Obligație de a face. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă nr. 67/
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.197/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 152 G, în acțiune civilă având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2010, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 (1) Cod procedură civilă a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 10 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Galați la data de 19.12.2007, reclamantul a chemat în judecata pe pârâta Asociația de Proprietari nr.152 G solicitând obligarea acesteia la a-i pune la dispoziție o copie a unui proces-verbal în care s-a consemnat intrarea într-un spațiu situat la subsolul unui bloc sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere.
În motivare, reclamantul a arătat că pe 24.10.2007, pârâta a luat o hotărâre nelegală în baza căreia a fost distrusă ușa de acces și s-a pătruns în spațiul pe care îl deținea la subsolul blocului G1 de pe- din Municipiul Reclamantul arată că folosește spațiul împreună cu proprietarul de drept al.99 din blocul menționat. În drept a invocat art.1075 din Codul civil.
Pârâta Asociația de Proprietari nr.152 Gaf ormulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și evacuarea pârâtului din spațiul menționat.
În motivare a arătat că din cauza unor probleme tehnice a fost necesar accesul la instalațiile de apă și termoficare din subsolul blocului G1. Cu această ocazie s-a descoperit că accesul la anumite conducte era blocat de o ușă de lemn închisă cu lacăt. A fost necesară forțarea lacătului pentru remedierea defecțiunilor, deoarece nu era cunoscut posesorul cheii. Ulterior, reclamanta a montat un lacăt al său pe ușă și a aflat astfel că ușa era așezată de reclamant, care nici nu face parte din cadrul asociației.
Pârâta-reclamantă arată că blocul nu are, prin construcție, boxe individuale și cum toate instalațiile comune sunt situate acolo, nu este posibilă partajarea acelui spațiu. Reclamantul nu are vreun contract de închiriere/folosință/concesiune cu pârâta astfel că nu are nici un drept la a folosi spațiul izolat prin ușă. În drept a invocat art.37 din Legea nr.230/2007.
La data de 06.03.2008 reclamantul a formulat cerere completatoare a acțiunii prin care a solicitat și anularea procesului verbal al pârâtei prin care aceasta a hotărât forțarea lacătului și pătrunderea în boxa de la subsolul blocului. A motivat prin faptul că folosește spațiul respectiv pe baza unui contract încheiat cu numita, care este proprietara.99 din blocul G1 la parterul căruia se află acea boxă. A mai solicitat ca cererea reconvențională să fie respinsă ca fiind îndreptată contra unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă deoarece numita are acordul celorlalți proprietari pentru folosirea spațiului menționat.
La termenul de judecată din 21.04.2008 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante șiexcepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârâtși, prin Încheierea de la același termen, le-a respins, cu motivarea acolo reținută.
La termenul de judecată din 26.05.2008 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167, alin. 1 Cod procedură civilă, a admis probele:
- pentru reclamant, proba cu înscrisuri, un martor și interogatoriul pârâtului;
- pentru pârâtă - înscrisuri, un martor și interogatoriul reclamantului.
La dosar au fost depuse, în copie:
- rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale pronunțate de procuror în dosarul nr.7736/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați;
- contract de comodat încheiat între, pe de o parte, și și, pe de altă parte, cu privire la spațiul de la subsolul blocului G1;
- procură autentificată prin care împuternicește pe să-i administreze apartamentul din blocul G1;
- procesul verbal al pârâtei din 24.10.2007 în care se consemnează intrarea în spațiul (bașca) de la subsolul blocului G1;
- un set de fotografii luate în subsolul menționat.
Nici una dintre părți nu a mai solicitat administrarea probei cu declarația de martor, drept pentru care instanța revine asupra măsurii încuviințării acestei probe.
Prin sentința civilă nr. 7633/23.2008 a Judecătoriei Galația fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamantul. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta Asociația de Proprietari nr. 152 S-a dispus evacuarea reclamantului din spațiul comun aflat la subsolul blocului G1 din G,-. A fost obligat reclamantul să ridice ușile din lemn și din metal care blochează accesul la instalațiile comune din subsolul blocului G1 din G,-. A fost obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 308,80 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
S-a reținut în motivarea hotărârii că la subsolul blocului G1 se află un spațiu (boxă) care a fost izolat printr-o ușă de către reclamantul-pârât. La data de 24.10.2007 a fost emis un proces verbal de către reclamantă în care se consemnează faptul că a fost necesară forțarea lacătului care încuia ușa acelui spațiu deoarece a trebuit realizată o intervenție la conductele comune ale blocului.
