Obligație de a face. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 721
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
****************************
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1730 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC TOTAL SRL, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă SC TOTAL SRL, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, a susținut motivele de recurs în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Avocat pentru intimata pârâtă SC TOTAL SRL, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Total SRL S, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioada ll.2007-l7.03.2008 a fost angajat la intimată ca agent de pază, să oblige intimata să opereze în carnetul de muncă această perioadă de timp, să achite contravaloarea concediului de odihnă, a concediului medical și a drepturilor bănești pentru orele lucrate suplimentar, să vireze contribuțiile legale cu obligare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul susține că în perioada ll.2007-17.03.208 a fost salariat al intimatei ca agent de pază.
Întrucât la data de 28.04.2008 a fost nevoit să se interneze la spitalul Județean O, ocazie cu care i s-a cerut o adeverință de la locul de muncă, a solicitat pârâtei eliberarea acestui act, dar i s-a spus că nu i se eliberează întrucât nu este angajat. Ca urmare a făcut o sesizare la ITM O de unde i s-a răspuns că în urma cercetărilor efectuate nu s-au găsit documente care să ateste faptul că a fost angajat în cadrul pârâtei în perioada respectivă.
Tribunalul Olt prin sentința nr.1730/6.11.2008 pronunțată în dosarul nr- a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC TOTAL SRL
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse de către pârâtă, la solicitarea reclamantului, respectiv ștatele de plată a salariilor agenților de pază pe perioada ll.2007 - martie 2008, constatările inspecției ITM O, din 5.05.2008, 6.06.2008, l7.07.2008, l8.06.2008, rezultă că reclamantul nu a figurat în nici un caz pe ștatele de plată și nici nu au existat alte documente in cadrul unității care să confirme în vreun fel o activitate desfășurată de acesta.
Depozițiile martorilor audiați în cauză la propunerea reclamantului sunt în favoarea reclamantului, susținând că acesta ar fi lucrat ca șofer în cadrul unității pârâte și că a fost văzut de aceștia de mai multe ori când venea cu mașina de intervenție a firmei împreună cu alți agenți. Aceste depoziții nu pot avea valoare probatorie,în fața înscrisurilor depuse de pârâtă și a depozițiilor martorilor propuși de aceasta, care sunt in sensul că reclamantul nu a prestat muncă în baza unui contract încheiat cu pârâta, existând numai intenția reclamantului de a se angaja, sens în care a demarat procedura întocmirii unui dosar medical, care în final nu a mai fost depus la unitate și nu se află în evidențele acesteia. Existența unui dosar medical nu constituie dovada calității de angajat. Reclamantul a depus la dosar o fișă de inventar în care personal a scris că a primit niște materiale și a semnat de primirea acestora dar exemplarul acesta nu corespunde cu exemplarul depus de pârâtă la dosar, ca fiind cel utilizat în cadrul societății.
În consecință, din probele administrate în cauză reclamantul nu a făcut dovada existenței unui contract, a prevederilor contractuale sau a prestațiilor efectuate în perioada menționată, astfel că, în cauză nefiind incidente dispoz. art.l0 și art.l6 alin l,2,3 Codul Muncii, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticile fiind, în esență, următoarele:
In mod eronat, s-a respins cererea de suplimentare a probatoriului, instanța se contrazice în considerente având în vedere că pe de o parte reține că depozițiile martorilor îi sunt favorabile, iar pe de altă parte că nu a făcut dovada existenței vreunui contract.
Arată că intimata nu a depus la dosar cererea sa de angajare, procesele verbale de predare-primire a turelor semnate de recurent și concluzionează că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.
Prin întâmpinarea formulată la 29 ianuarie 2009, intimata solicitat respingerea recursului cu motivarea că probele depuse de reclamant la dosar nu au dovedit calitatea sa de angajat și că în mod corect instanța i-a respins cererile de probatorii deoarece au fost formulate în ziua judecării cauzei.
Intimata arată că recurentul nu a avut niciodată calitatea de angajat și nici nu putea avea o asemenea calitate, chiar dacă ar fi depus o cerere în acest sens, deoarece nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 39 din Legea nr. 333/2003.
Arată, de asemenea, că recurentul reclamant a invocat în instanță această calitate și promovat litigiul doar pentru a fi exonerat de plata cheltuielilor de spitalizare, încercând să fructifice împrejurarea de a fi văzut la firma-intimată.
Intimata susține explicit că recurentul nu a depus o cerere de angajare la sediul său, nu a depus un dosar de angajare, ci și- exprimat verbal dorința de a fi angajat, ceea ce determinat conducerea societății să ceară relații organelor de poliție competente; acestea au răspuns societății că nu poate fi angajat ca agent de pază deoarece a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție.
