Obligație de a face. Decizia 6933/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5451/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 6933/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 790/F din 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(854/2009), în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI I, GRUPUL ȘCOLAR " " S și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - obligația de a face,recunoaștere drepturi.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 26.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 790/F din 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(854/2009), s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta Cas olicitat obligarea pârâților Inspectoratul Școlar Județean I și Grupul Școlar " " S să-i recunoască dreptul de a continua activitatea ca profesor titular până în anul 2014; obligarea pârâtului Grupul Școlar " " S să încheie act adițional la contractul de muncă în sensul prelungirii acestuia până în anul 2014.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- greșit s-a reținut de către instanță faptul că reclamanta nu ar fi formulat cerere pentru continuarea activității în anul 2009-2010, un asemenea document existând la dosarul cauzei;
- împrejurarea că instanța reține că Inspectoratul Școlar Județean a comunicat că așa cum rezultă din proiectul de încadrare pentru anii 2009-2010, postul ocupat de reclamantă a intrat în restructurare este ușor de combătut, întrucât în cazul recunoașterii dreptului reclamantei de a munci până la vârsta de 65 de ani, poate fi redistribuită fără nici o problemă într-o altă instituție de învățământ, astfel că un asemenea aspect nu poate constitui un motiv temeinic pentru respingerea cererii;
- prin acțiune s-a solicitat recunoașterea exercitării în mod nediscriminatoriu a dreptului la muncă, și nu să se dispună anularea sau să se refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici înlocuirea acestora cu alte norme;
- instanțele române sunt obligate să facă aplicarea prioritară și peremptorie a dispozițiilor Protocolului nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, cu respectarea art. 20 din Constituție, în sensul verificării unei situații de discriminare pe criteriu de sex între femei și bărbați, indiferent de natura acesteia;
- problema care se pune în speță se rezumă la simpla manieră de interpretare a modului de stabilire a vârstei standard de pensionare pentru femei în sensul dacă aceasta este extinctivă asupra dreptului la muncă și inflexibilă în raport cu principiul nediscriminării sau, dimpotrivă, această vârstă trebuie interpretată ca fiind o măsură de protecție, doar preventivă, care nu poate încălca un alt drept al celui protejat prin generarea unui tratament inegal pe criterii de sex;
- este vorba de o corectă interpretare a normelor juridice în vigoare, iar nu de elaborarea unor noi norme;
- acțiunea dedusă judecății este admisibilă prin prisma art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care garantează dreptul de acces la instanță;
- instanța trebuie să dea dovadă de jurisdicție deplină, fiind obligată să aplice competența sa de a analiza toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei;
- instanței îi revine competența de a face aplicarea principiului egalității în drepturi în situațiile concrete supuse judecății și de a aplica prevederile art. 5-6 din Codul Muncii, precum și dispozițiile prevalente ale art. 14 din CEDO, împreună cu cele ale Protocolului nr. 12 la aceasta.
În dovedirea motivelor de recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
În baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit Tribunalul a respins pretențiile deduse judecății, această soluție bazându-se pe o eronată interpretare și aplicare a dispozițiilor legale relevante, dar și pe o apreciere incorectă a materialului probator administrat în cauză.
Așa cum rezultă din analiza actelor de la dosar, recurenta-reclamantă a avut calitatea de profesor titular gradul I la Grupul Școlar " " S până la încheierea anului școlar 2008-2009.
De menționat faptul că, după cum reiese din conținutul întâmpinării depusă pe parcursul judecății în fond de către intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean I (filele 111-113 dosar Tribunal), recurenta-reclamantă a beneficiat în două rânduri de aplicarea dispozițiilor speciale de favoare cuprinse în art. 128 din Legea nr. 128/1997. Din acest punct de vedere trebuie arătat că autoarea acțiunii a îndeplinit condițiile impuse de acest text legal pentru a i se recunoaște dreptul de a continua activitatea ca profesor și după împlinirea vârstei standard de pensionare, vârstă stabilită prin dispozițiile art. 41 din Legea nr. 19/2000 și cele ale anexei 3 la aceeași lege.
