Obligație de a face. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

- SECȚIA CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE

CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR.7/DOSAR NR-

Ședința publică din 15 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - JUDECĂTOR 2: Roxana Trif

- - - JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat dereclamantaîmpotriva deciziei civile nr.245/Ap pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 1 octombrie 2007 în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat - pentru recurenta reclamantă, lipsă fiind intimata pârâtă Procedura îndeplinită.

Recursul reclamantei este netimbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Avocat -, reprezentanta recurentei reclamante, depune la dosarul cauzei timbru judiciar de 0,15 lei și chitanța nr.- din 14.01.2008, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei, ce se anulează la dosar.

Reprezentanta recurentei reclamante precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Instanța ia act de declarația reprezentantei recurentei, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Având cuvântul, avocat -, reprezentanta recurentei reclamante, solicită admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond precum și a deciziei date în apel și admiterea în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta.

În susținere, avocat - afirmă că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat instanței să fie obligată pârâta să încheie contract de închiriere cu reclamanta pentru spațiul pe care aceasta îl deține în B,-,.2. În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, respectiv că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile OUG40/1999. Reclamanta, prin recursul pe care l-a promovat, contestă modul în care cele două instanțe, respectiv cea de fond și cea de apel, au interpretat contractul de comodat încheiat între părți. S-a omis analizarea valorii juridice a contractului de comodat încheiat între părți, în condițiile în care acest contract de comodat a fost reziliat de către reclamantă în temeiul unui pact comisoriu expres de gradul IV, prevăzut în art.VII al contractului, pentru neîndeplinirea de către comodant a obligației prevăzute la art.IV.1.pct.3. Nu numai că societatea comodantă nu și-s respectat obligațiile prevăzute în contract, dar a și făcut demersuri pentru întreruperea furnizării utilităților.

În condițiile în care sunt aplicabile în speță dispozițiile art.10 și 14 din OUG40/1999, reprezentanta recurentei reclamante consideră că un contract de închiriere trebuie încheiat. Atât timp cât pârâta este o persoană juridică și aceasta nu și-a manifestat dorința de a vinde imobilul, consideră că singura soluție aplicabilă în speță este aceea a încheierii unui contract de închiriere cu reclamanta. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin decizia civilă nr.245/Ap/2007, a Tribunalului Brașova fost respins apelul formulat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1287 din data de 15.02.2007, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr-.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut:

Prin sentința civilă nr.1287/15.02.2007, Judecătoria Brașova respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei

La data de 13.08.1999, "" Baî ncheiat cu soțul apelantei reclamante un nou contract de închiriere, pe termen de 5 ani, cu începere de la data de 13.08.1999 pana la data de 8.04.2004, avându-se în vedere dispozițiile art. 1 din G nr. 40/1999.

Așa cum a reținut și instanța de fond, imobilul în litigiu a fost restituit foștilor proprietari, în baza unei hotărâri judecătorești, iar ulterior, a făcut obiectul mai multor înstrăinări succesive.

Potrivit extrasului de (fila 57 dosar fond), intimata pârâtă Oad obândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 12491/2005.

La data de 28.02.2006, între părți a intervenit contractul de comodat, prin care, intimatul pârât în calitate de comodant a acordat apelantei reclamante în calitate de comodatar, folosința apartamentului pe o durata de 6 luni, cu începere de la data de 28.02.2006 și până la 01.09.2006.

Potrivit art. 14. alin. 1 din nr.OUG40/1999, la expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanțe de urgență chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeași perioadă, dacă părțile nu modifică prin acord expres durata închirierii.

. acest contract de comodat, apelanta a înțeles sa renunțe la dispozițiile nr.OUG40/1999 și implicit la durata închirierii, fiind incidente în speță dispozițiile dreptului comun.

Este adevărat ca la data de 10.03.2006, prin notificarea adresata intimatei, apelanta reclamanta a considerat ca fiind reziliat acest contract pentru nerespectarea obligațiilor asumate de către comodant, invocând pct. VII al contractului, însă efectul rezilierii acestui contract de comodat nu este repunerea părților în situația anterioară, efect ce este specific doar rezoluțiunii contractelor, ci încetarea efectelor contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse prestațiile făcute anterior rezilierii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pe motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

În esență, în motivarea recursului se arată că în mod greșit raporturile dintre părți au fost scoase din sfera dispozițiilor nr.OUG40/1999, întrucât urmare a rezilierii contractului părțile trebuiesc repuse în situația anterioară, iar contractul de închiriere inițial își va produce efectele în viitor. Desființarea comodatului readuce părțile în cadrul nr.OUG40/1999 și întrucât dispozițiile art.14 din acest act normativ sunt aplicabile se impune obligarea la încheierea unui nou contract de închiriere.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 969, alin. 2 cod civil convențiile se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege. Din interpretarea textului rezultă că un contract poate fi desființat prin acordul părților, sau pe cale judiciară în lipsa unui consens.

Desființarea convenției se poate realiza în mod expres sau tacit. Încheierea unui nou contract semnifică și "revocare" tacită a vechii obligații și voința părților ca în viitor raporturile juridice să fie cârmuite de noua convenție.

În speță, reclamanta a deținut spațiul locativ în discuție în baza contractului de închiriere nr.6759 din 14.05.1999 încheiat cu "" După expirarea termenului contractual - 8.04.2004, reclamanta a continuat să folosească imobilul, iar la data de 28.02.2006, pentru o perioadă de 6 luni, încheie cu pârâta, devenită proprietară, contractul de comodat înregistrat sub nr.213/1.03.2006.

Prin încheierea contractului de comodat, contractul de închiriere a fost revocat, iar raporturile juridice de locațiune s-au stins. Rezilierea de drept a contractului de comodat nu unește raporturile de închiriere în lipsa unui acord al părților, întrucât raporturile inițiale de locațiune s-au stins. Prin urmare instanțele de fond au reținut corect că raporturile dintre părți exced cadrului legislativ creat de nr.OUG40/1999, care vizează doar raporturile juridice de închiriere, nu și cele de folosință gratuită. Mai mult rezilierea produce efecte doar pentru viitor, fiind greu de imaginat o repunere a părților în situația anterioară, din moment ce comodatul este un contract cu executare succesivă, iar restituirea folosinței nu este posibilă. Repunerea părților în situația anterioară încheierii comodatului nu ar fi posibilă și pe considerentul că la data încheierii acestuia contractul de închiriere nu mai era în ființă, termenul contractual fiind expirat.

Față de considerentele expuse se reține că instanțele de fond au interpretat corect actul juridic dedus judecății și au reținut că nu sunt incidente dispozițiile nr.OUG40/1999, cerințele motivelor de modificare invocate nefiind întrunite. Pe cale de consecință, în baza art.312, al.1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta,împotriva Deciziei Civile nr.245/Ap/01.10.2007, a Tribunalului Brașov, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.: / 06.02.2008

Dact.: / 08.02.2007/ - 2 ex-

Judecători fond: /

Președinte:Mihail Lohănel
Judecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif, Dorina Rizea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Brasov