Părțile nu mai sunt de acord asupra necesității acestei forțări pentru realizarea intervenției. Reclamantul afirmă faptul că în spațiul izolat prin ușă nu există nici o conductă comună, deci forțarea nu era necesară. Pârâta afirmă contrariul.
Instanța a constatat că nu este necesar a se pronunța asupra acestei chestiuni, având în vedere că a fost învestită doar cu obligarea pârâtei la a comunica o copie a procesului verbal din 24.10.2008 și anularea acestuia (de către reclamant) și, respectiv, cu obligarea reclamantului la a părăsi spațiul menționat (de către pârâtă). Cu alte cuvinte, instanța are de stabilit dacă reclamantul are dreptul de a folosi spațiul (boxa) din subsolul blocului G1 (în caz afirmativ, punându-se problema anulării manifestării de voință prin care pârâta a pătruns în acel spațiu, iar în caz contrar, problema evacuării reclamantului din spațiu).
Ca titlu pentru folosința spațiului (boxei), reclamantul invocă un contract de comodat cu privire la acesta, contract de comodat încheiat cu numita. Ambele părți sunt de acord că aceasta din urmă este proprietara apartamentului nr.99 din blocul G1 la subsolul căruia este spațiul (boxa). Nu s-a făcut dovada vreunui titlu în baza căreia această persoană, ca proprietar de apartament și membru al asociației de proprietari, are folosința exclusivă a unei părți a spațiului comun al asociației. De asemenea, nu s-a făcut dovada unor raporturi contractuale directe între reclamant și pârâtă.
În drept, potrivit art.3 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, membrul unei asociații de proprietari dintr-un bloc de locuințe deține atât o proprietate individuală (în principiu, apartamentul în care locuiește) cât și o proprietate comună (reprezentată de spațiile de uz și utilitate comună). Aceasta din urmă este însă indiviză, cu alte cuvinte este determinată doar cota parte ideală, neconcretizată obiectiv. Mai mult, aceasta este, de regulă, o proprietate comună forțată și perpetuă, deci nu este posibilă partajarea ei (contrariul se aplică doar în situații excepționale).
Aplicând la cauza de față, rezultă că numita, ca membră a asociației de proprietari, are în proprietate individuală.99 și în co-proprietate spațiul de uz și utilitate comune (inclusiv cel de la subsolul blocului).
Conform art. 11, alin. 2 din lege, proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinația proprietății comune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari. Numita a realizat două astfel de operațiuni de schimbare - a izolat o parte a subsolului, aducându-l din uzul comun în uzul său personal, și a cedat folosința spațiului către reclamant, care nu este membru al asociației de proprietari. Pentru nici una din operațiuni nu s-a făcut dovada că ar fi avut acest accept; rezultă că ambele operațiuni au fost făcute ilegal.
Totuși, folosința - la data de 24.10.2007, momentul pătrunderii în spațiu (boxă) - nu aparținea numitei ci reclamantului. Instanța era datoare să verifice dacă acesta avea un drept de folosință la acel moment.
Din acest punct de vedere, instanța a constatat în primul rând că, potrivit art.39 din lege, proprietatea comună poate fi utilizată de către terți, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosință sau de concesiune (încheiat cu asociația). În al doilea rând, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunui contract sau a acordului proprietarilor, deși avea obligația să facă această probă potrivit art.1169 Cod civil. Rezultă din cele două constatări că reclamantul nu avea dreptul de a utiliza spațiul (boxa) de la subsolul blocului G1.
Consecințele acestei constatări a instanței sunt evidente - reclamantul nu poate solicita nici înmânarea procesului verbal și nici anularea lui iar pârâta are dreptul de a solicita evacuarea sa din spațiul (boxa) de la subsol.
