Obligație de a face. Decizia 634/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 634
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții a, și împotriva deciziei civile nr. 98 din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții recurenți a, și, lipsă pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar concluzii scrise și solicită să se ia act de renunțarea reclamanților la judecata cererii cu privire la obligarea intimatei să-și dea acordul pentru obținerea autorizației de desființare în vederea demolării parțiale și construcției pentru extindere și, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința admiterii în parte a acțiunii formulate și obligarea pârâtei a-și da acordul necondiționat pentru obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de construire, iar în caz contrar, hotărârea să țină loc de acord, fără cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 98/27.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamanții a, și împotriva sentinței civile nr.10017/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 10017/11.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și a împotriva pârâtei, cu motivarea că prin antecontractul de vânzare-cumpărare atestat sub nr. 20/11.10.2005 s-a născut un drept de creanță în favoarea beneficiarului - cumpărător, părțile obligându-se să vândă, respectiv să cumpere în viitor imobilul situat în A,-, dreptul de proprietate urmând să fie transferat ulterior de la promitentul - vânzător la beneficiarul - cumpărător. Acest drept de creanță a fost dobândit prin cesiune de către reclamantul, însă nu conferă titularului posibilitatea de a efectua lucrări de demolare - reconstrucție a imobilului.
S-a reținut de asemenea, că deși reclamanții au drept de uzufruct a-l imobilului, numai proprietarul bunului poate exercita atributele dreptului de proprietate, respectiv acela de a folosi bunul, de a-i culege fructele și a dispune de bunul respectiv, astfel că pârâta nu poate fi obligată să își dea acordul cu privire la obținerea certificatului de urbanism, a autorizației de desființare pentru demolare parțială și a autorizației de construire pentru extindere și modernizare.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 10017/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Arad, reclamanții au solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, cu motivarea că de fapt au devenit proprietari asupra imobilului, plătind prețul promitentei care a încheiat cu titulara promisiunea de vânzare-cumpărare, și că prima instanță a greșit că a solicitat acordul intimatei în baza dreptului de uzufruct, iar lucrările pe care ei intenționează să le facă la imobil au fost condiționate de proprietara tabulară de plata altor sume de bani pe care ei nu sunt de acord să le achite.
Tribunalul a respins apelul reclamanților reținând că proprietar tabular asupra imobilului înscris în CF 6542 Aradul este din 2005, prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, cu interdicție de înstrăinare timp de 10 ani.
A reținut că în CF este notată promisiunea de vânzare-cumpărare în favoarea lui, cesiunea de drepturi și uzufructul constituit în favoarea lui, însă nici promisiunea de vânzare-cumpărare și nici uzufructul viager nu conferă reclamanților atributele dreptului de proprietate prevăzute de dispozițiile art. 480. civ..
În termen împotriva deciziei civile nr. 98 din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, au declarat recurs reclamanții care au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința admiterii în parte a acțiunii formulate și obligarea pârâtei a-și da acordul necondiționat pentru obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru modernizare (racordarea la rețeaua de apă-canal, introducerea gazului și montarea instalației de încălzire, schimbarea acoperișului, a tencuielii, efectuarea lucrărilor de izolație, zugrăveli și a altor lucrări de finisare și îmbunătățire), cu privire la imobilul situat în municipiul A,-, Jud.A, înscris în CF nr. 6542 loc. Aradul, cu nr. top 4509/4, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să țină loc de acord.
În motivare au arătat că prin decizia atacată instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a reglementărilor legale referitoare la abuzul de drept, încălcând astfel prevederile art. 304 pct. 9. pr. civ.
Acordul pârâtei pentru obținerea autorizației de construire, condiționat de plata unor sume suplimentare de bani, se înscrie în sfera abuzului de drept și încalcă prevederile art. 3 din Decretul nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice și persoanele juridice, potrivit căruia drepturile civile trebuie exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social.
