Obligație de a face. Decizia 6819/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3952/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6819/
Ședința Publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant OG împotriva sentinței civile nr.773 din data de 16.04.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă Târgoviște - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurentul-reclamant OG personal, lipsind intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă Târgoviște.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, acordă cuvântul părții recurente, asupra cererii de repunere pe rol a cauzei suspendate la data de 29.09.2008 în baza dispozițiilor art.242 alin.(1) pct. 2 Cod proc. civ. pentru lipsa nejustificată a părților.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, după deliberare, dispune repunerea pe rol a cauzei în baza dispozițiilor art. 151 Cod proc. civ.
Recurentul-reclamant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral motivele de recurs concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, și pe cale de consecință să se constate faptul că la data de 01.04.2000 au încetat raporturile de muncă cu SC " Export-Import" SRL, urmând să se dispună închiderea cărții de muncă pe perioada lucrată la societate anterior. Precizează în acest sens faptul că societatea mai sus menționată a fost dizolvată în anul 2001, astfel că a fost în imposibilitate de a mai putea obține și alte documente din care să rezulte încetarea raporturilor de muncă, cartea de muncă fiind dovada elocventă a faptului că a lucrat cel puțin până la data de 01.04.2000.
Mai arată că a formulat această acțiune întrucât, urmare a formării dosarului de pensionare, casa de pensii i-a solicitat în acest sens efectuarea ultimelor operațiunii în carnetul de muncă, însă, cum societatea a fost dizolvată, nu s-au putut efectua operațiile corespunzătoare.
Așa fiind, solicită închiderea cărții de muncă de către Târgoviște sau T, pentru depunerea dosarului de pensionare.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 11.06.2009, recurentul a criticat sentința civilă nr.773/16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, susținând, în esență, că instanța de fond a avut în vedere o altă situație de fapt decât cea reală, existând la dosar suficiente înscrisuri care dovedeau existența raporturilor de muncă până la data de 01.04.2000 cu SC Export-Import SRL, societate care, la data formulării cererii, nu mai există și, pe cale de consecință, nu mai putea efectua operațiunea de închidere a cărții de muncă, operațiune necesar a fi realizată pentru depunerea dosarului de pensie.
În drept, recurentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Târgoviște nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.773/16.07.2009 Tribunalul Teleormana respins acțiunea formulată de reclamant motivat de faptul că reclamantul nu a depus la dosar acte din care să se constate că raporturile sale de muncă cu SC Export-Import SRL au încetat la data de 01.04.2008.
O primă remarcă pe care Curtea o face este legată de faptul că instanța de fond nu a detaliat, nici măcar într-o manieră exemplificativă, ce alte acte ar fi trebuit să depună la dosar reclamantul-recurent pentru a se putea constata un fapt juridic, respectiv încetarea relațiilor sale de muncă cu SC Export-Import SRL.
O a doua remarcă este prilejuită de înscrierea în considerentele sentinței a datei de 01.04.2008, dată pe care instanța de fond susține că reclamantul-recurent ar fi precizat-o în cererea modificatoare. Această cerere modificatoare se găsește într-adevăr la fila 6 din dosarul nr.4347/2008 al Judecătoriei Târgoviște, însă simpla ei lecturare demonstrează că recurentul-reclamant nu a cerut să se constate încetarea raporturilor sale de muncă începând cu 01.04.2008, ci începând cu data de 01.04.2000. La această din urmă dată, singura la care recurentul-reclamant s-a raportat și singura dată pe care instanța de fond ar fi trebuit să o aibă în vedere, firma SC Export-Import SRL avea personalitate juridică, fiind radiată abia la data de 20.12.2001.
La momentul formulării cererii având ca obiect constatarea unui fapt, nu mai subzistă posibilitatea pentru reclamantul-recurent de a promova o acțiune în completarea cărții sale de muncă în conformitate cu dispozițiile art.4 din decretul nr.92/1976 în contradictoriu cu fostul angajator din pricina faptului că aceasta nu mai există din punct de vedere juridic.
acțiunea în realizare întemeiată pe dispozițiile art.4 din Decretul nr.92/1976 care ar fi atras competența materială pe fond a Judecătoriei, iar nu a Tribunalului, singura opțiune ce a rămas deschisă reclamantului-recurent a fost cea prevăzută de dispozițiile art.111 Cod pr.civilă, respectiv o acțiune având ca obiect constatarea unui drept.
Încetarea relațiilor de muncă reprezintă un fapt juridic de care legea leagă nașterea unor drepturi pentru fostul salariat, cum este cazul dreptului de a solicita și primi pensie. Reținând această strânsă legătură se poate aprecia că solicitarea recurentului-reclamant nu vizează exclusiv constatarea unei stări de fapt, context în care acțiunea sa ar fi inadmisibilă față de dispozițiile art.111 Cod pr.civilă, ci dreptul acestuia de a nu mai fi socotit parte într-un contract individual de muncă, ulterior datei de 01.04.2000 în privința raporturilor de muncă pe care acesta susține că le-a avut până la data mai sus amintită cu SC Export-Import SRL.