Prin decizia civilă nr. 197 din 11.06.2009 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantul-pârât.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Spațiul ocupat de către reclamant la subsolul blocului G1 din G,- aparține proprietății comune și nu celei individuale. Dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 sunt imperative, iar părțile nu pot deroga de la acestea. Prin urmare, pentru folosirea spațiului în mod exclusiv, reclamantul trebuia să facă dovada că proprietara apartamentului în care locuia, sau acesta, au avut acordul celorlalți proprietari. O astfel de dovadă nu a fost făcută, astfel că în mod corect reprezentanții pârâtei au pătruns în acest spațiu.
Din contractul de comodat aflat la dosar nu rezultă că erau deja montate ușile la bașcă.
Fotografiile depuse la dosar atestă într-adevăr că mai multe spații din subsolul blocului sunt prevăzute cu uși, însă din nici o probă aflată la dosar nu rezultă că acestea ar fi fost ocupate în mod abuziv de ceilalți proprietari din imobil.
Procesul-verbal depus la dosar a fost semnat de reprezentanții asociației, dar și de o parte din proprietarii apartamentelor din bloc, printre care și cel de la apartamentul 27 în care a avut loc defecțiunea. Se confirmă în aceste condiții că pentru remedierea defecțiunii a fost necesar să se pătrundă în spațiul folosit de reclamant și s-a desfundat conducta existentă aici.
Prin urmare, susținerile reclamantului referitoare la inexistența conductei nu au putut fi luate în considerare.
Probele administrate în cauză atestă că reclamantul a ocupat în mod abuziv spațiul folosință comună, situația de fapt fiind corect reținută de către instanță.
Apărătorul reclamantului nu a fost prezent în sala de judecată atunci când s-au declarat închise dezbaterile și cauza a rămas în pronunțare. S-a prezentat mai târziu și instanța a dispus amânarea pronunțării pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise. În aceste condiții nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare al reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a criticat decizia sub următoarele aspecte:
1). El deține apartamentul în baza contractului de comodat încheiat cu proprietarul apartamentului nr. 99,. Nu este adevărat că ar fi montat uși din lemn și metal, ce blochează accesul la instalațiile comune, ci tot subsolul blocului este prevăzut cu spații aflate în folosința locatarilor, interesați în depozitarea lucrurilor personale. Din planșele foto existente la dosar rezultă că instalațiile de apă, caldă și termoficare sunt amplasate pe culoarul principal și nu traversează bașca în discuție. Nu este adevărat că bașca a fost spartă datorită defecțiunilor apărute la apartamentul nr. 27, acestea nu au necesitat intervenții în subsolul blocului.
2). Datorită unei reprezentări defectuoase la fond, aceste aspecte nu au fost constatate printr-o cercetare la fața locului.
3). A mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece nu a fost reprezentat corespunzător la ultimul termen de judecată.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs, instanța reține că recursul este nefondat din următoarele considerente:
1). În prezent, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi promovată doar pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.
1 - 9 Cod procedură civilă. Reinterpretarea probelor administrate și reținerea altei situații de fapt - deținerea spațiului în temeiul unui titlu valabil, intervenția abuzivă a pârâtei în condițiile în care reparațiile nu s-au efectuat la subsolul clădirii, iar instalațiile sunt amplasate pe culoarul principal. nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9.
2). Al doilea și al treilea motiv de recurs permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Faptul că la fond, reclamantul nu a fost reprezentat corespunzător de apărătorul său care nu a solicitat proba cu cercetarea la fața locului putea fi suplinit în apel, ce este o cale de atac cu efect devolutiv, iar reclamantul din culpa sa nu a uzat de acest drept.
3). Nici ultimul motiv de recurs nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă reclamantul poate beneficia de un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. În speță, acesta sa solicitat amânarea două termene consecutive: 22.05.2009 și 11.06.2009, astfel că în mod legal cea de-a doua cerere a fost respinsă ca nefondată.
Din aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamantul, cu domiciliul în G,-, -.21,.2,.2,.32 împotriva deciziei civile nr.197/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2010.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. SB-15.02.2010
decizie MH-25.02.2010/4 ex.
Fond: Judecătoria Galați: judecător
Apel: Tribunalul Galați: judecători -
Președinte:Luminița CristeaJudecători:Luminița Cristea, Anica Ioan, Simona Bacsin
