Obligație de a face. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în C,-, - 2,. A,. 130, județul C, împotriva deciziei civile nr. 413/22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul C, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 1.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 3.02.2010, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 413/22.09.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant - în calitate de PRIMAR AL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 6016/30.03.2009 pronunțate de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimatul pârât, fiind schimbată în tot sentința apelată și admisă acțiunea reclamantului.
Pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat să procedeze la desființarea lucrărilor nelegal realizate la imobilul din C,-, -. A,. 130, conform procesului-verbal de contravenție nr. 14568/20.03.2008, în termen de 90 zile de la pronunțarea hotărârii, iar în caz contrar, reclamantul a fost abilitat să desființeze lucrările respective, pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul a fost totodată obligat să plătească reclamantului suma de 964 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 3.11.2009 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei menționate, formulate de apelantul reclamant, în sensul consemnării corecte a locației lucrărilor ce au făcut obiectul procesului-verbal de contravenție ca fiind în-, iar nu-, -. A,. 130, cum din eroare s-a indicat.
Instanța de apel a avut în vedere că Judecătoria Constanțaa stabilit că pârâtul a fost sancționat contravențional cu 2000 lei amendă pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 al. 2 lit. a din Legea 50/ 1991 republicată, conform procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.44568 /20.03.2008, întrucât a executat lucrări de construire (amenajarea și mansardarea locuinței existente la adresa din-) fără a deține autorizație; lucrările se aflau la data controlului la faza de ridicare a acoperișului.
Prin același proces-verbal s-a dispus oprirea executării lucrărilor și obținerea autorizației de construire pentru lucrările nelegal realizate, în termen de 90 de zile de la întocmirea procesului-verbal de contravenție.
Pârâtul nu a contestat procesul-verbal de contravenție, iar la data de 16.04.2008 a achitat amenda aplicată prin procesul-verbal sus-menționat, astfel cum rezultă din chitanța cu nr. -. Totodată, pârâtul demarat și procedurile pentru intrarea în legalitate, întocmind documentația tehnică necesară pentru autorizarea lucrărilor de extindere, reamenajare și supraetajare locuință parter pentru imobilul situat în C,-.
Astfel, s-a întocmit memoriul justificativ de către. ca urmare a aprobării prin. 273 / 09.05.2008 și prin care s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal extindere și supraetajare locuință parter cu asigurarea unui loc de parcare în incintă pentru imobilul din-,
Instanța de fond a reținut că la 04.10.2007 s-a eliberat pârâtului certificatul de urbanism cu nr. 3934, iar în urma aprobării planului urbanistic zonal prin. 273 / 09.05.2008 a mai fost depusă o cerere pentru eliberarea noului certificat de urbanism.
Judecătoria Constanțaa stabilit că s-a făcut și dovada depunerii la Primărie, de către pârât, a documentației necesare emiterii autorizației de construire, fiind depus în acest sens numărul de înregistrare primit de la această instituție; astfel acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
În soluționarea apelului, Tribunalul Constanțaa stabilit, însă, că potrivit art. 1 din Legea 50 /1991 executarea lucrărilor de construire este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, iar potrivit art. 3 lit. a din același act normativ autorizația de construire se eliberează pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare a destinației sau de reparare a construcțiilor de orice fel.
Potrivit art. 32 din Legea 50/1991, în cazul în care persoana sancționată contravențional pentru efectuarea de lucrări fără autorizație de construire, a oprit executarea lucrărilor, dar nu s-a conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de contravenție, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța judecătorească pentru ca aceasta să dispună, după caz, fie încadrarea lucrării în prevederile autorizației, fie desființarea construcției realizate nelegal într-un anumit termen.
Tribunalul a reținut, prin prisma acestor dispoziții, că deși pârâtul a făcut dovada că a declanșat demersurile necesare în vederea intrării în legalitate în ceea ce privește lucrările efectuate la imobilul din C,-, depunând cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism și întocmind documentația tehnică necesară în vederea obținerii autorizației de construire, aceste demersuri necesare obținerii autorizației de construire,nu sunt de natură a atrage nelegalitatea sancțiunii aplicate de către organul constatator. Astfel, la data introducerii acțiunii sau la data pronunțării de către instanța de fond a sentinței civile apelate, pârâtul nu deținea autorizație de construire, iar fapta culpabilă constă tocmai în edificarea unei construcții cu nerespectarea reglementărilor în vigoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, care a criticat soluția pronunțată în apel prin prisma disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă -,când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
S-au reiterat considerentele legate de situația de fapt, precum și împrejurarea că partea s-a conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, în sensul că au fost demarate demersurile pentru obținerea autorizației de construire, nefiindu-i imputabil recurentului faptul că Primăria C nu a emis autorizația de construire nici la data judecării recursului.
Recurentul a susținut că nu pot fi primite considerentele reclamantului potrivit cu care cererea de eliberare a autorizației din 15.12.2008 ar fi fost depusă cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de actul contravențional, deoarece pentru depunerea cererii de eliberare a autorizației de construire era necesară obținerea altor documente, anume, Hotărârea Consiliului Local pentru aprobarea Planului Urbanistic Zonal ( acesta din urmă fiind emis la 04.06.2008 ).
S-a criticat și statuarea, în cuprinsul hotărârii instanței de apel, a împrejurării că demersurile ulterioare sancționării contravenționale nu sunt de natură a atrage nelegalitatea sancțiunii aplicate de organul constatator, fără a se observa însă că în speță nu se pune problema unei asemenea nelegalități a sancțiunii.
S-a apreciat de recurent că soluția tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a disp. art. 32 din Legea nr. 51/1990, deoarece fapta culpabilă pentru care se putea solicita desființarea clădirii este, astfel cum prevede textul evocat, neîndeplinirea dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție, iar nu edificarea unei construcții cu nerespectarea reglementărilor în vigoare, cum a interpretat instanța de apel.
