Obligație de a face. Decizia 695/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 695/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - JUDECĂTOR 3: Gheorghe Burdea
G - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 548 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 10 iunie 2008.
CURTEA
Constata ca, prin sentința civila nr.548/2007 a Tribunalului Brașov a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC SA B, SC de Întreținere și Servicii Energetice " Serv SA B și SC SA - Sucursala de Intreținere și Servicii Energetice "Transivania Sud" Agenția B prin întâmpinare;
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de SC SA B, SC de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA B și SC Serv-Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice " Transilvania Sud"Agenția B invocată prin întâmpinare;
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele SC SA, SC de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA, SC " Serv" SA - " Transilvania Sud" și în consecință:
A fost obligată pârâta SC SA B să-i acorde reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 20.08.1990 - 17.01.1991 și 05.02.1992 - 01.04.2001;
Au fost obligate pârâtele SC de Întreținere și Servicii Energetice " Serv"SA B și SC " Serv" SA-" Transilvania Sud" B să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului;
A fost obligată pârâta SC SA B să plătescă reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată;
Au fost respinse restul pretențiilor privind acordarea grupei I de muncă pe perioada cât reclamantul a efectuat stagiul militar.
In considerentele acestei hotărâri s-a reținut ca din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că acesta a fost angajat în data de 20.08.1990 la de Rețele Electrice B,pendinte de Faptul că în timp au avut loc reorganizări ale acesteia din urmă,așa cum se arată în completarea la întâmpinare,nu poate duce la concluzia că pârâta nu are calitate procesuală pasivă pentru perioada 20.08.1990-o1.04.2001 din moment ce chiar pârâta recunoaște că reorganizarea a avut loc în anul 2001. Pe cale de consecință va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta de Întreținere și Servicii Energetice, Serv SA".instanța o va respinge ca neîntemeiată deoarece,așa cum se arată întâmpinare,Directorul Sucursalei de Întreținere și Servicii Energetice " Transilvania Sud a semnat contractul individual de muncă în numele angajatorului de Întreținere și Servicii Energetice Serv. în baza delegației primite în acest sens.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a CG. " Serv" - " Transilvania Sud"va fi respinsă,ca neîntemeiată,întrucât chiar această pârâtă arată că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Agenției B,cum este menționat la pct. D din contractul individual de muncă,acesta fiind un punct de lucru al angajatorului de Întreținere și Servicii Energetice " Serv"
Excepția inadmisibilității acțiunii,invocată de pârâte,urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune:
Apărarea pârâtelor în privința acestei excepții vizează în esență faptul că funcția ocupată de reclamant nu este expres prevăzută în anexa I la Ordinul nr. 50 /1990.
Această apărare urmează a fi înlăturată pentru motivul că, așa cum s-a statuat în mod constant, după pronunțarea Deciziei nr. 87/1990 a Curții Constituționale, nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
Menținându-se acest beneficiu numai pentru funcțiile și categoriile de persoane trecute în forma inițială a actului normativ sus-menționat se creează un criteriu discriminatoriu de natură să încalce dispozițiile Codului Muncii și principiul egalității de tratament prevăzut în art. 6 din
Prin urmare, apărarea pârâtelor nu poate constitui un argument juridic prin care să se excludă completări ulterioare pentru categorii de personal care lucrează în condiții similare ce se încadrează în grupe superioare de muncă.
Pe fondul cauzei instanța reține că, reclamantul a fost angajatul pârâtelor, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă și a contractului individual de muncă.
instituției pârâte s-a schimbat în mai multe rânduri.
Prin prezenta, reclamantul solicită a se constata că, în perioada cât a lucrat ca electrician,activitatea sa se înscrie în grupa I de muncă.
În cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate având ca obiect principal stabilirea condițiilor de lucru, concrete și specifice fiecărui punct de lucru, în raport cu atribuțiile de serviciu ale reclamantului.
Din raportul de expertiză, depus la dosar, se reține că, în calitatea sa de electrician, reclamantul a fost expus factorilor de risc prezentați detaliat la obiectivul 3 din raport.
