Obligație de a face. Decizia 663/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O Â N
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CI
DECIZIA CIVILĂ NR. 663/
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: George Popa- JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Vioricavicepreședintele Curții de Apel
Judecător - - --
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanții()și, ambii domiciliați în G, str. -, -.7,. 97, împotriva deciziei civile nr. 618 din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtaPRIMARIA MUNICIPIULUIcu sediul instituției în G,-, în acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru rfe4curenții-reclamanți lipsă av. în baza împuternicirii avocațiale fila 23 dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurenților declară că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurenților-reclamanți, pentru considerentele detaliate arătate în concluziile scrise depuse la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7389/10.11.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- (nr. vechi: 7859/C/2005) a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă de obligație de a face promovată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. G privind obligarea acesteia la încheierea unui contract de închiriere pentru suprafețele locative cu destinația de locuință în ceea ce privește imobilul situat în G, str. -, -.7,.97.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au promovat această acțiune susținând că reclamanta a întreținut în perioada august 1997 - 2003 o relație de concubinaj cu numitul, care era chiriaș al acestui imobil, în anul 2003 decedând. Reclamanții au mai susținut că și după anul 2003 reclamanta a locuit în acest imobil, ulterior căsătorindu-se cu reclamantul, astfel că, practic, din luna mai 2004, ambii folosesc spațiul locativ în litigiu.
Cu privire la fondul cauzei instanța de fond a arătat că în conformitate cu disp. art. 27 din Legea nr. 114/1996 beneficiul contractului de închiriere privind o locuință din fondul locativ de stat continuă în persoana soțului locatarului dacă soții au locuit împreună, în persoana ascendenților sau descendenților, dacă au locuit împreună și în beneficiul terților care au avut același domiciliu cu locatarul cel puțin un an și care au fost menționați în contractul de închiriere.
S-a mai reținut că, față de situația de fapt prezentată, reclamanții nu au dovedit că se încadrează în nici una dintre prevederile dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 114/1996, cu atât mai mult cu cât în conformitate cu dispozițiilor art. 28 din același act normativ închirierea locuințelor se face prin acordul de voință dintre proprietar și chiriaș.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat și motivat apel reclamanții și, care au criticat soluția primei instanțe sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia, în sensul că locuiesc în imobil din anul 1997 și, respectiv, 2004 și și-au respectat toate obligațiile privind întreținerea apartamentului și plata chiriei, iar inexistența menționării apelantei în contractul de închiriere încheiat de Primărie cu nu se datorează decât faptului că aceste contracte nu au fost reînnoite în formă scrisă.
S-a mai arătat că și pe parcursul procesului civil au continuat să locuiască în imobil și au achitat chiria, iar pasivitatea intimatei în sensul de a nu solicita evacuarea lor echivalează cu o manifestare de voință pozitivă în sensul de a le închiria imobilul.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât în mod corect s-a arătat că nu sunt îndeplinite dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 114/1996, cu atât mai mult cu cât în fapt apelanții ocupă imobilul abuziv.
Prin decizia civilă nr. 618/21.11.2007, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul reținut că, așa cum rezultă din copia contractului de închiriere nr. 6173/1986 (filele 3-4 dosar fond), imobilul în litigiu a fost închiriat de intimată numitului, care a decedat la 18.03.2003. Din actele depuse la dosar rezultă că din anul 1995 fosta soție a lui, a renunțat la beneficiul contractului de închiriere, iar din luna august 1997 reclamanta (fostă ) locuiește în imobil ca persoană tolerată. Aceleași aspecte, precum și faptul că din anul 2004 și apelantul a locuit în același imobil, dar tot în calitate de tolerat, rezultă și din declarațiile martorilor audiați în primă instanță.
În cauză în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 114/1996 în sensul că apelanții nu se află în nici una dintre situațiile prevăzute de acest act normativ pentru a beneficia de posibilitatea de a continua o locațiune privind acest imobil.
Însăși rațiunea legii a fost aceea de a da posibilitatea persoanelor care locuiesc legal în imobil (inclusiv prin menționarea lor în contractul de închiriere) de a continua locațiunea ca o manifestare a principiului bunei-credințe. Dacă s-ar încuviința o astfel de cerere Tribunalul ar gira o folosire abuzivă, fără nici un drept a unui imobil din spațiul locativ de stat.
Împotriva deciziei Tribunalului Galați, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, arătând în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea invocată, respectiv la faptul că hotărârea instanței de fond nu respectă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă și că nu și- exercitat rolul activ, neluând în considerare motivele de ordine publică și motivele invocate de către reclamanți. Au mai arătat că instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut respectiv pe partaj bunuri comune, că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 punctele 5,6,7 și 8 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Deși reclamanții au invocat ca temeiuri de drept ale cererii lor de recurs art. 304 punctele 5,6,7 și 8 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceștia nu au dezvoltat motivele de recurs, limitându-se la a enunța conținutul acestor dispoziții legale, susținând în acest sens că hotărârea atacată încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, că instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii și că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Simpla enunțare a unor motive de modificare sau casare reglementate de Codul d e procedură civilă, nu este suficientă pentru declanșarea controlului judiciar, recurenții fiind obligați să prezinte criticile lor cu privire la modul în care a judecat instanța de apel, greșelile considerate a fi fost săvârșite de către Tribunal urmând a fi încadrate în unul dintre nouă motive de modificare sau casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Or, în speță, recurenții nu au invocat nici o cauză de nulitate a hotărârii instanței de apel și nici nu au făcut dovada faptului că ar fi suferit vreo vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea deciziei atacate, nu au arătat care sunt acele considerente străine de natura pricinii pe care se întemeiază hotărârea pronunțată în apel și nici în ce constă greșita interpretare a actului juridic dedus judecății.
Deși au susținut că instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv pe o cerere de partaj bunuri comune în condițiile în care cauza avea ca obiect o acțiune în obligație de a face constând în obligarea pârâtei la încheierea unui contract de închiriere, Curtea constată că aceste susțineri sunt în totală contradicție cu realitatea, din verificarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultând cu prisosință faptul că instanțele au răspuns întocmai solicitărilor formulate de reclamanți, respingând ca nefondată acțiunea pentru obligație de a face și apoi apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe, cu arătarea tuturor motivelor de fapt și de drept care au contribuit la formarea convingerii instanțelor în sensul pronunțării hotărârilor adoptate.
Nu se precizează de către recurenți nici în ce constă presupusa lipsă de rol activ a instanței de apel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de apel rezultând, dimpotrivă, că instanța și-a manifestat rolul activ administrând toate dovezile pe care le-a mai apreciat ca fiind necesare și utile cauzei în cadrul căii de atac, ascultând concluziile părților și motivând apoi, legal și temeinic hotărârea pronunțată.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanții () și, ambii domiciliați în G, str. -, -.7,. 97, împotriva deciziei civile nr. 618 din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.și tehnoredactat motivare /09.12.2008
Red.susținere și tehnoredactat decizie VM/09.12.2008
2 ex./09.12.2008
Fond: Judecătoria Galați - judecător
Apel: Tribunalul Galați - judecători: +
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
