Obligație de a face. Decizia 680/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7167/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.680/
Ședința publică din data de 05 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.5135 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25766/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA MEȘTEȘUGĂREASCĂ, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă Societatea Cooperativă Meșteșugărească B, prin consilier juridic C, cu delegație atașată la fila 11 dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu, Curtea invocă excepția nulității recursului, având în vedere dispoz.art.302 Cod procedură civilă.
Consilierul juridic al intimatei pârâte Societatea Cooperativă Meșteșugărească B, solicită admiterea excepției și să se constate nul recursul reclamantului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5135/23.06.2008 pronunțată în dosarul nr.25766/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Societatea Meșteșugărească B, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.143/28.10.2006 emisă de pârâtă, s-a dispus ca unitatea cu numărul 181 unde reclamantul avea funcția de gestionar-frizer să se comaseze cu unitatea nr.180 de coafură formându-se unitatea nr.180 cu profil mixt (frizerie, coafură, cosmetică, manichiură, pedichiură), iar începând cu data de 6.11.2006 să se "retragă" reclamantului calitatea ce gestionar, acesta rămânând lucrător la unitatea nr.180.
Prin sentința civilă nr.862/2.02.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, întrucât s-a apreciat că prin decizia sus menționată s-a modificat unilateral și în mod nelegal funcția deținută de reclamant, s-a dispus anularea Deciziei nr.143/28.10.206 și revenirea reclamantului în funcția de responsabil gestionar la salonul (unitatea) nr.180 din cadrul pârâtei.
Prin adrese succesive, reclamantul a soluționat aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței de judecată.
Ca răspuns la cererile de reintegrare pe funcția deținută anterior, pârâta apreciind că instanța, anulând decizia nr.143/28.10.2006, în integralitate, (adică nu numai dispozițiile privind schimbarea funcției reclamantului, ci și cele privind comasarea celor 2 saloane - de frizerie și coafură), a emis la data de 24.07.2007 decizia cu numărul 82 prin care s-a dispus separarea celor două saloane, ce fuseseră comasate, în două unități distincte - salon 181 - frizerie și salonul 180 coafură.
Ulterior, prin decizia nr.83/1.08.2007, reclamantul a fost numit responsabil gestionar la unitatea 181 - de frizerie.
Reclamantul a apreciat însă că pârâta, în executarea sentinței civile susmenționate, trebuia să-l numească responsabil gestionar al unității rezultate prin comasarea unităților nr.181 și 180.
În concluzie, reclamantul nemulțumit de modul de executare de către pârâtă a sentinței civile nr.862/2.02.2007 a Tribunalului București, a solicitat prin cererea introductivă de instanță, obligarea acesteia la punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute în conținutul sentinței.
Instanța de fond a apreciat însă că cererea reclamantului este inadmisibilă, calea aleasă de acesta de a introduce o nouă cerere de chemare în judecată fiind greșită.
Este evident faptul că ambele părți au nelămuriri în ceea ce privește dispozitivul sentinței civile nr.862/2007 în ceea ce privește locul de muncă, unde trebuia reintegrat reclamantul.
Astfel, reclamantul a considerat că trebuie reintegrat pe funcția de gestionar la unitatea nr.180 formată prin comasarea salonului 180 de coafură cu cel cu numărul 181 de frizerie, iar pârâta a considerat că reclamantul trebuia reintegrat pe funcția deținută anterior comasării - respectiv de gestionar la unitatea 181 de frizerie.
S-a statuat că pentru clarificarea dispozitivului hotărârii părțile au la îndemână însă procedura contestației la titlu prevăzută de art.399 al.1 teza 2 Cod pr.civilă sau procedura lămuririi hotărârii reglementată de dispozițiile art.2811Cod pr.civilă.
De asemenea, pentru aducerea la îndeplinire pe cale silită a dispozițiilor sentinței obținute în favoarea sa reclamantul are, la îndemână calea executării silite, prevăzută de art.371 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a considerat astfel că, reclamantul nu poate însă sesiza din nou instanța de litigii de muncă pentru respectarea dispozițiilor pronunțate anterior, și nu poate solicita acestei instanțe, în virtutea dispozițiilor art.5803Cod pr.civilă, aplicarea unei amenzi civile pârâtei pentru nerespectarea obligației de a face cuprinsă în hotărâre, câtă vreme doar instanța de executare are competență să soluționeze o astfel de cerere.
Pentru aceste motive instanța a apreciat că cererea reclamantului este inadmisibilă și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, dar fără a se referi la motivarea primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca o consecință a admiterii excepției inadmisibilității acesteia. Se invocă, însă în cuprinsul recursului aspecte ce vizează neexecutarea sentinței civile nr.862/02.02.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, ce a constituit și obiectul cererii introductive de instanță.
Raportat la aceste considerente, Curtea în temeiul art.306 raportat la art.303 Cod pr.civilă, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, la termenul din data de 05.02.2009, constatând că motivele de recurs nu indică o critică concretă referitoare la considerente sau la dispozitivul sentinței atacate.
Referitor la excepția nulității recursului sus menționată, se vor constata următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.306 alin.3 Cod pr.civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod pr.civilă. neindicarea lor însă atrage această sancțiune.
Ori, în speța dedusă judecății, recurentul nu indică motivele de recurs, mai mult, criticile la adresa sentinței recurate reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, iar în cerere nu se indică nici unul din cazurile de casare sau modificare din cele nouă prevăzute la art.304 Cod pr.civilă.
În consecință, această neregularitate a cererii de recurs va fi sancționată cu nulitatea raportat la art.306 alin.1 Cod pr.civilă coroborate cu art.303 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.5135 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25766/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA MEȘTEȘUGĂREASCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./24.02.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
