Obligație de a face. Decizia 6657/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3679/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6657/
Ședința publică de la 18.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.2555/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SECTOR 5 SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că nu au fost comunicate relațiile solicitate recurentei-reclamate, după care,
Recurenta-reclamantă, prin avocat, formulează cerere de amânare pentru a se reveni cu adresă la intimata-pârâtă.
În temeiul art.288 Codul muncii, Curtea respinge cererea de amânare, urmând a aprecia asupra recursului și pe fondul cauzei, în funcție de probele administrate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea efectuării unui raport de expertiză. Arată, în susținerea motivelor de recurs că instanța de fond în mod greșit a reținut că existența unei boli evolutive nedepistate până la momentul producerii accidentului, nu poate duce la concluzia prezumției inexistenței accidentului. Mai arată că instanța de fond a respins proba testimonială. Din probele administrate, rezultă că boala s-a agravat din cauza accidentului.
În ceea ce privește obligarea intimatei la plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, arată că instanța în mod eronat a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere. Susține că expertul nu a consemnat nepredarea intimatei-pârâte a condicii și a documentelor prin care se făcea predarea monetarului în zilele de sâmbătă și duminică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2555/25.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SECTOR 5.
A respins cererea ca fiind prescrisă pentru perioada 13.12.2002-15.11.2004, pentru drepturile bănești solicitate, sâmbetele și duminicile lucrate și pentru drepturile bănești aferente concediului de odihnă pentru anul 2003.
A obligat pârâta la restituirea sumei de 2840 lei reprezentând garanția reținută plus dobânda aferentă și la compensarea în bani, a concediului de odihnă pe anul 2004, în sumă netă de 560 lei.
A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut conform concluziilor raportului de expertiză, că valoarea totală a garanției reținut în perioada 13.12.2002 - 01.10.2006, este de 2840 lei plus dobânda aferentă.
Tribunalul a constatat că suma respectivă este datorată de către pârâtă, fapt recunoscut de aceasta, dar care nu a fost restituită întrucât reclamanta nu s-a mai prezentat la sediul societății, susține pârâta.
Pentru capătul de cerere prin care reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata salariilor cuvenite pentru sâmbetele și duminicile lucrate în perioada 13.12.2002-01.10.2006, instanța a admis prin încheierea de ședință din 30.04.2008, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 13.12.2002-15.11.2004 și pentru drepturile bănești aferente concediului de odihnă pentru anul 2003, context în care urmează să se respingă cererea ca fiind prescrisă pentru perioada respectivă.
Pentru pretențiile aferente perioadei 16.11.2004-01.10.2006, s-au reținut concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora din pontajele analizate nu există menționate ore suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită compensarea în bani a concediului de odihnă pentru anul 2003 și 2004, instanța a respins ca prescrisă cererea de obligare a pârâtei la plata acesteia pentru anul 2003, iar pentru anul 2004, expertiza conchide că în urma analizei pontajelor și a cererilor de concediu ale reclamantei, reiese că aceasta nu și-a efectuat un număr de o zile, context în care, în temeiul dispozițiile art. 141 pct.4 din Codul muncii va obliga pârâta să compenseze în bani cele 15 zile de concediu de odihnă neefectuat în sumă de 560 lei.
Pârâta, prin obiecțiunile la raportul de expertiză a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile salariale solicitate, aferente perioadei 16.11.2004-01.10.2006, susținând că cerere de chemare în judecată a fost
Eroarea poate fi observată și din faptul că numărul de dosar este - și primul termen de judecată 06.02.2008.
Reclamanta solicită prin prezenta cauză obligarea pârâtei la plata daunelor materiale provocate prin nedeclararea accidentului de muncă de la data producerii accidentului și până la momentul pronunțării hotărârii.
Tribunalul, analizând întregul material probator administrat în cauză, a reținut că pretențiile reclamantei nu sunt justificate având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 269 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit vreun prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură de serviciu.
În speță, reclamanta susține că în cursul lunii aprilie 2006, suferit un accident de muncă prin răsturnarea unui cărucior de pâine care i-a afectat gamba piciorului stâng prin tumefierea acesteia și transformarea în ulcer varicos, situație ce a condus la pensionarea medicală.
Susținerile reclamantei nu pot fi reținute având în vedere că în cauză nu s-a probat producerea unui accident de muncă iar din conținutul biletului de ieșire din spital aflat la pagina 5, rezultă că reclamanta a fost internată pentru ulcer varicos al gambei stângi, cu evoluție de 3 ani.
Din analiza acestor probe, instanța a reținut că reclamanta suferea de boala respectivă, al cărui debut se situează în urma cu 3 ani, față de anul 2006, an în care se pretinde că a suferit un accident de muncă, context în care nu sunt incidente dispozițiile art. 45 din Legea nr.90/1996.
În conformitate cu textul de lege mai sus citat, în cazul în care salariatul a fost prejudiciat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, angajatorul va răspunde patrimonial exclusiv în temeiul răspunderii civile, însă într-un atare caz este exclusă aplicarea dispozițiile art. 269 (1) din Codul muncii.
În situația prezentată, răspunderea angajatorului are caracter subsidiar și complementar, adică numai în măsura în care daunele suferite de salariat nu sunt acordate integral prin prestațiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că, în speță nu poate fi angajată răspunderea subsidiară în sarcina pârâtei, întrucât nu s-a făcut dovada că reclamanta a fost pensionată medical ca urmare a producerii unui accident de muncă, din vina angajatorului, împrejurare care ar fi impus acordarea de daune materiale, daune care să complinească diferența dintre venitul ce s-ar fi putut realiza și cuantumul pensiei medicale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal reclamanta, criticând sentința pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9. pr. civ.
