Obligație de a face. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr.684
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în T str. -. - nr. 27 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 155 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în T str. -. - nr. 27A jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului pârât, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6136/09.10.2007 reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i respecte folosința din din terenul de 156,60 mp, situat in T, str. -. -, nr. 27, județul D.
In motivarea cererii reclamanta arată că prin contractul de vânzare - cumpărare înregistrat la notariatul de Stat Dac umpărat de la numita -, un teren grădină în suprafață de 96 mp, un teren clădiri in suprafață de 112,20 mp, o magazie din scândură, un corp clădire format dintr-un apartament cu 2 camere, bucătărie, baie, hol, vestibul și la etaj o cameră neterminată precum și J din dreptul de folosință asupra terenului de 156 mp, care in realitate are suprafața de numai 74 mp.
Arată reclamanta că pârâtul îi tulbură permanent folosința, motivând că magazia se află pe terenul său susțineri ce nu pot fi luate in considerare întrucât din conținutul actului de vânzare - cumpărare rezultă că terenul de sub magazie îi aparține.
In drept s-au invocat disp.art.969,480, 1756 cod civil.
S-au anexat cererii: timbru judiciar, chitanța fiscală ce atestă plata taxei de timbru, împuternicire avocațială.
Prin precizările la acțiune reclamanta arată că obiectul acțiunii constă într-o obligație negativă a pârâtului, acea de obținere de la lezarea drepturilor coproprietarei, în privința terenului curte comună, in virtutea principiilor și regulilor unanimității asupra întregului bun imobil.
Mai arată reclamanta că în fapt și în drept pârâtul săvârșește ilegalitate grosieră, o obturare abuzivă a dreptului de folosință a proprietății comune, o încălcare unanimității dreptului de proprietate intenționând să construiască un gard în curtea comună.
S-au anexat cererii: planșe foto, schițe plan inițiale la cumpărarea imobilelor, comparativ cu schițele cadastrale și expertizele judiciare efectuate,copie contract de vânzare - cumpărare legalizată sub nr. 21148 din 26.11.1973, copie contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 656 din 15.03.1973, protocol de predare - primire nr. 8636 a/ 26.04.2007 proces - verbal din 07.04.1984, sentința civilă 1530/12.04.2006, sentința nr. 91/31.01.2005, raport de expertiză tehnică judiciară efectuat in dos.6080/2005.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată reclamanta să-și ridice crucile depozitate in curtea proprietate comună in suprafață de 156,60 mp, să demoleze intrarea la pivniță, edificată pe suprafața de 3,50 mp și extinderea la magazie construită pe suprafața de 5,58 mp, ori să fie autorizat pârâtul să le demoleze pe cheltuiala reclamantei.
In motivarea cererii se arată că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 656/15.03.1973, reclamanta a cumpărat de la - suprafața de 96 mp, curți construcții o locuință compusă din 2 camere, bucătărie, baie, vestibul, hol, o cameră neterminată la etaj, o magazie și J din dreptul de folosință comună asupra terenului in suprafață de 156,60 mp.
Se mai arată în motivare că la data de 20.10.1983, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5015/1983 pârâtul a cumpărat de la aceiași vânzătoare o locuință construită din cărămidă compusă din două dormitoare, o cameră, baie, magazie, și trei holuri, pe un teren in suprafață de 197,30 mp, trecut in proprietatea satului și ulterior atribuit prin Ordinul 263/24.07.2007 emis de Prefectul Județului
Precizează pârâtul că deși curtea in suprafață de 156,60 mp se află in indiviziune, reclamanta îl împiedică să o folosească, depozitând cruci confecționate la domiciliul său și a edificat o intrare la pivniță cu dimensiunile de 2,35 m/1,50, și o magazie in suprafață de 5,58 mp, fără autorizație de construcție și fără acordul coproprietarului.
In drept s-au invocat disp.art. 1073,1075 - 1076 cod civil.
