Obligație de a face. Decizia 7105/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4906/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7105/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 3503/R din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(1441/2009), în contradictoriu cu intimata SC SA G prin lichidator judiciar SC, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, personal, lipsind intimata SC SA G prin lichidator judiciar SC Consult.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul, personal, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin cererea adresată acestei instanțe la data de 23.07.2009 înregistrată sub nr- contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.3503/R/19.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de contestator.
Prin decizia civilă nr.3503/R/19.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.869 din data de 04.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă prin lichidator judiciar SC.
În motivarea deciziei civile prin care s-a respins recursul recurentul-reclamantului se rețin următoarele.
Curtea cercetând recursul prin prisma criticilor formulate a reținut că acesta este nefondat, deoarece dispozițiile invocate în susținerea căii de atac și cuprinse în Decretul - Lege nr.68/1990, cât și în Ordinul nr.50/1990 plasează în sarcina și competența exclusivă a angajatorului, nominalizarea persoanelor care sunt încadrate în grupa de muncă potrivit unei metodologii ce mai presupune stabilirea categoriilor de activități încadrabile, expertizarea locurilor de muncă, obținerea unor avize ministeriale.
Curtea a reținut că în speță s-a cerut eliberarea unei adeverințe care să ateste însăși încadrarea.
Or, aceasta se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere, cărora instanța nu li se poate substitui pentru a decide în locul lor asupra încadrării persoanelor în grupe de muncă, obligând le eliberarea unei adeverințe în acest sens,eliberare ce nu se poate face decât pe baza actului preexistent adoptat de comun acord de patronat cu sindicatele, iar nu în absența lui.
Rezultă, pe baza celor expuse și față de obiectul învestirii că sunt nepertinente criticile referitoare la nelegalitatea hotărârii nr.869/04.02.2008, respectiv la caracterul discriminatoriu al neacordării grupei de muncă, pentru care îndeplinește cerințele legii, întrucât a îndeplinit activitatea de șef de lot de șantier, astfel că, reținând legalitatea hotărârii primei instanțe, care nu putea să oblige la eliberarea unei adeverințe, dacă faptul de atestat nu a fost contestat anterior, în formele prevăzute de lege.
În motivarea contestației în anulare contestatorul nu invocă nici unul dintre temeiurile de drept prevăzute de art. 317 sau 318 proc. civ.
În motivarea în fapt a contestației se invocă în esență următoarele critici la adresa deciziei civile contestate.
Astfel, contestatorul susține că față de recursul formulat împotriva sentinței Tribunalul București, instanța de recurs ca și instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului reiese din faptul că sentința instanței de fond a fost dată fără temei legal; nu a fost verificată data când s-a dat Hotărârea Consiliului de Administrație al SC SA.
Contestatorul descrie în motivele contestației considerentele celor două hotărâri judecătorești, respectiv ale sentinței recurate și a deciziei pronunțată în recurs, însă nu precizează pe ce anume se întemeiază contestația în anulare.
De asemenea acesta continuă să descrie modul în care era reglementat sistemul de încadrare în grupe I și II de muncă până în anul 1968 și după acea dată.
Se arată că pentru a fi înlăturată existența unor inechități în salarizarea personalului în acordarea sporurilor și încadrarea în grupele de muncă a fost dat Decretul - Lege nr.68/1990.
Contestatorul arată că decizia Curții rândul 100-159 se reiau fraze ce repetă legislația prin care a susținut admiterea recursului și nu se arată ce dispoziții au dus la respingerea recursului ca nefundat prin reținerea legalității hotărârii primei instanțe, hotărâre dată fără temei legal.
Se arată că atât instanța de fond cât și cea de recurs n-au judecat acțiunea dedusă judecății prin prisma legislației arătate, astfel că contestatorul a reluat enumerarea legislației incidente cu privire la condițiile de muncă.
Prin urmare, susține contestatorul că activitatea depusă pe diferite șantiere ( și S) este o activitate dusă în condiții ce erau prevăzute pentru încadrarea în grupa II - a de muncă, iar potrivit legislației în vigoare locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă trebuie precizate de organele statului.
Contestatorul invocă de asemenea că nu a fost luat în considerare prevederile art. 1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la interzicerea generală a discriminării, care este interzisă în oricare situație.
