Obligație de a face. Decizia 7112/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4813/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
Decizia civil nr.7112/
Ședința public din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulat de recurenta-pârât SC INTERESUL P SRL, împotriva sentinței civile nr.4617 din 28 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII- Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.6032/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauz au avut loc în ședința public din data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, ce face parte integrant din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțrii soluției la data de 03.12.2009, când a decis urmtoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.4617 din 28 mai 2009, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Bucure ști Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a admis în parte acțiunea formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC Interesul Public SRL. A fost obligat pârâta s înregistreze la ITM B contractul individual de munc încheiat cu reclamantul și s efectueze mențiunile referitoare la existența raporturilor de munc începând cu 15.07.2008 în carnetul de munc al reclamantului. A fost obligat pârâta la plata ctre reclamant a drepturilor salariale în cuantum lunar net de 2500 lei, pentru perioada octombrie - noiembrie 2008. fost obligat pârâta s vireze contribuțiile de asigurri sociale, de asigurri de sntate și pentru șomaj pentru perioada 15 iulie - 30 noiembrie 2008. fost respins cererea în pretenții cu titlu de despgubiri morale ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Potrivit articolului 16 din Codul muncii instituie obligația angajatorului de a încheia contractul individual de munc în form scris, în situația neîndeplinirii acestei obligații prțile convenției putând face dovada prevederilor contractuale prin orice mijloc de prob. De asemenea, potrivit art.1 și art.2 din Legea nr.130/1999 privind unele msuri de protecție a persoanelor încadrate în munc, angajatorul are obligația de a înregistra contractele individuale de munc, în termen de 20 de zile de la data încheierii, la inspectoratele teritoriale de munc, precum și de a depune carnetele de munc ale salariaților la inspectoratele teritoriale de munc, în vederea pstrrii și completrii acestora. Art.39 alin.1 lit.a din Codul muncii prevede dreptul salariatului la salarizare pentru munca depus și implicit obligația corelativ a angajatorului de a plti aceste drepturi. Totodat, art.40 alin.2 lit.c și f din Codul muncii reglementeaz obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munc aplicabil și din contractele individuale de munc și de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
A statuat Tribunalul c, prin depoziția martorului, fost salariat al pârâtei, s-a fcut dovada faptului c în perioada august 2008 - noiembrie 2008 reclamantul a lucrat pentru pârât, în calitate de reporter, c între prți s-a încheiat contract individual de munc în form scris, c reclamantul, ca și martorul, și au încasat de la pârât salariile pentru lunile august și septembrie 2008 prilej cu care au semnat într-un tabel.
Astfel, prima instanț a apreciat c prin proba testimonial reclamantul a dovedit existența premisei angajrii rspunderii pârâtei, respectiv c între acesta și pârât au existat raporturi contractuale de munc, și implicit a îndeplinirii obligației de a presta munc în favoarea pârâtei și a obligațiilor corelative ale pârâtei de a înregistra contractul individual de munc la inspectoratul teritorial d e munc, de a asigura completarea carnetului de munc cu mențiunile corespunztoare, de a plti reclamantului drepturile salariale aferente muncii prestate și de a reține și vira contribuțiile de asigurri sociale, de asigurri de sntate și pentru șomaj pentru perioada lucrat.
În consecinț, fiind dovedit existența raporturilor de munc dintre prți în perioada 1 august - 31 noiembrie 2008 și având în vedere c pârâta, care are sarcina probei potrivit art.287 din Codul muncii, nu a depus la dosar înscrisul constând în contractul individual de munc, a crei deținere rezult din refuzul pârâtei de a rspunde la interogatoriu, ce constituie început de dovad în folosul reclamantului, potrivit art.225 Cod procedur civil, și din depoziția martorului, Tribunalul a concluzionat ca fiind dovedit întinderea prejudiciului suferit de reclamant, constând în contravaloarea drepturilor salariale lunare.
S-a statuat c pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de munc, respectiv c a înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Munc B contractul individual de munc încheiat cu reclamantul, c a efectuat mențiunile referitoare la existența raporturilor de munc în carnetul de munc al reclamantului, c a achitat salariatului su drepturile salariale aferente lunilor octombrie și noiembrie 2008 și c a virat contribuțiile de asigurri sociale, de asigurri de sntate și pentru șomaj pentru perioada lucrat de reclamant. Faț de aceast situație, se constat c obligațiile menționate cad în sarcina angajatorului.
Reclamantul nu a dovedit c prin neîndeplinirea acestor obligații ce-i incumbau pârâtei i s-au produs prejudicii morale, astfel c, nefiind îndeplinite condițiile rspunderii civile, cererea în pretenții cu titlu de despgubiri morale a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta criticând-o ca nelegal și netemeinic. Ï. criticile formulate în motivele de recurs prevzute de art.304 pct.3, 9 Cod procedur civil se constat c recurenta susține în esenț pronunțarea sentinței atacate de o instanț necompetent, sens în care invoc prioritar excepția necompetenței materiale funcționale a instanței de litigii de munc, interpretarea greșit a probatoriilor administrate în cauz și a normelor de drept aplicabile în cauz.
Se arat în dezvoltarea recursului formulat c hotrârea pronunțat de instanța de fond este nelegal și netemeinic, deoarece obiectul litigiului nu îl constituie un conflict de drepturi în sensul prevzut de Legea nr.168/1999, ci un litigiu civil din materia drepturilor de autor, sens în care cauza a fost judecat la fond de o instanț necompetent funcțional.