La dosar, intimata a depus adresa nr. 9145 din 12 februarie 2008 emisă de J O - Serviciul Poliției de Ordine Publică, către SC " TOTAL " SRL din care rezultă că societatea a solicitat aviz pentru înscrierea recurentului la cursurile de calificare ca agent de pază și ordine, iar reprezentantul Poliției Municipiului Sar ăspuns că nu se poate acorda aviz pentru înscrierea la cursurile de calificare ca agent de pază deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 39 din Legea nr. 333/2003, iar recurentul a depus la dosar adresa nr. 5011/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina care atestă că la 22 ianuarie 2009 s-a început urmărirea penală împotriva învinuiților și pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260(1) Cod penal, aceștia fiind - așa cum susține recurentul în înscrisul din dosarul de recurs (fila 19), martorii societății pârâte în dosar.
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate în recurs și apărărilor formulate prin întâmpinare, văzând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 3041și art. 304 pct.9 cod procedură civilă, recursul este fondat, din următoarele considerente:
Recurentul a susținut în acțiunea promovată că la 28 aprilie 2008 că s- internat în Spitalul Județean O, iar în perioada premergătoare internării a fost angajatul societății intimate pârâte, însă având nevoie la spital de o adeverință care să-i ateste calitatea de angajat, societatea pârâtă a refuzat eliberarea acesteia.
A susținut că a sesizat și că la controlul efectuat nu s-au găsit documentele care să ateste calitatea sa de salariat al societății.
Instanța a respins acțiunea reclamantului pe o analiză sumară probatoriilor: astfel, reține că fișa de inventar depusă de reclamant nu este același formular tipizat cu fișa de inventar depusă de pârâtă; că deși martorii propuși de reclamant au declarat că acesta lucrat ca șofer în cadrul unității pârâte, depozițiile nu au nici o valoare deoarece martorii propuși de pârâtă sunt, în sensul,că reclamantul nu a prestat muncă în baza unui contract încheiat cu pârâta, iar înscrisurile de la dosar nu dovedesc existența unui contract de muncă, ci doar intenția reclamantului de a se angaja.
Instanța trebuia să aibă în vedere că atât martorii propuși de către reclamant cât și cei propuși de pârât erau cu toții angajații societății pârâte.
De asemenea, instanța trebuia să dispună verificări în evidențele societății cu privire la fișele de inventar întocmite pentru ceilalți salariați ai pârâtei având în vedere faptul că fișa de inventar (fila 7) depusă la dosar de reclamant și care atestă că acestuia i s-au dat pe inventar echipament de protecție, . scurtă de vânt, bocanci, spray, telefon, stație, poartă și alte mențiuni decât semnătura reclamantului, precum și antetul societății pârâte spre deosebire de "fișa de evidență obiectelor de inventar" (fila 118) depusă de pârâtă la 6 noiembrie 2008, la termenul la care s-a judecat cauza pe fond și care nu poartă antetul acesteia, este un formulat tipizat "în alb" ce nu poate face dovada că acest formulat a fost folosit pentru inventarierea bunurilor salariaților.
Curtea constată că instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantului, precum și regulile după care se desfășoară procesul civil, instituite de codul d e procedură civilă, astfel:
Din practicaua sentinței - fila 120 dosar fond, rezultă că reclamantului i s-au respins cererile de probatorii, formulate înainte de intrarea în dezbateri asupra fondului cu simpla motivarea că probatoriile au fost discutate și aprobate în ședința din 25 septembrie 2008, dar acest aspect este valabil și pentru pârâtă, care depus acte în ziua judecării cauzei, cu încălcarea prevederilor art. 167 alin. 3 și art. 168 alin. 1 cod procedură civilă.
de altă parte, instanța de fond trebuia să verifice dacă nu cumva cererilor de probatorii formulate de reclamant la 06 noiembrie 2008 nu le erau aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 2 cod procedură civilă, adică nevoia dovezii ar fi reieșit din dezbateri, iar partea nu o putea prevede.
Având în vedere că reclamantul a depus copia fișei de inventar odată cu acțiunea introductivă, iar pârâta depus un formulat tipizat "în alb" pe alt model al fișei de inventar odată cu judecarea litigiului, cererile reclamantului trebuiau analizate cu atenție pentru că se impunea o verificare fișelor de inventar.
Instanța reține că reclamantul nu a prestat muncă în baza unui contract încheiat cu pârâta, astfel că trebuia să verifice incidența dispozițiilor art. 16 alin. 2 Codul Muncii, existând indicii că acesta a desfășurat o activitate în interesul pârâtei, respectiv aceea de șofer.
Instanța trebuia să verifice prin orice mijloace de probă susținerile reclamantului privind activitatea acestuia la firma pârâtă și specificul acestei activități având în vedere și interesul litigios al pârâtei, respectiv acela de ascunde instanței că s- folosit în activitățile specifice unei firme de pază și ordine de o persoană care nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.333/2003.
In considerarea celor expuse, Curtea apreciază că tribunalul a soluționat procesul fără intra în cercetarea fondului, astfel că în temeiul art. 312 alin.4 cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1730 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC TOTAL SRL, având ca obiect obligație de a face.
Casează sentința si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2009.
Președinte Pentru Judecător Judecător
- - - - - -
În semnează
Președinte Curtea de Apel
Grefier
- -
Red.jud.
Ex.2/
Jud.fond.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Florica Diaconescu
