Obligație de a face. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 73
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B Cartier Broșteni -.1.2 p. 9 jud. B, împotriva deciziei civile nr. 307 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtele SC SA, cu sediul în B--3 jud.B și SC SA B, cu sediul în-2 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind intimatele-prâte SC SA B și SC SA
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr.2131 din 5 ianuarie 2010 în valoare de 4 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata SC SA B întâmpinare, înregistrată sub nr-, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și soluționarea cauzei și în lipsa reprezentantului său, conform art.242 alin.2 Cod pr.civilă.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, precizează că obiectul principal al cererii de chemare în judecată a fost obligarea societăților intimate să elibereze adeverință din care să rezulte calculul salariului corespunzător categoriei 6 în meseria de strungar și, din eroare, în fața instanței de fond a făcut precizarea că ar fi necesare corecturi în cartea de muncă.
Curtea, față de precizarea făcută de recurentul-reclamant, invocă excepția necompetenței materiale a judecătoriei dea soluționa litigiul de față.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că Tribunalul Buzău era competent să soluționeze litigiul în primă instanță.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău - Secția civilă - Completul specializat de litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. nr. 200/16.02.2009, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC SA B la eliberarea unei adeverințe și recalcularea din care să rezulte cuantumul salariului corespunzător categoriei a VI-a și nu a IV-a cum s-a procedat pentru perioada 1969-1973 si obligarea pârâtei SC SA B la eliberarea unei adeverințe și recalcularea din care să rezulte cuantumul salariului corespunzător categoriei a VI-a și nu a V-a cât s-a trecut în cartea de muncă aferent meseriei de strungar în perioada 1973-1974.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că a fost angajatul celor două societăți comerciale pârâte în meseria de strungar cu categoria a IV-a și că actualmente este pensionar. Deși în cartea de muncă s-a menționat corect categoria a VI-a de salarizare pentru perioadele respective reclamantul a fost plătit necorespunzător, ceea ce îl afectează la pensie.
În termenul legal prevăzut de art. 1141alin. 2 Cod procedură civilă, la data de 02.02.2009 pârâta SC SA Bad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului, învederând instanței că acesta a fost încadrat la data de 19.06.1973 prin transfer de la Întreprinderea de B, categoria cu care a fost transferat fiind a V- Astfel la data angajării la SC SA B, reclamantul a fost încadrat la categoria a V-a, pârâta neavând posibilitatea acordării unei alte categorii, întrucât reclamantul obținuse această categorie la data de 01.12.1966 la din
Deși la termenul de judecată din data de 16.02.2009 reclamantul a precizat că obiectul cererii sale îl constituie rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă referitor la grupa de muncă cu care s-a transferat de la din B la pârâtele SC SA B, respectiv SC SA B, la termenul de judecată din data de 29.04.2009, acesta a precizat că în anul 1969 lucra la B; cât a lucrat la SC SA Bis -au luat 2 categorii, iar în anul 1971 fiind angajat la SC SA a dat examen de categorie și a solicitat obligarea pârâtelor să-i elibereze adeverințe cu perioada cât a fost angajat la aceste societăți, să indice salariul încasat și grupa de muncă în care a fost încadrat, acestea fiindu-i necesare pentru a i se recalcula pensia.
Tribunalul Buzău si-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Buzău, cauza fiind înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 3258 din 06.05.2009, Judecătoria Buzăua admis acțiunea și a obligat pe pârâta SC SA B să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte cuantumul salariului corespunzător categoriei VI pentru meseria de strungar exercitată în perioada 1969-1973 și pe pârâta SC SA B să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte cuantumul salariului corespunzător categoriei VI pentru meseria de strungar exercitată în perioada 1973-1974.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu carnetul de muncă, în perioada 1962-1978 (filele 5-16 din dosar nr- al Tribunalului Buzău ), reclamantul a fost angajatul din B, de unde s-a transferat la pârâtele SC SA B, respectiv SC SA B în perioada 1969-1974.
Cu toate că din cuprinsul carnetului de muncă rezultă cuantumul salariului și categoria de salarizare în care se afla încadrat reclamantul, acesta a solicitat, prin cererea formulată, ca pârâtele să-i elibereze adeverințe din care să rezulte cele două criterii de angajare, arătând că acestea îi sunt necesare la recalcularea pensiei de care beneficiază în prezent.
