de apelanta Asociația de Proprietari Nr. 18, prin - membru.
Au fost obligați apelanții la 200 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
În motivarea deciziei s-a reținut că raportul de expertiză a fost depus la 30 octombrie 2008, iar la termenul când s-a soluționat pe fond cauza nu s-a solicitat o contraexpertiză, ci s-a solicitat să fie încuviințată cererea de intervenție formulată de Asociația de Proprietari nr.18 Tg. J, această cerere fiind formulată în numele Asociației de către, în calitate de membru, și nu în calitate de președinte al acesteia, organele de conducere ale asociației neavând cunoștință de această cerere.
Din probe rezultă că intimatul reclamant - a făcut dovada calității sale de proprietar asupra terenului pe care se află construcția provizorie edificată de pârât fără autorizație, motiv pentru care în mod corect s-au aplicat dispozițiile dispozițiilor art. 480 -494 Cod civil.
Cu privire la apelul declarat de, în calitate de membru al Asociației de Proprietari nr.18, s-a reținut că cererea formulată de acesta fost formulată de o persoană care nu are calitate de reprezentant, dovadă care nu a fost făcută nici în apel, acesta neavând calitatea de președinte al acestei asociații.
Critica privind greșita compunere a instanței, raportat la faptul că a formulat cerere de recuzare, s-a apreciat ca nefondată, cererea de recuzare fiind respinsă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Asociația de Proprietari nr.18 Tg. J, prin și pârâtul.
Recursul declarat de Asociația de Proprietari nr. 18 Tg. J nu a fost motivat în fapt și în drept, astfel că în conformitate cu prevederile art. 306 Cod pr. civilă, urmează a se constata nul.
Recurentul pârât a criticat decizia ca nelegală și netemeinică, invocând că reclamantul - nu are calitate procesuală activă, întrucât a făcut dovada calității de proprietar privind suprafața de teren de 1800. terenul fiind proprietatea Asociației de Proprietari nr.18 Tg. J, înscrisurile invocate ca titlu de proprietate neavând forță juridică, fiind obținute urmare săvârșirii unor fapte de natură penală.
În același timp s-a invocat că instanța a ignorat probele administrate și care fac dovada că bunul în litigiu este proprietatea Asociației de Proprietari nr. 18, reclamantul fiind proprietar numai asupra suprafeței de 446. iar terenul în suprafață de 40,70. este proprietatea Societății Comerciale "CIP - ".
S-a mai criticat hotărârea sub aspectul că nu este motivată în fapt și în drept.
S-a arătat că a făcut dovada proprietății asupra suprafeței de 40,7., chiar dacă contractul a fost încheiat cu un neproprietar.
Analizând motivele de recurs invocate, se constată că recursul este nefondat.
De remarcat este că reținerea instanțelor privind ocupațiunea terenului constituie o chestiune de fapt, care se bazează pe aprecierea probelor administrate și care nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile abrogării exprese a punctelor 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
Este nefondată și critica privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, determinată de lipsa calității de proprietar, reclamantul făcând dovada proprietății cu actul de donație autentificat sub nr.1252/22.02.2002, act care nu a fost anulat, deși se invocă săvârșirea unor fapte de natură penală, iar Asociația de Proprietari nr.18 nu a făcut nici o dovadă că este proprietara terenului, iar actul de vânzare - cumpărare invocat de către reclamant nu are forța juridică a unui act translativ de proprietate, nefiind încheiat în formă autentică și cu adevăratul proprietar.
Critica privind nemotivarea în fapt și în drept a hotărârii atacate este de asemenea, nefondată, instanța analizând raporturile dintre părți în baza probelor administrate și reținând incidente în cauză a dispozițiilor art. 480 Cod civil.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 și art. 306 Cod pr. civilă, a se constata nul recursul intervenientei Asociația de Proprietari nr.18 Tg. J și a se respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă și reținând culpa procesuală, urmează a fi obligați recurenții la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta intervenientă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.18 TG. J, împotriva deciziei civile nr. 13 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 9049 din 19.11.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant --.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât, împotriva acelorași hotărâri.
Obligă recurenții către intimatul reclamant - - la 238 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
01.06.2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