S-au anexat cererii: timbru judiciar, chitanța fiscală ce atestă plata taxei de timbru, copie contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5015/20.10.1983, sentința civilă 1530/ 12.04.2006, Ordinul Prefectului nr. 263/24.07.2007, încheierea nr. 39069 din 15.10.2007, extras carte funciară, împuternicire avocațială, chitanța nr. 1528/27.11.2007.
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, reclamanta pârâtă arată că pretenția de ridicare a crucilor amplasate temporar sub streașină este nefondată, întrucât atelierul și magazia sunt amplasate pe terenul proprietatea sa, iar crucile finisate sunt rezemate de zidul casei sale sau lângă zidul magaziei, nu pe proprietatea comună.
Menționează reclamanta că și pretenția de demolare a intrării în pivniță și a magaziei este nefondată deoarece intrarea in beci nu a fost modificată nici ca dimensiune, nici ca amplasare, așa fiind dobândite de la -, fiind prevăzute in contractul de vânzare - cumpărare.
Mai arată reclamanta că terenul pretins ca fiind indiviziune sau cale de acces comună nu este in suprafață de 156,60 mp, ci de doar 77 mp, iar pârâtul nu-și poate dovedi cu nici un act dreptul la pretinsa coproprietate aflată in folosință comună și nici măcar un drept de servitute, întrucât nu deține act de vânzare - cumpărare sau un alt act titlu de punere în posesie.
Formulează reclamanta -pârâtă și cerere reconvențională prin care solicită obligarea pârâtului - reclamant să nu mai folosească niciodată acest teren drept cale de acces comună și să nu mai pătrundă niciodată în curtea sa pe poarta de la nr. 27, urmând să -și închidă imediat toate porțile și ferestrele cu vedere și acces spre curtea interioară, iar in caz de refuz să fie autorizată reclamanta - pârâtă să le îndeplinească pe cheltuiala pârâtului - reclamant.
In motivare se arată că pârâtul nu face dovada dreptului de coproprietate sau a dreptului de servitute de folosință asupra terenului in litigiu.
S-au anexat cererii: timbru judiciar, chitanța fiscală ce atestă plata taxei de timbru, copie contract de vânzare - cumpărare legalizată sub nr. 21148/26.11.1973, adresa 6147 b din 28.11. 2005 schiță expertiză, rapoarte de expertiză in dos. 6080/2005, raport de expertiză.
Reclamanta - pârâtă a solicitat și au fost încuviințate probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
Pârâtul - reclamant a solicitat și i-au fost încuviințate probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză.
S-a administrat interogatoriu atât reclamanta - pârâtă, cât și pârâtul - reclamant.
Au fost audiați martorii G și, propuși de reclamanta - pârâtă și martorii și, propuși de pârâtul - reclamant.
S-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară având ca obiective: identitatea terenului în litigiu a suprafețelor deținute și folosite de pârâtă, dacă s-a construit beci și magazie, pe ce teren, dacă există vreo suprafață de teren folosită în comun, să se precizeze dacă s- acaparat vreo suprafață de teren prin construirea intrării in beci, a extinderii garajului și depozitarea crucilor, să se stabilească la ce distanță se află fereastra pârâtului de curtea reclamantei, să se precizeze pe ce teren cade picătura de ploaie.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert și înregistrat la dosar sub nr. 646/20.05.2008.
Atât reclamantul - pârât, cât și pârâtul - reclamant au formulat obiecțiuni, admise de instanță, expertul completând raportul de expertiză la data de 13.10.2008.
S-a solicitat și efectuarea unei cercetări la fața locului probă încuviințată de instanță și administrată la data de 11.11.2008 când s-a încheiat și proces -verbal.
Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a dispus completarea raportului de expertiză, completare ce a fost înregistrată la dos. sub nr. 1985/24.11.2008.
La termenul de judecată din 08.12.2008 părțile au renunțat la cererea de efectuare a unei expertize și în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea pârâtului - reclamant la judecarea capătului de cerere privind obligarea reclamantei - pârâte la demolarea intrării în pivniță.