Concluzionând după ce a reluat toate actele normative pe care le-a considerat aplicabile speței sale dedusă judecății, contestatorul a considerat că decizia instanței de recurs a fost dată cu rea credință în sensul că sau scris fraze cu conținut amalgamat fără a se arăta în contradictoriu cu solicitările și legislația arătată, formându-se motive de "umplutură" cu scopul precis de a se eluda adevăratele fapte chiar și articole din legile arătate și mai ales s-au tratat prevederile Protocolului nr.12 cu toată desconsiderarea ca și cum aceste prevederi n-au aplicabilitate în România.
Examinând contestația în anulare, Curtea pentru motivele care se vor arăta urmează să o respingă ca nefondată.
Curtea având în vedere că, contestatorul nu și-a întemeiat contestația în anulare pe nici unul dintre motivele prevăzute de art. 317 sau 318 din Codul d e procedură civilă și luând în considerare că în fapt acesta a adus critici de fond deciziei civile împotriva căreia a formulat contestația în anulare, va încadra această contestație în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) proc. civ. care statuează astfel,"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau abrogare", urmând a analiza această contestație din perspectiva acestui motiv.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 318 proc. civ. Curtea reține că acesta vizează un motiv ce prevede că dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este "rezultatul unei greșeli materiale", precum și atunci când, "respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Curtea consideră că fiind un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.
În nici un caz textul de lege nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, ceea ce ar putea semnifica "netemeinicia" hotărârii, nu însă o greșeală materială de natură să justifice contestația în anulare.
Or, prin motivele invocate, contestatorul tocmai acest aspect îl invocă, stabilirea eronată a situației de fapt pe baza probelor administrate cu privire la faptul că chestiunile de fond ale cererii sale de chemare în judecată constând în solicitarea acestuia de a i se acorda grupa a - II - a de muncă.
Curtea a reținut că pârâta prin lichidator judiciar SC i-a eliberat adeverința nr.24/20.01.2009 unde recurentului i s-a acordat un spor de 25% pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru, precum și un spor de 15% pentru lucru pe șantier conform nr.1053/1959, prin aceasta confirmând o dată în plus că în calitate de tehnician, recurentul a fost numit șef de lot, funcție îndeplinită pe șantierele și S, unde recurentul a depus o activitate în condiții de muncă grele și periculoase ce de încadrează în grupa a II a de muncă.
Prin recursul formulat recurentul a solicitat admiterea recursului întrucât sentința instanței de fond este lipsită de temei legal, iar instanța de recurs a analizat toate aspectele ce au fost invocate în motivarea recursului și pe care instanța de recurs le-a analizat pe fondul lor și a considerat ca fiind temeinic și legal modul în care prima instanță a analizat și interpretat aplicarea legii.
Prin decizia Curții s-a reținut pe fond că "încadrarea într-o grupă de muncă se face de conducerea societății împreună cu sindicatele libere cărora instanța nu li se poate substitui pentru a decide în locul lor asupra încadrării persoanelor în grupe de muncă, iar eliberarea unei adeverințe în acest sens nu se poate face decât pe baza actului preexistent adoptat de comun acord de patronat cu sindicatele, iar nu în absența lor".
Prin urmare, greșeala materială la care se referă art. 318 proc. civ. nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, căci, dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a acelui recurs.
Instanța de recurs a răspuns de asemenea criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare motiv de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-
În ceea ce privește noțiunea de greșeală materială în aprecierea probelor, așa cum susține contestatorul, Curtea consideră că este de fapt una de apreciere a probelor, datorită căreia situația de fapt reținută de instanța de recurs ar fi eronată, este o greșeală de fond, de apreciere a probelor, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare, pentru că în acest mod ne-am afla în situația unui recurs la recurs, ceea ce legea nu reglementează.
De altfel, prevederea cuprinsă în art. 318 proc. civ. potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoarea, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
Pentru aceste considerente, în baza art. 320 proc. civ. Curtea urmează să dispună respingerea contestației în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul domiciliat în B, str. - - nr.8, -.5,.62,sector 6 împotriva deciziei civile nr. 3503/R din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(1441/2009), în contradictoriu cu intimata SC SA G prin lichidator judiciar SC cu sediul în G, str. - -,.79,.A,.2, județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
4 ex.
30.12.2009
Jud.:
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