Astfel, expertul concluzionează că din actele prezentate reiese existența noxelor măsurabile dar mai ales a noxelor necuantificabile prin măsurători dar care acționează sinergetic și efectele lor se instalează asupra organismului expus,afectându-i starea de sănătate și anume:
-noxa - câmp electromagnetic;suprasolicitare neuropsihică determinat de complexitatea și pericolele instalațiilor electrice de a produce oricând o explozie,un incendiu sau o avarie prin influențe atmosferice (trăsnete) din cauza stării necorespunzătoare a instalațiilor care sunt uzate fizic și moral și sunt necertificate tehnic;afecțiuni ale stării de sănătate înregistrate la cabinetele medicale,afecțiuni suspecte de boli legate de profesiune dar nesemnalate la Direcțiile de Sănătate Publică; afecțiuni musculo-scheletice,cardiovasculare,diabet suspecte ca fiind determinate de condițiile de muncă;utilizarea mijloacelor de producție necertificate (stăngi,scurtcircuitoare,detectoare de tensiune,covoare electroizolante etc.).
Pentru aceste condiții grele și periculoase, reclamantului i se acordă sporuri, așa cum rezultă din contractul individual de muncă, ceea ce nu exclude însă posibilitatea încadrării în grupe superioare de muncă.
În raport de dispozițiile art. 287 Codul muncii, pârâtele nu au dovedit prin nici un mijloc de probă că măsurile de securitate a muncii luate în spiritul legii, sunt de natură să elimine "posibilitatea încadrării în grupa I de muncă" a reclamantului.
De altfel,din concluziile expertizei, urmare a analizării condițiilor de mediu și a condițiilor de muncă, instanța reține că, activitatea de exploatare, întreținere și reparare a instalațiilor electrice din cadrul pârâtelor prezintă factori de risc și de pericol compatibili cu cei de la SNCFR, (personalul acestei societăți fiind încadrat în grupa I de muncă și menționat în anexa Ia O rdinului 50/1990), ceea ce conduce la concluzia necesității încadrării în grupă superioară de muncă și a personalului din cadrul FDFEE care îndeplinește activitate similară, în condiții similare.
În caz contrar, s-ar crea un regim discriminatoriu, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 87/1990.
Așa fiind, reținându-se că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în normele și condițiile prevăzute pentru grupa I de muncă, acesta lucrând în condiții identice cu cele ale personalului încadrat în gr. I de muncă din cadrul SNCFR, conform Ordinului nr. 50 /1990 și 150/1990, instanța va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâta A să-i acorde reclamantului gr. I de muncă, pentru activitatea desfășurată în perioada 20.08.1990-17.01.1991 și 05.02.1992-01.04.2001.
În perioada 17.01.1991 - 05.02.1992 reclamantul a efectuat stagiul militar,așa cum corect s-a reținut în raportul de expertiză tehnică,astfel că pretențiile acestuia pentru această perioadă vor fi respinse.
Având în vedere că, potrivit art. 15 din Ordinul 50 /1990 perioada de activitate desfășurată în locuri de muncă și activități care se încadrează în grupa se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, va obliga pârâtele 2 și 3 să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs parata SA, criticând-o pentru nelegalitate întrucât:
- in mod greșit a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive, in condițiile in care art.4 din HG nr.74/2005 prevede ca personalul a fost preluat de SC S-V SA care se subroga in drepturi si obligații SA, inclusiv in litigiul in curs;
- excepția de inadmisibilitate a fost respinsa prin eronata interpretare a deciziei Curții Constituționale;
- pe fondul cauzei se impune respingerea acțiunii întrucât expertul nu avea cum să stabilească și să măsoare existența unor noxe care au existat acum 10 ani, iar din probele administrate în cauză nu s-a menționat care ar fi nivelul de toxicitate al noxelor.
Mai mult, dacă ar fi existat noxe măsurabile sau noxe necuantificate în conformitate cu dispoz. art. 5 din Ordinul 50/1990, ele trebuiau confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii.
Pe de alta parte instanțele nu au competenta de a schimba activitățile dintr-o grupa de munca in alta.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive se retine ca pentru perioada pentru care sunt formulate pretențiile, reclamantul a fost angajat la SA, iar faptul ca ulterior acesta a fost supus reorganizării nu prezintă relevanta, cat timp legea dispune numai pentru viitor, conform principiului neretroactivității.
Prin urmare, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 137 Cod proc.civ. cu privire la aceasta excepție.