Din cuprinsul întâmpinării depuse de pârâta SC SA B, care se coroborează cu cel al carnetului de muncă, rezultă că reclamantul a prestat muncă în cadrul acestei societăți în perioada 19.06.1973-01.04.1998, având meseria de strungar. La data de 19.06.1973 reclamantul a fost transferat de la Întreprinderea de B la SC SA B, la data încetării activității la această întreprindere având categoria a V- Astfel, la data angajării la pârâta SC SA B reclamantului i-a fost acordată această categorie. Mai mult, reclamantul nu putea fi angajat cu categoria a VI-a deoarece pe aceasta o obținuse din data de 01.12.1966 de când era angajatul din B, ultima mențiune din carnetul de muncă de către Întreprinderea de B fiind 5/
Întrucât reclamantului îi sunt neclare mențiunile din carnetul de muncă, văzând și dispozițiile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, conform cărora înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat de ultima unitate, în baza actelor oficiale care atesta alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă, instanța a apreciat că se impune lămurirea acestei situații și ca pârâta SC SA B să fie obligată să elibereze acestuia o adeverință din care să rezulte cuantumul salariului corespunzător categoriei VI pentru meseria de strungar exercitată în perioada 1969-1973, iar pârâta SC SA B să elibereze o adeverință din care să rezulte cuantumul salariului corespunzător categoriei VI pentru meseria de strungar exercitată în perioada 1973-1974.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SA
În dezvoltarea motivelor de apel aceasta arată, în esență, că prima instanță nu a avut în vedere că, deși reclamantul a avut categoria a VI-a la Întreprinderea " " B, această situație nu reprezintă un drept câștigat din moment ce la încadrare reclamantul a dat probă de lucru, fiind încadrat în categoria a IV-a, deoarece rezultatul examenului fusese satisfăcător.
În sprijinul apelului apelanta a depus la dosar Fișa de Încadrare și Decizia de Încadrare nr. 6615/1969, din care rezultă că acesta a fost angajat în meseria de strungar în categoria a IV-a întrucât în urma probei practice de angajare ținută în data de 13.09.1969 reclamantul a obținut calificativul "satisfăcător".
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, motivând că susținerea precum că, la încadrare, nu a făcut dovada cunoștințelor corespunzătoare categoriei a VI- nu corespunde realității.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 307 din 11 noiembrie 2009 admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea împotriva pârâtei SC SA B, reținând următoarele:
La data 07.10.1969 reclamantul-intimat fost angajat prin transfer la Întreprinderea de B, în meseria de strungar, în categoria a IV-a, situație ce rezultă din carnetul de muncă, Fișa de Încadrare și Decizia de încadrare nr. 6615/1969. Ulterior, la 01.02.1974, reclamantul a fost promovat in muncă în categoria V/13.
Acesta nu contestat Decizia de încadrare în termen de 3 luni, așa cum prevedea art. 118 din Legea nr. 3/1950 ( Codul Muncii ) în vigoare la acea dată și nici măsura promovării ulterioare în baza art. 176 din Codul Muncii aprobat prin Legea nr. 10/1972, astfel încât prima instanță a dispus greșit eliberarea unei adeverințe din care să rezulte cu totul altă situație decât cea înscrisă în carnetul de muncă în ceea ce privește încadrarea la Întreprinderea de
Așa fiind și văzând și dispozițiile art. 296 Cod proc. civ. tribunalul a admis apelul declarat de pârâta SC SA și a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea împotriva pârâtei SC SA B, urmând să se mențină restul dispozițiilor referitoare la SC SA B, deoarece acesta societate nu a atacat hotărârea primei instanțe.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă, arătându-se că instanța a stabilit în mod eronat existența unui alt raport juridic între părți decât cel care ar fi fost just; mai mult se procedează la soluționarea cauzei omițându-se preocuparea față de o parte a susținerilor formulate, ceea ce denotă lipsa rolului activ al instanței.
În mod greșit a reținut instanța de apel că nu s-a contestat decizia de încadrare în termenul legal, instanța stabilește în raport de probele administrate în mod eronat un alt raport juridic decât cel care ar fi fost just.
Se procedează la soluționarea cauzei omițându-se preocuparea față de o parte a susținerilor formulate, ceea ce duce la o ineficiență a rolului activ al instanței.
Hotărârea instanței de fond deși temeinică și legală a fot schimbată în apel în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii împotriva pârâtei SC SA
În ceea ce privește principalul motiv de apel invocat de către SC SA, referitor la faptul că intimatul (recurentul) a mai formulat o astfel de cerere ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Buzău, ce a fost soluționat, datorită promisiunilor făcute de cele două societăți, acesta a renunțat la judecată.
Deoarece promisiunile făcute nu s-au materializat, aceasta a generat formularea unei noi cereri de chemare în judecată care nu se bucură de autoritatea de lucru judecat.
Susținerile făcute de către societatea intimată în ceea ce privește faptul că salariatul nu a făcut dovada cunoștințelor corespunzătoare categoriei a VI- la data încadrării, nu corespund realității, deoarece din nici o probă administrată în cauză nu a rezultat veridicitatea acestor susțineri.
De asemenea, nu se poate reține nici susținerea societății potrivit căreia recurentul ar fi cunoscut încă de la angajare categoria a IV-a cu motivarea că nu dat probă de lucru, deoarece după plecarea sa și încadrarea la " " B acesta a fost încadrat în categoria a VI-a menținându-se această categorie și ulterior cu ocazia transferului la o altă unitate.