Prin sentința civilă nr.5737/8.12.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, s-a respins cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă, așa cum a fost precizată de, împotriva pârâtului-reclamant, s- respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta - pârâtă, s-au respins cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța sentința civilă nr.5737/8.12.2008, instanța de fond reținut că:
- reclamanta prin cererea principală și cererea reconvențională a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul - reclamant să-i respecte dreptul de folosință asupra cotei de din terenul în suprafață de 156,60 mp, situat in T, str. -. - nr. 27, să nu transforme destinația terenului, să nu mai folosească niciodată terenul și să nu mai pătrundă pe poarta de la nr. 27, să-și închidă imediat toate porțile și ferestrele cu vedere și acces spre curtea interioară, în caz contrar să fie autorizată reclamanta - pârâtă să le închidă pe cheltuiala pârâtului - reclamant.
- pârâtul - reclamant prin cererea reconvențională a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată reclamanta - pârâtă să-și ridice crucile depozitate in curtea proprietate comună in suprafață de 156,60 mp și să demoleze extinderea la magazia construită pe suprafața de 5,58 mp, ori să fie autorizat pârâtul - reclamant să demoleze pe cheltuiala reclamantei - pârâte.
- prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 656 din 15.03.1973 ( 22 - 23) reclamanta - pârâtă a cumpărat de la - un corp din clădire in suprafață construită de 112, 20 mp, teren in suprafață de 96 mp, o magazie și J din dreptul de folosință comună asupra terenului in suprafață totală de 156,60 mp.
- prin sentința civilă 1530/12.04.2006 (26 ) reclamantei - pârâte i-a fost recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 208,20 mp și dreptul de folosință in cotă de din suprafața de 156,60 mp.
-prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5015/20.10.1983 pârâtul - reclamant cumpără de la aceeași vânzătoare -, locuința in suprafață construită de 87,85 mp situată în T, str. -. - nr. 27 pe un teren loc de casă in suprafață de 197,3 mp, teren ce trece in proprietatea statului potrivit Legii 58/1974.
-ulterior prin Ordinul Prefectului ( f 77 ) se atribuie în proprietate pârâtului - reclamant suprafața de 210 mp teren situat in str. -. - nr. 27.
-raportul de expertiză și completarea acestuia, stabilesc faptul că reclamanta - pârâtă deține terenul de 96 mp, iar pârâtul - reclamant terenul de 210 mp, cu privire la terenul in folosință se arată că are o suprafață de numai 74 mp, sau 109 mp, dacă se măsoară și terenul din zona beciului, a garajului și a magaziei nr. 2.
- referitor la distanța dintre fereastra pârâtului - reclamant și curtea reclamantei - pârâte se arată că este înglobată in zidul construcției C 1, care are vedere în curtea comună și spre ușa de ieșire a reclamantei -pârâte, dar prin Ordinul Prefectului, pârâtul a obținut și 1 lățime teren de la construcția sa. Și prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat in dos. 6080/2005 se constată că părțile dețin suprafețele de teren cumpărate.
- martorii G și (61-62) declară că reclamanta a cumpărat o casă și la acel moment intrarea in beci exista fiind acoperită cu tablă și ulterior s-a construit un chepeng, acoperișul depășind intrarea în scară. A mai aratat martorul G că reclamanta a refăcut magazia pe vechiul amplasament. Ambii martori au declarat că reclamanta pune crucile sprijinite de garaj sau zidul casei sale, fără stânjeni trecerea și nu i-a interzis accesul pârâtului - reclamant, care mai are o intrare separată, doar in urma cu 5 - 6 ani, pârâtul l-a rugat pe minorul G să-i permită să țină mașina o noapte sau două pentru că reclamanta nu i-a permis accesul.
Martorii și ( 63 - 64) declară că reclamanta, după cumpărarea a construit acoperiș la beci și a extins magazia, iar crucile sunt depozitate in curte și pârâtul - reclamant nu poate intra cu mașina și că în prezent pârâtul nu are mașină și i se permite accesul cu piciorul.