Prin concluziile scrise depuse la termenul din 01.02.2010, intimatul Primarul Mun. Cas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că titularul lucrărilor a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție nr. 44568/20.03.2008 pentru încălcarea disp. art. 26 al. 2 lit. a din Legea nr. 50/1991, dispunându-se sistarea lucrărilor nelegal realizate și obținerea autorizației de construire în termen de 90 de zile de la comunicarea actului constatator, iar în caz contrar, desființarea lucrărilor executate și aducerea imobilului la starea inițială.
Pârâtul nu s-a conformat, astfel că față de disp. art. 2 și 3 din Legea nr. 50/1991 s-a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să fie adusă la îndeplinire măsura dispusă prin procesul-verbal, în sensul desființării lucrărilor nelegal realizate într-un anumit termen.
Intimatul a solicitat să se constate că nici la data pronunțării deciziei nr. 413/22.09.2009 pârâtul nu deținea autorizație de construire pentru lucrările realizate ilegal.
Analizând criticile de nelegalitate arătate, se va reține că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Este indubitabil faptul că dezlegarea în drept ce trebuie dată speței, în acord cu normele legale incidente ( art. 32 din Legea nr. 50/1991 ), nu privește efectul legalității procesului-verbal de contravenție și a sancțiunii aplicate prin acest act asupra demersurilor ulterioare aplicării sancțiunii contravenționale asupra, cum în mod eronat a reținut în considerente instanța de apel, ci finalitatea unor asemenea demersuri pentru situația ulterioară constatării faptei.
Această concluzie se deduce din faptul că deși legiuitorul, care a statuat imperativ prin prevederile art. 1 și 2 din lege asupra regulilor impuse domeniului lucrărilor de construcții, tot el a creat și premisele - principial enunțate prin art. 28 și art. 32 din Legea nr. 50/1991 - unei soluții de remediere a nelegalității faptei sancționate contravențional și conformarea, ulterior săvârșirii faptei, normelor legale.
A susține că, din moment ce existența faptei contravenționale este statuată definitiv prin necontestarea procesului-verbal și achitarea amenzii, nu se poate distinge între conduita contravenientului neglijent și cea a celui diligent care inițiază procedurile administrative necesare schimbării situației de fapt, echivalează cu punerea contravenientului în situația imposibilității conformării la dispozițiile legale și în ultimă instanță, cu interpretarea distorsionată a dispozițiilor menționate.
În speță, instanța de apel a dat o interpretare greșită disp. art. 32 din Legea nr. 50/1991, pentru că nu a analizat prin prisma probatoriului administrat care a fost conduita contravenientului pârât ulterior aplicării amenzii și dacă, din perspectiva demersurilor efectuate, poate fi reținută culpa sa nu pentru edificarea construcției fără autorizație,ci pentru lipsa documentației impuse prin procesul-verbal a fi obținută pentru intrarea în legalitate.
Nu s-a observat, astfel, în apel, că art. 32 din Legea nr. 50/1991 permite organului care a aplicat sancțiunea să sesizeze instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal doar în măsura în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal.
În speță, însă, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, după aplicarea la 20.03.2008 a sancțiunii contravenționale, recurentul pârât a inițiat demersurile necesare conformării legii, fiind obținută - pe baza expunerii de motive a Primarului Mun. C și a raportului Comisiei de organizare urbanistică și amenajarea teritoriului - Hotărârea Consiliului Local C nr. 273/09.05.2008 de aprobare a Planului Urbanistic Zonal, și supraetajare locuință parter,-, proprietate și -a,.
În baza acestui act administrativ au fost întocmite memoriul justificativ și planul de încadrare în zonă de către un arhitect, proiectul fiind înaintat autorității locale sub nr. de înregistrare -/15.12.2008.
Or, potrivit art. 6 al. 1 din nr.OUG 27/2003, autorizația se consideră acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații.
Intimatul reclamant nu a contestat depunerea, de către recurentul pârât, a documentației necesare obținerii unei autorizații de construire sub nr. menționat
( recunoscând prin concluziile scrise înaintarea cererii ) și nu a arătat care a fost modalitatea de soluționare a acestei cereri, în termenul prev. de art. 6 al. 2 din acest act normativ. Recurentului pârât nu i-a fost comunicat explicit refuzul autorității locale de a emite autorizația de construire pe baza documentației depuse, astfel că intimatul reclamant nu poate susține că nu fusese obținută o autorizație de construire nici măcar la data soluționării apelului, adică la mai mult de 9 luni de la data înaintării documentației, în condițiile în care eliberarea actului depindea exclusiv de voința autorității locale.
Conchizând, având în vedere că în speță recurentul pârât s-a conformat celor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, în sensul inițierii demersurilor necesare obținerii autorizației de construire și depunerii documentației la primărie, instanța de apel a pronunțat o soluție cu interpretarea eronată a disp. art. 32 din Legea nr. 50/1991, motiv care atrage reformarea hotărârii în acord cu art. 304 pct. 9 cod proc. civilă ( alte temeiuri de reformare neputând fi reținute în speță, astfel cum a indicat recurentul prin raportare la disp. art. 304 pct. 7 și 8 cod proc. civilă ).
În consecință, în raport de art. 312 al. 1 cod proc. civilă, va fi admis recursul formulat de recurentul pârât și va fi modificată în tot decizia recurată, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în C,-, - 2,. A,. 130, județul C, împotriva deciziei civile nr. 413/22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul
Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul și menține hotărârea instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. Bărgan
Jud.apel. /
jud.
4 ex./ 2.03.2010.
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