Au susținut că intimata încalcă și prevederile art. 57 din Constituție potrivit căruia " Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți", aceste prevederi coroborate cu prevederile art. 480. civ. invocat ca temei de drept pentru respingerea apelului, instituie o limitare legală în exercitarea dreptului de proprietate în măsura atingerii drepturilor celorlalți.
Au arătat că în mod greșit s-a reținut de instanța de apel că între reclamanții recurenți și intimată nu există nici un raport juridic, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare atestat sub nr. 20/11.10.2005 este încheiat între recurenți și intimată, reprezentată prin mandatara, în baza procurii speciale depusă la dosar, procură care, așa cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 1229/08.03.2006 irevocabilă, este un act juridic complex ce cuprinde, pe lângă dispozițiile specifice mandatului și o adevărată convenție încheiată între părți.
Au susținut că instanța de apel nu a motivat respingerea apelului în ce privește capătul de cerere referitor la acordul pentru obținerea autorizației de construcție în vederea modernizării imobilului, fiind în prezența situației de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7C. pr. civ..
Imobilul fiind într-o stare avansată de degradare, se impune efectuarea de urgență a unor lucrări de întreținere și renovare ce nu pot fi amânate până la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului.
Întrucât au renunțat expres la parte din petitele cererii de chemare în judecată, arată că își rezumă acțiunea doar la acordul privind obținerea autorizației de construire pentru modernizare prevăzut de Legea nr. 50/1991, dorind să efectueze doar lucrări de salubrizare și îmbunătățire a imobilului, respectiv lucrări de administrare pentru a putea fi locuit.
Prin concluzii scrise reclamanții au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii și a reglementărilor referitoare la abuzul de drept, cu motivarea că în speță, acest abuz se concretizează printr-o faptă cauzatoare de prejudicii materiale, prin lipsirea de folosință a imobilului.
Arată că abuzul de drept nu se limitează numai la neconformarea dreptului în raport cu normele juridice, ci se raportează și la neconformitatea în raport cu normele morale.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ., raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, între reclamanți și pârâta, prin mandatar, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare act atestat sub nr. 20/11.10.2005, respectiv act adițional la 13.10.2005, prin care părțile au convenit să încheie o promisiune de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în A-, înscris în CF 6542 Aradul (sentința civilă nr. 5161/18.06.2007 pag. 21 dosar fond).
Conform aceleiași sentințe civile s-a dispus constituirea unui drept de uzufruct viager în favoarea reclamanților și a asupra imobilului situat în A,- înscris în CF 6542 Aradul, nr. top 4509/4.
Cererea formulată de reclamanții și a de a obliga pârâta să-și dea acordul pentru obținerea certificatului de urbanism, a autorizației de desființare pentru demolare parțială și a autorizației de construire pentru extindere și modernizare, cu privire la imobilul din litigiu, cu motivarea că sunt proprietari în fapt asupra imobilului pentru care au achitat prețul odată cu încheierea contractului de cesiune de drepturi, în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată de instanța de fond și de tribunal, prin respingerea apelului formulat de reclamanți.
În mod greșit apreciază reclamanții că refuzul pârâtei de a-și da acordul pentru lucrările respective, ar constitui un abuz de drept din partea acesteia.
Constituirea dreptului de uzufruct viager în favoarea reclamanților asupra imobilului din litigiu, proprietatea pârâtei, nu le conferă acestora dreptul de a aduce modificări imobilului fără obținerea acordului proprietarului tabular.
Corespunzător atributelor de posesie și folosință, uzufructuarul are dreptul de a folosi și de a-i culege fructele în deplină proprietate, în limitele și cu respectarea destinației bunului, astfel cum a fost stabilită de proprietar; acest drept de folosință îi conferă uzufructuarului să săvârșească doar acte de conservare și administrare asupra bunului, având obligația de a-l restitui proprietarului la încetarea uzufructului (art. 517 - 564. civ.).
Susținerea reclamanților recurenți în sensul că intimata a condiționat acordul ei necesar obținerii autorizației de construcție de plata unor sume suplimentare de bani, deși a încasat întregul preț convenit pentru imobilul în cauză, nu este întemeiată, aceștia nu au dovedit cu probe această afirmație.