- conform art. 1073 cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și in caz contrar are dreptul la dezdăunare putând, potrivit art. 1076 - 1077 cod civil, distruge ceea ce s-a făcut prin încălcarea obligației de a nu face sau de a aduce la îndeplinire obligația de a face, pe cheltuiala debitorului.
- în conformitate cu dispozițiile art. 612 Cod procedură civilă nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere asupra proprietății vecinului sau, dacă nu se respectă distanța de 19 decimetrii.
A constatat instanța că reclamanta - pârâtă a invocat și disp.art. 480 cod civil, însă așa cum s-a arătat părțile dețin in totalitate terenurile asupra cărora au un drept de proprietate exclusivă.
Cu privire la terenul menționat in contractul de vânzare-cumpărare 656/15.03.1973 ca având suprafața de 156, 60 mp, reclamanta nu are un drept de proprietate ci doar dreptul de folosință in cotă de, drept ce nu-și poate avea temeiul juridic in disp.art. 480 cod civil și in baza cărora nu-i poate interzice pârâtului - reclamant trecerea, neavând toate prerogativele dreptului de proprietate. Mai mult din depozițiile martorilor audiați nu rezultă că pârâtul nu stânjenește in vreun fel folosința terenului de către reclamantă.
A mai constatat instanța că fereastra pârâtului respectă distanța legală, conform art. 612 cod civil și raportului de expertiză.
In privința pârâtului - reclamant instanța a reținut că acesta prin actele depuse nu a făcut dovada existenței vreunui drept de folosință asupra terenului in litigiu, astfel că nu poate pretinde obligarea reclamantului la demolarea extinderii magaziei și garajului sau interzicerea de a depozita crucile pe teren.
Faptul că în evidențele Primăriei se menționează la una dintre vecinătățile terenului, suprafața de teren cu drept de folosință comună nu face dovada existenței acestuia, din actele prezentate nerezultând acest aspect.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a respins că neîntemeiată cererea principală așa cum a fost precizată și cererea reconvențională formulată de reclamanta - pârâtă a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant și a respins cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.5737/8.12.2008 au declarat apel reclamanta și pârâtul.
Prin cererea sa de apel reclamanta, arată că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală de respingere a acțiunii sale care a fost dată cu încălcarea dreptului său de proprietate ți cu aplicarea greșită a legilor instituțiilor de drept aplicabile în cauză și de asemenea a interpretat greșit actele deduse judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, fiind o hotărâre contrarie legislației și însăși practicii judiciare în asemenea cauze, motiv pentru care solicită admiterea căii de atac, și în consecință restabilirea legalității în cauză, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, ca fiind legală și fondată.
În apelul său pârâtul, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a făcut dovada existenței dreptului de folosință comună asupra terenului în litigiu, astfel că poate pretinde îndeplinirea de către reclamantă a celor două obligații. Mai arată de asemenea că instanța de fond trebuia să oblige reclamanta să-și ridice crucile depozitate pe terenul aflat în folosință comună și să demoleze garajul și magazia ori să fie autorizat el, pe cheltuiala reclamantei, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale potrivit disp.art.296 Cod proc.civilă.
Prin decizia civilă nr.155 din 16 aprilie 2009, tribunalul respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta și pârâtul.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
In ceea ce privește apelul reclamantei, nici una dintre criticile aduse sentinței atacate nu este fondata. Așa cum in mod corect a reținut si instanța de fond din depozițiile martorilor audiați nu rezultă că pârâtul nu stânjenește in vreun fel folosința terenului de către reclamantă, iar in ceea ce privește servitutea de vedere, fereastra pârâtului respectă distanța legală, conform art. 612 cod civil și raportului de expertiză.
Mai mult Obligația de a nu face ceva este o obligație negativa (de abstențiune) si consta în îndatorirea debitorului de a se abține de la un anumit fapt la care ar fi fost îndreptățit prin lege sa îl facă.
Trebuie distinsa obligația general-negativa de a nu face ceva care incumba tuturor persoanelor în cazul raporturilor juridice ce conțin drepturi absolute, obligație care izvorăște din lege, de obligația de a nu face ceva la care este ținut debitorul într-un raport juridic concret, obligațional.