Legiuitorul nu a prevăzut în dispoziții legale exprese pe cine trebuie să cheme în judecată fostul salariat în legătură cu drepturile ce decurg din această calitate în ipoteza în care fostul angajator, societate comercială, a fost radiat, încetând să mai existe.
Art.3 din cod civil interzice judecătorului să refuze a judeca o pricină sub motiv că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare.
Pornind de la această interdicție imperativă, Curtea este obligată să găsească o rezolvare acestei lacune legislative care afectează drepturile și interesele recurentului-reclamant.
Potrivit dispozițiilor art.6 pct.1 lit.a din Legea nr.108/1999 Inspecția are, printre alte atribuții, și pe aceea de a controla încadrarea în muncă și încetarea activității persoanelor care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă.
Dacă legea recunoaște aceste atribuții în sarcina Inspecției, exercitată la nivelul județelor prin Inspectoratele Teritoriale de Muncă, înseamnă că este posibil ca acest control să se exercite și după radierea angajatorului societate-comercială, pentru a nu lăsa neprotejat salariatul care nu mai are posibilitatea de a se adresa fostului angajator.
Argumentele expuse în paragrafele care preced conturează calitatea procesuală pasivă a ITM T în litigii care poartă asupra un drept strâns legat de calitatea de salariat în cazul în care angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic și reprezintă modalitatea în care se poate acoperi o lacună legislativă pentru care reclamantul-recurent, ca de altfel toate persoanele aflate în situații similare, nu are nicio vină și nu trebuie să suporte nicio consecință.
Pe fondul pretențiilor, Curtea reține că prezentul litigiu are caracterul unui conflict de muncă, fiindu-i aplicabile dispozițiile procedurale prevăzute de art.287 din Legea nr.53/2003, ITM T preluând obligațiile fostului angajator în privința sarcinii probei relativ la momentul în care au încetat relațiile de muncă ale reclamantului-recurent.
Acesta din urmă a probat faptul că a desfășurat activitate profesională la SC Export-Import SRL până la 01.04.2000, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în ultima rubrică din paginile 3-4 ale carnetului de muncă, depus în copie la dosarul nr- al Judecătoriei Turnu -
Era obligația ITM T, după modificarea acțiunii, să probeze că aceste raporturi de muncă au continuat și după data de 01.04.2000, prin depunerea, spre exemplu, a unor înscrisuri din care să rezultă că societatea comercială mai sus evocată a continuat să achite pentru recurentul-reclamant și după data de 01.04.2000 contribuția la fondul de șomaj. Un asemenea înscris putea conduce la infirmarea susținerilor recurentului-reclamant.
Însă în cauză, deși a fost legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată, ignorând obligațiile legale ce îi reveneau în conformitate cu dispozițiile art.287 din Legea nr.53/2003.
Reclamantul nu era obligat să probeze data la care au încetat raporturile sale de muncă cu SC Export-Import SRL, ci doar să probeze că au existat asemenea relații juridice, iar pârâtul-intimat trebuia să infirme, prin probele pe care le-ar fi putut solicita dacă ar fi înțeles să adopte o altă conduită procesuală, susținerile recurentului-reclamant referitoare la data de la care nu i-au mai revenit drepturi și incumbat obligații în calitate de salariat.
Din această perspectivă, referirile instanței de fond la nerespectarea de către recurentul-reclamant a dispozițiilor art.11 din Decretul nr.92/1976 nu au nicio relevanță în cauză pentru că nu este vorba despre o acțiune având ca obiect completare carte de muncă (ipoteză în care Tribunalul ar fi trebuit să își verifice, din oficiu, mai întâi de toate, competența materială în raport de dispozițiile art.8 alin.3 din Decretul nr.92/1976 și art.137 alin.1 Cod pr.civilă), ci despre o acțiune având ca obiect un conflict de muncă în care, așa cum Curtea a apreciat, obligațiile angajatorului s-au transmis către ITM T, singura parte căreia îi revenea obligația de a face dovada că raporturile de muncă, a căror existență a fost probată prin mențiunile carnetului de muncă, au continuat și ulterior datei de 01.04.2000. Cum această dovadă nu a fost făcută, Curtea este îndreptățită să poată constata că din actele depuse în dosarele în care acțiunea reclamantului a fost declinată între diverse instanțe judecătorești se poate extrage prezumția judiciară potrivit căreia ulterior datei de 01.04.2004 nu au mai existat raporturi de muncă între reclamantul-recurent și SC Export-Import SRL, prezumție întărită și de împrejurarea radierii respectivei firme în anul 2001.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă cu referire la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul cu consecința modificării în tot a sentinței recurate în sensul constatării încetării raporturilor de muncă cu angajatorul SC Export-Import SRL la data de 01.04.2000 și în temeiul dispozițiilor art.6 din Legea nr.108/1999 cu referire la dispozițiile art.4 din Decretul nr.92/1976, va obliga intimata-pârâtă să înscrie cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant OG împotriva sentinței civile nr.773 din data de 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă Târgoviște.
Modifică în tot sentința recurată.
Constată încetate raporturile de muncă ale reclamantului cu angajatorul SC Export-Import SRL la data de 01.04.2000.
Obligă pe pârât să înscrie cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./06.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