Nu se înscrie în sfera abuzului de drept refuzul pârâtei de a-și da acordul obținerii autorizației de construcție pentru lucrările solicitate și nu încalcă prevederile art. 3 din Decretul nr. 31/1954 și nici dispozițiile art. 57 din Constituția României, așa cum susțin reclamanții în motivarea recursului, aceasta întrucât drepturile subiective trebuie să fie exercitate potrivit cu scopul pentru care au fost recunoscute, astfel încât să nu se nesocotească drepturile celorlalți, ori, interesul general.
A obliga pe pârâtă să-și dea acordul pentru obținerea certificatului de urbanism, a autorizației de desființare pentru demolare parțială și a autorizației de construire pentru extindere și modernizare, înseamnă a aduce atingere dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului din litigiu, drept ce-i conferă acesteia în raport de dispozițiile art. 480. civ. posibilitatea de a folosi bunul, de a-i culege fructele și de a dispune de bunul respectiv.
În acest sens dispozițiile art. 723. pr. civ. prevăd că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință, iar dispozițiile art. 57 din Constituție, prevăd că drepturile și libertățile fundamentale trebuie exercitate cu bună-credință, " fără să se încalce drepturile și libertățile constituționale".
De altfel, buna-credință în exercitarea drepturilor subiective a fost ridicată la nivelul unui principiu constituțional prin dispozițiile legilor menționate, exercitarea drepturilor subiective cu bună-credință, fiind de altfel și un principiu juridic unanim.
Abuzul de drept este fără îndoială o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, iar în structură trebuie să existe deopotrivă cele două elemente, unul subiectiv - reaua credință și unul obiectiv - deturnarea dreptului de la finalitatea sa.
Cele două elemente constitutive nu sunt întrunite, astfel că în consecință, pârâta nu a săvârșit un abuz de drept prin refuzul de a da acordul solicitat.
De menționat că recurenții în recurs, renunță la cererea de obligare a pârâtei de a-și da acordul pentru certificat de urbanism, respectiv autorizație de desființare pentru demolare parțială și autorizație de construire pentru extindere, solicitând doar obligarea pârâtei la a-și da acordul pentru obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru modernizare, cu motivarea că doresc să efectueze doar lucrări de salubrizare, racordare la rețeaua de apă-canal, schimbarea acoperișului, efectuarea lucrărilor de izolație, pardosire, zugrăveli, lucrări de finisări.
Or, lucrările pe care reclamanții doresc să le efectueze, sunt tocmai lucrări de conservare și administrare a bunului ce intră în sarcina lor, în calitate de beneficiari ai dreptului de uzufruct.
Mai mult, pentru lucrările de natura celor solicitate, pe care reclamanții le consideră a fi lucrări de modernizare și pentru care solicită obligarea pârâtei de a-și da acordul în vederea obținerii autorizației de construire, nu este necesară autorizație de construire.
În acest sens, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 50/1991 - republicată - prevăd că se pot efectua fără autorizație de construire lucrările care nu modifică structura de rezistență, aspectul arhitectural al acestora, iar lucrările mai sus menționate se regăsesc în alin. 1 punctele d, e, f, g și h din articolul menționat.
Nu sunt incidente în cauză astfel dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ. decizia civilă atacată fiind temeinică și legală și cuprinde motivele pe care se sprijină și nu cuprinde motive străine de natura cauzei.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312. pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanții a, și împotriva deciziei civile nr. 98 din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În baza art. 246. pr.civ. va lua act de renunțarea reclamanților la judecata cererii cu privire la obligarea intimatei să-și dea acordul pentru obținerea autorizației de desființare în vederea demolării parțiale și construcției pentru extindere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții a, și împotriva deciziei civile nr. 98 din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Ia act de renunțarea reclamanților la judecata cererii cu privire la obligarea intimatei să-și dea acordul pentru obținerea autorizației de desființare în vederea demolării parțiale și construcției pentru extindere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 02.07.2008
Tehnored. 2 ex./02.07.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