In ceea ce privește dreptul; apelantului parat de a folosi curtea comuna chiar apelanta reclamanta recunoaște acest drept paratului prin cererea de chemare in judecata.
Relative la apelul paratului, nici criticile aduse de acesta sentinței atacate nu sunt fondate.
In legătura cu obligarea reclamantei de a-si ridica crucile de pe terenul in folosința comuna, din depozițiile martorilor audiați in cauza a rezultat cu certitudine ca activitatea reclamantei nu îngrădește in nici un fel accesul paratului.
Cu privire la obligarea să demoleze garajul și magazia, în măsura in care din depozițiile martorilor Martorii și ( 63 - 64) rezulta că reclamanta, după cumpărarea a construit acoperiș la beci și a extins magazia, si cum paratul a cumpărat proprietatea sa după construirea acestor extinderi, nu poate solicita acest lucru.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate invocând în drept dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurentul pârât că prin probele administrate acesta a făcut dovada existenței dreptului său de proprietate sau de folosință cu privire la terenul în litigiu, teren pe care ca și reclamanta l-a cumpărat de la aceiași vânzătoare -.
În contractul de vânzare - cumpărare deținut de către intimata - reclamantă se vorbește despre dreptul de folosință de din terenul în suprafață de 156,60 mp utilizat de aceasta împreună cu vânzătoarea, ceea ce duce la concluzia că fiind cumpărător de la aceiași vânzătoare, recurentul - pârât re implicit un astfel de drept asupra terenului, arată acesta.
Aceeași situație rezultă și din cuprinsul sentinței civile nr. 1530/2006 a Judecătoriei Târgoviște ca de altfel și din raportul de expertiză întocmit de expertul G efectuată la instanța de fond, unde se arată că dreptul de folosință comună privește numai suprafața de teren de 109 mp și nu 156,60 mp și că pe acest teren reclamanta a edificat un garaj și o magazie, încălcându-i dreptul de folosință.
Din probele administrate a rezultat că intimata - reclamantă a depozitat pe terenul asupra căruia are un drept de folosință și recurentul - pârât mai multe cruci, pe lângă cele două construcții existente, împiedicându-l astfel să folosească curtea potrivit destinației sale, iar instanța de fond trebuia să dispună eliberarea acestui teren.
Motivarea instanței de control judiciar potrivit căreia din depozițiile martorilor audiați a rezultat cu certitudine că reclamanta nu îngrădește în nici un fel accesul pârâtului pe terenul asupra căruia are un drept de folosință, și că aceasta nu poate fi obligată la demolarea construcțiilor deoarece terenul a fost cumpărat ulterior edificării lor, este greșită, în realitate, susține recurentul - pârât este împiedicat să folosească terenul.
Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului și modificarea hotărârilor potrivit susținerilor sale.
Ulterior, recurentul - pârât a depus la dosar și concluzii scrise în cuprinsul cărora a reiterat motivele de recurs, făcând o descriere a situației de fapt deduse judecății.
Curtea, examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor de vânzare-cumpărare existente în copie la dosar (contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.03.1973 și contract de vânzare-cumpărare din 20.10.1983, filele 23 și respectiv 76 dosar fond) reclamanta și pârâtul au cumpărat de la aceiași vânzătoare, - două imobile și terenul aferent acestora astfel că în prezent cei doi se învecinează.
Din ansamblul probator administrat la instanța de fond și a raportului de expertiză efectuat rezultă că neînțelegerile apărute între părți se datorează dreptului de folosință cu privire la suprafața de teren de 156,60 mp asupra căruia recurentul - pârât pretinde că are o cotă de drept de folosință.
Această susținere a recurentului - pârât nu are însă corespondent în probele și actele dosarului deoarece în cuprinsul contractului său de vânzare-cumpărare (fila 76 dosar fond) nu se face vorbire de existența vreunui drept de folosință pentru terenul în litigiu.
