Obligație de a face. Decizia 6528/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-( 4803/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR. 6528/

Ședința publică de la 12 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana

JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol,amânarea pronunțării asupra cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul - INTERESUL P SRL, împotriva sentinței civile 4084 din 14 mai 2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a VIII-a pentru Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 4084 din 14 mai 2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a VIII-a pentru Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr-, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratul - INTERESUL P SRL, fiind obligat acesta să înregistreze la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B contractul individual de munca incheiat cu reclamantul si sa efectueze mentiunile referitoare la existența raporturilor de muncă începand cu 01.08.2008 în carnetul de muncă al acestuia. A fost obligat paratul la plata către reclamant a drepturilor salariale în cuantum lunar brut de 4600 lei pentru perioada octombrie - noiembrie 2008, precum și să vireze contribuțiile de asigurări sociale, asigurări de sănătate și pentru șomaj pentru perioada 1 august - 31 noiembrie 2008. fost respinsă cererea de plată a despăgubirilor morale, ca neîntemeiată. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca art. 16 din Codul muncii instituie obligația angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă, în situația neîndeplinirii acestei obligații, parțile putand face dovada prevederilor contractuale prin orice mijloc de probă. De asemenea, art. 1 si art. 2 din Legea nr. 130/1999 prevede obligația angajatorului de a înregistra contractele individuale de muncă, in termen de 20 de zile de la data încheierii, la inspectoratele teritoriale de muncă. Prin depoziția matorului audiat s-a făcut dovada că în perioada august 2008 - noiembrie 2008 reclamantul a lucrat pentru parată, ca reportee, că intre părți s-a ăncheiat contract individual de muncă în formă scrisă, că reclamantul a încasat de la parată salariile pentru lunile august și septembrie 2008, prilej cu care a semnat într-un tabel. Mai reține tribunalul că proba testimonială a dovedit existența raporturilor de muncă dintre părți, din care decurg obligații pentru parată si drepturi pentru reclamant.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul - INTERESUL P SRL, înregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 16.07.2009, sub nr-, solicitand casarea sentinței recurate pentru necompetența instanței, iar, în subsidiar, modificarea, în tot, a sentinței în sensul respingerii acțtiunii, ca neînteemiate.

In motivare, recurentul arată că, în realitate, între părți nu au existat raporturi contractuale de muncă guvernate de legislația muncii. Intimatul a avut un contract de cesiune de drepturi de autor, motiv pentru care litigiul are o natură civilă, nefiind un litigiu de muncă. Acest fapt rezultă din chiar afirmațiile reclamantului intimat, putand fi vorba numai de plata remunerației pentru dreptul de autor al creației publicistice, iar nu de plata unor drepturi salariale, de plata asigurărilor sociale sau de înscrierea lor în carnetul de muncă al intimatului.

Mai arată recurentul că hotărarea recurată s-a pronunțat doar în baza unei depoziții de martor, același martor audiat și în alte cauze similare.

In drept, recursul se intemeiaza pe dispoz. art. 299 și urm. Cpc, Legea nr. 168/1999.

Intimatul, legal citat, depune întampinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizand actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurent și de temeiurile de drept invocate, Curtea reține următoarele:

Cu privire la competența tribunalului dea soluționa cererea cu care a fost sesizată, Curtea consideră că, în speță, nu se pune problema de competență, ci de determinare, pe baza probelor administrate, a existenței sau inexistenței raporturilor de muncă, avand în vedere că reclamantul intimat susține că a fost angajatul paratei recurente. Cererea reclamantului trebuie verificată de instanță în raport de cauza acesteia, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată și care determină stabilirea competenței. Așadar, este o problemă de temeinicie sau netemeinicie a pretențiilor deduse judecății.

În ceea ce privește criticile aduse soluționării cauzei pe fond, C reține că acestea nu sunt întemeiate. Declarația martorului audiat la propunerea reclamantului intimat nu poate fi prezumată inexactă, de vreme ce nu există vreun indiciu în acest sens, iar martorul audiat a fost redactor-șef adjunct al recurentului. Faptul că a fost audiat și în alte cauze nu este de natură să conducă la această concluzie de vreme ce a cunoscut și situația acelor persoane.

Totodată, deși i-a fost comunicat interogatoriul formulat de reclamantul intimat, în acest sens fiind dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 16 din dosarul de fond, recurenta nu a răspuns, devenind aplicabile prevederile art. 225 Cpc, lipsa nejustificată de a răspunde la interogatoriu putand fi considerată o mărturisire, mai ales că se coroborează cu declarația martorului.

Deși invocă existența numai a unui contract de drepturi de autor, recurenta nu face vreo dovadă în acest sens, Din contră, recurenta nu s-a prezentat la niciun termen în fața tribunalului, nu a depus întampinare sau cereri de probe, iar în recurs nu a depus vreun înscris în probarea susținerilor făcute prin cerere.

Faptul că intimatul reclamant s-a aflat în relații cu recurentul rezultă cu certitudine din faptul că numele său apare menționat la colectivul redacțional al ziarului, iar natura acestei relații reiese din declarația martorului și din lipsa răspunsului la interogatoriu.

Prin urmare, afirmațiile recurentului în sensul că între părți au existat numai raporturi bazate pe drepturi de autor nu se confirmă, acesta nefiind în măsură să aducă vreo probă în acest sens. Mai mult, astfel de raporturi nu exclud in mod automat existența raporturilor de muncă.

Pentru aceste considerente, Curtea, avand în vedere art. 312 Cpc, va respinge recursul, ca nefondat, tribunalul făcand o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente, neexistand vreun alt motiv de nelegalitate sau de netemenicie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul - INTERESUL P SRL împotriva sentinței civile nr. nr. 4084 din 14 mai 2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a VIII-a pentru Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatul, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

red.4ex/26.11.2009

Jud.

Jud. fond.:,

Președinte:Comșa Carmen Georgiana
Judecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 6528/2009. Curtea de Apel Bucuresti