În motivarea recursului se arată că Instanța de fond a interpretat greșit primul capăt de cerere (constatarea accidentului de muncă, produs în incinta SC SECTOR 5 în luna aprilie 200), respingându-l ca neîntemeiat. Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a luat în considerare biletul de externare pentru perioada 09.05-26.05.2006 unde se arată că recurenta a fost internată pentru un ulcer varicos al gambei stângii cu evoluție de 3 ani situație ce contrazice invocarea producerii unui accident la locul de muncă în aprilie 2006.
Față de acest aspect, se arată că, existenta unei boli evolutive nedepistate până la momentul producerii accidentului, nu poate duce la concluzia prezumției inexistentei accidentului, cum greșit a interpretat instanța.
Mai mult, plecând de la această eroare, instanța a respins probele cu martori și interogatoriul intimatei, probe cu care urma să se dovedească existența accidentului și momentul producerii acestuia, întrucât, de la acel moment apar documente ce dovedesc agravarea bolii ca urmare a accidentului.
Având în vedere că s-a reclamat un accident de muncă, instanța era obligată să verifice prin orice mijloc de probă existența acestuia, dacă există un raport de cauzalitate între producerea accidentului și urmarea imediată agravarea bolii ce a determinat pensionarea recurentei.
Din motivarea hotărârii, rezultă fără dubiu că instanța nu a efectuat conform art.129 al.(5) proc. civ. toate actele necesare aflării adevărului în virtutea rolului său activ.
Instanța avea posibilitatea legală de a ordona o expertiză medicală pentru a se lămuri dacă cauzele ce au determinat agravarea bolii au fost ca urmare a accidentului, însă, numai după administrarea probelor ce urmau să dovedească producerea acestuia in incinta societății.
Tot datorită acestei erori, instanța a respins obiecțiunile formulate la răspunsul expertului cu privire la obiectivul 4 depuse la data de 25.03.2009.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere ce privea obligarea intimatei la plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, motivând că din pontajele analizate nu există menționate ore suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică (conform raportului de expertiză).
Față de acest aspect, recurenta a arătat că expertul nu a consemnat neprezentarea de către intimată a condicii și a documentelor prin care se făcea predarea monetarului în zilele de sâmbătă și duminică, singurele dovezi ale lucrului in acele zile.
Instanța nu a ținut cont de faptul că proba prezenței este condica, pontajul fiind un act ulterior în funcție de orele consemnate în condică, situație în care recurenta a semnat fiind prezentă la muncă, dar recurenta nu a fost pontată, or, tocmai acest lucru făcea obiectul cererii.
Dacă s-ar fi prezentat documentele arătate în obiecțiuni, respectiv condica și predarea monetarului în acele zile, s-ar fi observat că recurenta a lucrat și nu a fost pontată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC SECTOR 5 SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-a apreciat necesară suplimentare probatoriului și, în acest sens, instanța a dispus în sarcina intimatei-pârâte, să depună copie a condicii de prezență pentru perioada 16.11.2004-01.10.2006, programul magazinului Sector 5, aprobat de conducerea societății pentru perioada menționată, modul de planificare a activității salariaților și să se precizeze dacă salariații efectuau lucrul în ture și care erau acestea.
Analizând actele și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Referitor la producerea accidentului de muncă, în mod corect s-a apreciat că din interpretarea înscrisurilor depuse în dovedirea acestei cereri, nu s-a putut reține producerea accidentului de muncă în aprilie 2006, la locul de muncă.
Recurenta-reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru incapacitate temporara de boala, in perioada 03.05.2006-30.09.2006, cu cod de indemnizație "01" - boala obișnuita si nu accident, in conformitate cu certificatele medicale acordate si prezentate.
Luând in considerare faptele mai sus-prezentate si, cu atât mai mult, actul doveditor privind biletul de ieșire din spital al recurentei-reclamante, datat pentru perioada 09.05-26.05.2006 si anexat in copie la cererea de chemare in judecata, prin care se specifica faptul ca instanța "internata pentru un ulcer varicos al gambei stg. cu evoluție de 3 ani", corect a reținut instanța că nu se poate reține un accident de muncă.
Cât privește motivul de recurs referitor la plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, Curtea are în vedere următoarele:
Soluția de respingere dată de către tribunal acestei cereri are în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
În cuprinsul acestuia se reține că "din pontajele analizate nu există menționate orele suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică".
Însă la dosarul cauzei nu au fost depuse de către intimată condica de prezență și/sau alte documente din care să rezulte absența recurentei de la serviciu, în zilele de sâmbătă și duminică.
Or, ceea ce face obiectul acestui capăt de cerere este tocmai dovada faptului că recurenta a fost prezentă în aceste zile la serviciu, dar nu a fost pontată.
În situația neprezentării condicii de prezență și a programului magazinului în zilele de sâmbătă și duminică, așa cum a depus instanța în recurs prin încheierea din data de 21.10.2009, având în vedere dispozițiile art. 287 Codul muncii, Curtea apreciază necesară suplimentarea probatoriului prin administrarea probei testimoniale pe acest aspect.
Cum această probă este incompatibilă cu faza recursului, (potrivit art. 315. pr. civ.), în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. rap. la art. 304 pct. 7. pr. civ. recursul va fi admis, va fi casată în parte sentința recurată și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, numai în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare și va fi menținute celelalte dispoziții al sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, cu domiciliul în B,-,. 94,. 1,.5,. 17 împotriva sentinței civile nr.2555/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SECTOR 5 SA, cu sediul în B - Națiunilor Unite, nr. 3-5, sector 5.
Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, numai în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare.
Menține celelalte dispoziții al sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-07.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