Potrivit art. 128 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită, poate fi menținut ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ, exprimat în urma votului nominal deschis și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar."
Considerând că întrunește condițiile pentru a fi menținută în aceeași funcție, recurenta-reclamantă a formulat cerere în sensul de a i se aproba continuarea activității până la vârsta de 65 ani. Prin adresa nr. 2134/23.03.2009 (fila 40 dosar fond), intimatul-pârât I i-a comunicat că nu este de competența acestei instituții să modifice legea pensiilor, potrivit căreia vârsta standard de pensionare la femei este în prezent de 58 ani și 6 luni.
Trebuie făcută și precizarea că, așa cum se recunoaște prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe de intimatul-pârât Grupul Școlar " " S (filele 123-125 dosar fond), recurenta-reclamantă îndeplinea cerințele impuse de art. 128 din Legea nr. 128/1997 pentru a beneficia și a treia oară de aplicarea beneficiului continuării activității peste vârsta de pensionare. Cu toate acestea, consiliul profesoral i-a respins cererea, ținând seama și de faptul că postul pe care îl ocupa recurenta-reclamantă ar fi intrat în restrângere de activitate, deoarece se modificase planul de școlarizare și nu mai existau ore în specialitatea reclamantei la unitatea la care era profesor titular. Acest ultim aspect reiese și din întâmpinarea intimatului
Însă, cu actele noi depuse în recurs s-a făcut dovada faptului că la unitatea de învățământ la care a funcționat recurenta-reclamantă, se poate pune la dispoziția acesteia un post în care își poate desfășura activitatea de profesor titular gradul I și în anul școlar 2009-2010. Din acest punct de vedere sunt relevante mențiunile cuprinse în adresa nr. 3239/27.08.2009 emisă de Grupul Școlar " " S și anexele acesteia (filele 25-32 dosar recurs).
Cele ce preced demonstrează faptul că nu mai există nici un impediment pentru ca recurentei-reclamante să i se permită continuarea activității ca profesor titular gradul I la aceeași unitate de învățământ și pe parcursul anului școlar 2009-2010.
În legătură cu această problemă este necesar a se arăta faptul că recurenta s-a conformat dispozițiilor art. 128 din Legea nr. 128/1997, formulând cerere pentru continuarea activității și pentru perioada 2009-2010. Acesta este înțelesul solicitării adresate consiliului profesoral al unității de învățământ, dar și interpretarea ce trebuia dată de I petiției recurentei căreia i-a răspuns prin adresa nr. 2134/23.03.2009.
Totodată, prin înscrisurile pe care le-a prezentat instanței de fond, recurenta-reclamantă a demonstrat cu prisosință că în calitate de profesor titular gradul I, dovedește o competență profesională deosebită, așa cum impune legea, împrejurare confirmată și de faptul că în ultimii doi ani școlari a obținut aplicarea beneficiului prevăzut de art. 128 din Legea nr. 128/1997.
Din interpretarea acestui articol reiese că există un drept al recurentei de a solicita să i se permită continuarea activității, dar, de asemenea, există și dreptul și al unității de învățământ, prin consiliul profesoral, de a-și da acordul în această privință. Acest drept al intimaților-pârâți din prezentul proces trebuie exercitat cu bună credință (deoarece acesta este și un principiu fundamental ce guvernează raporturile juridice de muncă, sens în care sunt prevederile art. 8 din Codul Muncii ), neputând fi acceptată o exercitare abuzivă a acestuia, cu depășirea limitelor sale legale interne și externe. Mai precis, refuzul de a da curs unei cereri formulată în condițiile art. 128 din Legea nr. 128/1997 trebuie să fie întotdeauna justificat și bazat pe împrejurări reale și care se pot dovedi.
Or, în speță, singurul argument adus de intimații-pârâți în sprijinul respingerii cererii recurentei de continuare a activității a fost acela că postul pe care îl ocupa recurenta-reclamantă ar fi intrat în restrângere de activitate, deoarece se modificase planul de școlarizare și nu mai existau ore în specialitatea reclamantei la unitatea la care era profesor titular.