De altfel, pe lângă contractul de vânzare - cumpărare atât în ordinul de atribuire în proprietate a terenului de 210 mp (fila 77 dosar fond) cât și încheierea de intabulare (fila 78 dosar fond) nu se face nicio referire expresă la existența vreunui drept de folosință asupra terenului de 156,60 mp în ceea ce îl privește pe recurentul - pârât.
Intimata - reclamantă deși, atât în contractul de vânzare - cumpărare (fila 23 fond) cât și în considerentele sentinței civile nr. 1530 din 12.04.2006 a Judecătoriei Târgoviște are cuprins acest drept de folosință de din terenul în litigiu.
Cum corect au reținut și instanțele anterioare pe respectivul teren există cele două construcții garaj și magazie edificate chiar înainte ca recurentul - pârât să devină proprietarul imobilului, format din construcție și terenul aferent ce se învecinează cu cel al intimatei - reclamante dar că acestea n u-i îngrădesc accesul la locuința sa.
Susținerea recurentului - pârât potrivit căreia în contractul de vânzare - cumpărare deținut de către intimata - reclamantă se vorbește despre dreptul de folosință de din terenul în suprafață de 156,60 mp utilizat de către aceasta împreună cu vânzătoarea, ceea ce duce la concluzia că fiind cumpărător de la aceiași vânzătoare ar avea implicit un astfel de drept, este nefondată.
Recurentul pârât, cum corect s-a reținut de către instanțele anterioare nu a făcut dovada existenței unui drept de folosință asupra terenului în litigiu, cu atât mai mult cu cât din probele administrate a rezultat că intimata - reclamantă nu-i îngrădește în nicio modalitate accesul la terenul aferent construcției.
De altfel, expertiza efectuată la instanța de fond a arătat că părțile dețin în proprietate terenul cumpărat, respectiv o suprafață de 208. intimata - reclamantă și 210 recurentul - pârât, iar terenul în folosință are în prezent o suprafață mult mai mică față de cei 156,60 mp prevăzuți în contractul de vânzare - cumpărare al intimatei - reclamante.
Rezultă așadar, pentru toate considerentele mai sus expuse că recursul pârâtului apare ca nefondat și urmează să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâtul, domiciliat în T str. -. - nr. 27 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 155 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în T str. -. - nr. 27A jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -, C
Grefier,
Red.CP
tehnored.CN
4 expl./15.10.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 1 octombrie 2009
Președinte - - - -
Judecător - - -
Judecător - C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în T str. -. - nr. 27 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 155 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în T str. -. - nr. 27A jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar fila 8, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune pentru recurentul pârât taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr. -/28.09.2009, timbru judiciar de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar și solicită amânarea cauzei întrucât a fost angajat de către clientul său pe data de 28.09.2009 iar recursul a fost declarat de către apărătorul pe care l-a avut în apel și dorește ca recurentul să se prezinte în fața instanței pentru a-și însuși recursul declarat.
Față de împrejurarea că recurentul-pârât a fost citat cu respectarea dispozițiilor art. 114 Cod pr.civilă, iar apărătorul pe care l-a avut în apel recurentul, a avut delegație de reprezentare în dosar, curtea respinge cererea de amânare și v-a amâna pronunțarea cauzei la data de 8.10.2009 pentru a depune concluzii scrise.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentului pârât, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât critică decizia recurată ca fiind nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, arătând în esență,în primul rând,că au făcut dovada existenței dreptului de folosință comună a terenului în litigiu, astfel încât pot pretinde îndeplinirea, de către reclamantă, a celor două obligații.
În al doilea rând, conform probelor administrate în cauză, recurentul pârât a făcut dovada că intimata reclamantă a depozitat pe terenul asupra căruia are un drept de folosință mai multe cruci și a edificat fără autorizație de construcție și fără acordul său, un garaj și o magazie, împiedicându-l să folosească curtea celor două imobile potrivit destinației sale.
Pentru motivele invocate mai sunt și dezvoltate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri în sensul admiterii cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea recurentului pârât, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, consideră necesar amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 8 octombrie 2009.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - C
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Marilena Panait, Constanța