Arat recurenta, c în realitate între aceasta și reclamant nu ar fi existat raporturi de munc, în sensul celor avute în vedere de Codul muncii, ci raporturi de alt natur, decurgând dintr-un contract de cesiune de drepturi de autor, aspect relevat și de preambulul hotrârii atacate, contract a crui existenț și conținut se poate dovedi numai prin form scris, conform art.42 din Legea nr.8/1996.
În acest caz, instanța competent s judece speța nu era secția de litigii de munc a Tribunalului Bucure ști, ci una din secțiile civile a Tribunalului Bucure ști, respectiv Secția a III-a Civil și de proprietate intelectual.
Hotrârea instanței de fond este nelegal și netemeinic, întrucât prima instanț în mod greșit a admis acțiunea prin care reclamantul a solicitat pe baza obligației de a face, obligația pârâtei s înregistreze la ITM B contractul individual de munc încheiat între prți și s efectueze mențiunile referitoare la existența raporturilor de munc, începând cu 1.08.2008 în carnetul de munc al reclamantului, deoarece așa cum s-a mai artat nu ne aflm în prezența unui litigiu de munc.
Recurentul nu a depus la dosarul primei instanțe contractul individual de munc, întrucât nu s-a semnat un astfel de contract, hotrârea instanței de fond s-a dat astfel pe baza depoziției unui singur martor, martor audiat de altfel în alte opt cauze similare judecate de același complet, respectiv martorul.
Între prți susține recurenta nu au existat raporturi de munc, în consecinț nu poate s se rețin în sarcina sa obligații specifice unui angajator, respectiv s înregistreze vreun contract individual de munc la ITM B și s efectueze înregistrarea mențiunilor în cartea de munc și nici o obligație de plat a salariului și asigurrilor sociale și de sntate.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civil atacat, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrrilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauz, Curtea apreciaz nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfțișa în cuprinsul prezentei motivri a deciziei.
În cauz nu este incident motivul de recurs prevzut de art.304 pct.3 Cod procedur civil, hotrârea atacat fiind pronunțat cu respectarea normelor de competenț material și funcțional, a instanței de litigii de munc, raportat la obiectul pricinii dedus judecții, respectiv obligarea pârâtei de a înregistra la ITM B contractul individual de munc încheiat între prți, efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetul de munc al reclamantului.
Nu pot fi reținute aprrile recurentului, în sensul c obiectul litigiului dedus judecții nu l-ar constitui un conflict de drepturi în sensul prevzut de Legea nr.168/1999, ci un litigiu civil în materia drepturilor de autor, derivând dintr-un contract de cesiune de drepturi de autor.
În condițiile în care între prți s-ar fi încheiat un contract de cesiune de drepturi de autor, dup cum susține recurenta, conform art.42 din Legea nr.8/1996, invocat de aceeași recurent în calea de atac procesual, existența și conținutul unui astfel de contract se poate dovedi numai în form scris, contract pe care îns recurenta nu a fost în msur s-l înfțișeze, deși sarcina probei în atare ipotez îi revenea conform art.1169 cod civil (aceasta susținând existența contractului sus-precizat). Nefiind în msur a produce o astfel de prob, evident c în speț nu suntem în fața unui litigiu civil în materia drepturilor de autor, derivând dintr-un contract de cesiune de drepturi de autor, ci a unui litigiu de munc.
Se va avea în vedere totodat, c legiuitorul prevede expres c forma contractului individual de munc trebuie s fie una scris. Forma scris, deși are o însemntate incontestabil pentru concretizarea voinței prților, pentru precizarea drepturilor și obligațiilor reciproce și, pe c ale de consecinț, pentru dovedirea ulterioar a conținutului real al raportului juridic, nu reprezint o condiție de validitate (ad validatem), ci una de prob (ad protionem). Ea a fost reglementat în interesul prților în special al salariatului, pentru a-și asigura un mijloc de prob unor de administrat. Încheierea în form scris este obligația ce revine angajatorului, respectiv recurentei conform art.287 Codul muncii.
Ori, în situația neîndeplinirii acestei obligații, legal a statuat tribunalul c existența raporturilor de munc poate fi dovedit prin orice mijloc de prob. Dovada prevederilor contractuale a fost realizat în speța dedus judecții nu doar în baza depoziției unui singur martor, cum susține recurenta, ci din ansamblul probatoriilor încuviințate și administrate în cauz (proba testimonial și refuzul recurentei de a rspunde la interogatoriu, ce evident echivaleaz cu achiesarea la pretențiile reclamantului), probatorii analizate de altfel prin considerentele sentinței atacate.
Așadar, fiind dovedit existența raporturilor de munc, corect a dispus prima instanț în baza art.1 și art.4 alin.3 din Legea nr.130/1998, ca angajatorul s înregistreze contractul individual de munc și carnetul de munc al reclamantului la Inspectoratul Teritorial d e Munc B, în vederea pstrrii și completrii acestora în baza art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f Codul muncii, cât și obligarea angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv și contractul individual de munc, de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
Faț de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedur civil, va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legal și temeinic sentința atacat, fiind pronunțat de o instanț competent, cu interpretarea corect a actului juridic dedus judecții și normelor de drept substanțial incidente în cauz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârât SC INTERESUL P SRL, împotriva sentinței civile nr.4617 din 28 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII- Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.6032/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./22.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