Însă, după cum s-a relevat anterior, nici acest argument nu mai subzistă și nu mai poate fi invocat, câtă vreme în faza recursului s-a făcut dovada că la unitatea de învățământ la care a funcționat recurenta-reclamantă, se poate pune la dispoziția acesteia un post în care își poate desfășura activitatea de profesor titular gradul I și în anul școlar 2009-2010.
În raport de toate cele reținute mai sus, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, admiterea în parte a acțiunii, obligarea pârâților să recunoască dreptul reclamantei de a continua activitatea ca profesor titular pe perioada anului școlar 2009-2010, precum și obligarea pârâtului unitate de învățământ să încheie în acest sens un act adițional la contractul individual de muncă al reclamantei.
Pe de altă parte, celelalte pretenții deduse judecății - și anume cele având ca obiect recunoașterea dreptului reclamantei de a i se permite continuarea activității și după anul școlar 2009-2010, până la împlinirea vârstei de 65 de ani - vor fi respinse.
Există mai multe argumente în această direcție.
Primul decurge din faptul că nu există certitudinea ori siguranța, iar la momentul actual nici nu poate fi probată a atare împrejurare, că recurenta-reclamantă odată cu înaintarea în vârstă, își va menține la un nivel ridicat calitățile (performanțele) de ordin fizic, psihic, intelectual, volitiv, moral, etc. pe baza cărora este considerată în prezent că are o "competență profesională deosebită".
Dat fiind domeniul de vârf și de extremă importanță în care activează - educarea și instruirea elevilor - chiar dacă s-ar admite teza existenței unei discriminări între femei și bărbați (în sensul că acestea ar fi obligate să se pensioneze potrivit legislației actuale la maxim 60 de ani, îngrădindu-li-se dreptul la muncă față de bărbați, care se pensionează la 65 de ani și pot munci până la această vârstă), prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească este aceea de a dovedi o competență profesională deosebită. Iar această condiție ce decurge din prevederile Legii nr. 128/1997 se înscrie, cel puțin în prezent, în acea marjă de apreciere pe care o are orice stat, deci și Statul Român, în ce privește reglementarea raporturilor juridice dintr-un anumit domeniu de activitate - în cazul nostru învățământul și educația - marjă de apreciere pe care nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu o poate cenzura sau limita, jurisprudența sa fiind constantă în acest sens.
Cu alte cuvinte, se poate afirma cu temei că la momentul de față este prematur a se discuta în cauză problematica discriminării dintre femei și bărbați în forma susținută de recurenta-reclamantă, ea putând fi însă invocată după expirarea anului școlar 2009-2010, dar numai cu condiția ca autoarea acțiunii să dovedească împrejurarea că își păstrează competența profesională deosebită.
În al doilea rând, prin mai multe decizii ale Curții Constituționale, dintre care cea mai relevantă este cea cu nr. 1325/04.12.2008, s-a constatat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Această decizie este definitivă și general obligatorie conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, astfel încât și instanțele judecătorești din România trebuie să o respecte.
Or, tratamentul discriminatoriu pe care îl invocă recurenta derivă din existența unor dispoziții legale (art. 41 din Legea nr. 19/2000), norme juridice pe care, dată fiind decizia precitată a Curții Constituționale, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să le considere discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile art. 5 din Codul Muncii de care se prevalează recurenta-reclamantă - cele care instituie principiul nediscriminării salariaților și al egalității de tratament - nu sunt incidente în speță, întrucât chiar dacă s-ar putea vorbi despre discriminare, aceasta nu derivă dintr-un act sau fapt al intimaților-pârâți, ci din conținutul unei prevederi legale în vigoare, pe care instanțele judecătorești nu sunt îndreptățite să o cenzureze în vreun fel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 790/F din 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(854/2009), în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI I, GRUPUL ȘCOLAR " " S și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții să recunoască dreptul reclamantei de a continua activitatea ca profesor titular pe perioada anului școlar 2009-2010.
Obligă pârâtul Grupul Școlar " " S să încheie în acest sens act adițional la contractul individual de muncă al reclamantei.
Respinge celelalte pretenții deduse judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
TEHNORED//2ex/18.12.2009.
Jud. fond:,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