Critica referitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate nu poate fi primită deoarece accesul la justiție este consacrat, ca drept cetățenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Convenție cât și prin art.21 din Constituția României, prin art.10 din Declarația Universală a drepturilor omului, precum și prin art.14 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Prin invocarea excepției inadmisibilității acțiunii se tinde la îngrădirea acestui drept fundamental al reclamantului iar acest lucru nu este posibil cu atât mai mult cu cât motivele invocate în susținerea acestei excepții vizează cu precădere fondul cauzei, respectiv determinarea măsurii în care activitatea reclamantului se încadrează sau nu în dispozițiile legale care reglementează grupa I-a de muncă.
Nici motivele de recurs invocate pe fondul cauzei nu pot fi reținute de către curte pentru următoarele considerente:
Reclamantul desfășoară lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale unor societăți ai căror angajați beneficiază de grupa I-a de muncă ceea ce face aplicabile dispozițiile art.3 alin.2 din Ordinul 50/1990 potrivit cărora beneficiază de aceleași drepturi personalul care "își desfășoară activitatea" în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I-a și a II-a de muncă.
În speță, societatea recurentă are încheiate convenții de exploatare cu o serie de beneficiari (Regionala CFR B, SC SA Făgăraș, R, Tractorul, etc) ai căror angajați beneficiază de grupă superioară de muncă. dispozițiilor art.3 alin.2 din Ordinul 50/1990 rezultă și din scrisoarea de răspuns a nr.84813/07.11.1990 care confirmă faptul că activitatea reclamantului și a colegilor săi trebuie încadrată în grupe similare cu cele ale beneficiarilor lucrărilor pe care le efectuează. Apărarea recurentei potrivit căreia în speță nu s-a făcut dovada că personalul a lucrat cel puțin 50% din programul de lucru în grupa I-a de muncă nu poate fi reținută deoarece pe de o parte, obligația acestei dovezi cădea în sarcina angajatorului potrivit art.287 Codul muncii, iar pe de altă parte, din cuprinsul expertizei efectuată în cauză, rezultă că întreaga activitatea din perioada solicitată se încadrează în grupa I-a de muncă deoarece petenții erau expuși la unele riscuri generale determinate de caracteristicile instalațiilor electrice de înaltă sau joasă tensiune.
Atât reclamantul cât și colegii săi, petenți în alte cauze similare, formează echipe de lucru pentru diferite sarcini de muncă în cadrul acelorași instalații electrice cu tensiuni cuprinse între 20.000 volți până la 100.000 volți, fiind supuși, practic, la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă, de mediul în care lucrează, cât și de echipamentul din dotare. Activitatea în aceste condiții a fost recunoscută și de către patronat cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă și rezultă chiar din studiul efectuat chiar la cererea recurentei privind "Evaluarea nivelului de risc de accidente și îmbolnăvire profesională la principalele 30 de locuri de muncă din cadrul SC SA" în care sunt descriși factori de risc ce necesită încadrarea activității acestora în grupa I- de muncă.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupa I-a de muncă, deși nu se încadrează în unul dintre punctele prevăzute de Ordinul 50/1990, curtea reține că listele cuprinse în acest ordin nu cuprind o enumerare limitativă a activităților care se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă. Posibilitatea extinderii acestor activități rezultă din dispozițiile art.3 alin.2 din ordin, precum și din nota de fundamentare la HG nr.1223/1990 esențial fiind ca această extindere să aibă la bază analiza condițiilor de muncă.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia expertiza efectuată în cauză încalcă art.5 din Ordinul 50/1990 întrucât nu au fost efectuate determinări de noxe de către organele Ministerului Sănătății, curtea reține că această condiționare de buletinele de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989 (art.14 din ordin) și nu este posibilă nici pentru perioade trecute. Într-adevăr, perioadele solicitate de reclamant sunt anterioare anului 2001, iar determinarea de noxe pentru aceste perioade este imposibilă, acesta fiind și motivul pentru care s-a apelat la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să determine în mod concret condițiile în care și-au desfășurat activitatea reclamantul și colegii săi.
În plus, la raportul de expertiză sunt depuse buletine de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, raportul Comisiei de analiză a locurilor de muncă, evaluarea stării de sănătate a muncitorilor, referat al Direcției de Sănătate publică B, buletin de determinări toxicologice.
Față de aceste considerente, curtea reține că recursul pârâtei este nefondat iar în baza art.312 Cod procedură civilă acesta va fi respins iar hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 548/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red. - 14.06.08
Dact. - 23.06.08
2 ex.
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Gheorghe Burdea