Arată recurentul că societatea nu se poate prevala în prezenta cauză de propria turpitudine, aspect înțeles și de SC SA B care nu atacat sentința civilă nr.3258/6.05.2009.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, arătând că deși în motivele sale dezvoltate de recurs recurentul-reclamant susține că nu a fost administrată nici o probă în cauză din care să rezulte veridicitatea susținerilor acesteia făcute în cadrul apelului declarat în cauză, în sensul că "salariatul nu a făcut dovada cunoștințelor corespunzătoare categoriei VI-a la data încadrării la SC SA, solicită să fie înlăturată această afirmație ca neadevărată.
Astfel, la dosarul cauzei se află depusă copie xerox certificată de pe fișa de angajare și decizia de încadrare nr.6615/1969 din care rezultă că acesta a fost testat la angajare. În urma probei practice de angajare susținută în fața unei comisii de specialitate la data de 13.09.1969 reclamantul a obținut calificativul de "satisfăcător" și, ca urmare, propunerea de angajare a fost pentru categoria 4 cu un salariu tarifar de 1.356 lei (deci oricum mai mult decât a avut la " ").
Faptul că la această unitate a avut o încadrare într-o categorie mai mare nu a fost un drept câștigat care trebuia preluat în mod obligatoriu și de unitatea noastră întrucât salariatul nu a făcut dovada cunoștințelor la acea vreme pentru acea categorie. Pe de altă parte, nivelul de salarizare pentru industria sticlei era mult mai avantajos, astfel că la o categorie mai mică nu numai că nu a pierdut, ci, din contră, salariul i-a fost majorat.
De altfel, despre aceste informații, reclamantul a avut cunoștință încă de la data angajării sale, lucru pe care l-a acceptat la vremea respectivă, deoarece nu a făcut contestație în termen legal împotriva deciziei de încadrare. Abia acum, după mai bine de 30 de ani, contestă această mențiune.
Încadrarea în muncă s-a făcut în funcție de grilele de salarizare și legislația de la acea vreme (Legea 57/1974) care prevedea nivele diferite ale categoriilor în funcție de domeniul de activitate, astfel că reclamantului nu i-a fost diminuat cu nimic venitul, pur și simplu salariul de încadrare al acestuia la venirea în societatea intimată era corespunzător categoriei 4 - Industria sticlei și nu 6 pe care a avut-o la - Industria metalurgică.
Curtea, la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2010, față de precizarea făcută de recurentul-reclamant în sensul că obiectul cererii de chemare în judecată este acela de a se dispune obligarea societăților intimate la eliberarea unor adeverințe din care să rezulte salariul corespunzător categoriei a VI-a în meseria de strungar, a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei dea soluționa litigiul de față, excepție pe care o apreciază ca întemeiată.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu cele două societăți SC SA B și SC SA B, obligarea acestora la eliberarea unor adeverințe și recalcularea din care să rezulte cuantumul salariului corespunzător categoriei a VI-a și nu a IV-a în meseria de strungar în perioada 1969-1973, fiindu-i necesare ulterior pentru recalcularea pensiei.
Cererea a fost înregistrată inițial la Tribunalul Buzău - Secția Civilă - complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale, unde, după o precizare făcută de reclamant la solicitarea instanței, în sensul că se cere rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă, s-a invocat excepția de necompetență materială, iar prin sentința civilă nr. 200 din 16.02.2009 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 3258 din 6 mai 2009 admis acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată inițial, fără a se face nici o mențiune cu privire la modificări în carnetul de muncă, sens în care, instanța nu era competentă material să se pronunțe, obiectul dosarului fiind de natură a atrage competența unui complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Buzău.
Soluția dată de Judecătoria Buzăua fost menținută în parte prin decizia nr. 307 din 11 noiembrie 2009 de către Tribunalul Buzău, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea împotriva pârâtei SC SA B, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Curtea apreciază că Judecătoria Buzău nu a fost competentă material să pronunțe în cauză, deoarece este un litigiu de muncă care atrage competența de soluționare de către Tribunalul Buzău - complet specializat, în astfel de dosare.
Față de dispozițiile articolului 2 pct.1 litera c din Codul d e procedură civilă, care arată că tribunalele judecă conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, curtea, în baza dispozițiilor articolului 312 Cod pr.civilă, va admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu, pe cale de consecință va admite recursul reclamantului.
Se vor casa ambele hotărâri, respectiv sentința civilă nr. 3258 din 6 mai 2009 Judecătoriei Buzău și decizia civilă nr. 307 din 11 noiembrie 2009 Tribunalului Buzău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Buzău - Secția Litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a judecătoriei invocată din oficiu.
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în B Cartier Broșteni -.1.2 p. 9 jud. B, împotriva deciziei civile nr. 307 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtele SC SA, cu sediul în B--3 jud.B și SC SA B, cu sediul în-2 jud. B și în consecință:
Casează decizia sus-menționată, precum și sentința civilă nr.3258 din 6 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău și trimite cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Buzău - Secția Litigii de Muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.PC
Tehnored.NM
2ex./22.02.2010
f- Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
, G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Marilena Panait, Eliza Marin
