Obligație de a face. Decizia 7344/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7478/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7344R
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul G, împotriva sentinței civile nr. 5371 din data de 07.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10488/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata NAȚIONALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul personal și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar recursul a depus prin serviciul registratură la data de 19.11.2009 precizări și set înscrisuri.
Recurentul arată că disp.art.115,118 pr.civ. nu sunt îndeplinite, întâmpinarea nefiind depusă în termenul legal,ceea ce atrage căderea în pretenții.
Intimata, prin avocat arată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate, întâmpinarea a fost depusă în termen, iar prin conținutul acesteia nu s-au invocat excepții, astfel încât poate fi catalogată ca și note scrise.
Curtea, deliberând, constată că nedepunerea în termen a întâmpinării atrage decăderea din dreptul de a solicita probe și nu căderea în pretenții, așa încât afirmațiile recurentului sunt neîntemeiate.
Intimata, prin avocat arată că cererea depusă de recurent la data de 19.11.2009 este o lărgire a pretențiilor care nu i s-a comunicat, dar nu dorește comunicarea deoarece a luat cunoștință de conținutul acesteia.
Recurentul arată că conducerea instituției intimate cunoștea despre faptul că este purtător al certificatului de revoluționar, iar Legea nr.341/2004 obligă angajatorul să țină cont de acest fapt.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că postul său era de șef serviciu aprovizionare depozite achiziții pentru care primea indemnizație de conducere.Depune concluzii scrise.
Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului, respingerea celor 16 motive de recurs, arătând că instanța de fond a respectat normele procedurale.Mai arată intimata că între părți a fost încheiat un contract cu o perioadă de probă de 15 zile supus clauzei de dezicere, iar față de disp.art-31 alin.41din Codul Muncii angajatorul a dispus încetarea contractului de muncă în cursul perioadei de probă.Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Recurentul, în replică, arată că a formulat obiecțiuni cu privire la perioada de probe ce trebuia să fie de 45 zile pentru postul de conducere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 5371 din data de 07.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10488/3/LM/2008, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul G in contradictoriu cu parata NATIONALA, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că intre părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 930/11.02.2008, pe durată determinată pâna la data de 11.05.2008. Părțile au negociat o perioadă de probă de 15 zile cf. art. 83 lit b Codul Muncii. Prin notificarea emisă de angajator la data de 21.0.2008, acesta ii făcea cunoscut salariatului că incepand cu data de 22.02.2008 ii incetează contractul de muncă in baza art. 31 alin 4ind1 Codul Muncii, care permite incetarea contractului de munca la initiativa oricarei părți pe durata sau la sfârsitul perioadei de probă.
A mai reținut tribunalul că notificarea a fost emisă în perioada de proba, cu respectarea dispoz.art. 31 alin 4ind1 Codul Muncii si a art. 17 Codul Muncii, care reglementează obligația de informare a salariatului.
De asemenea, celelalte articole invocate de reclamant nu sunt incidente în cauza, art. 73 Cpc fiind abrogat, art. 74 si art. 77 Cpc reglementând asistența judiciară, dar reclamantul nu a inteles sa solicite asistentă judiciară, art. 82 Cpc se referă la obligativitatea formulării in scris a cererilor adreste instantei de judecată, iar legea nr. 108/1999 nu este aplicabilă față de obiectul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 22.09.2008 sub nr-.
In motivare, arată recurentul că instanța s-a antepronunțat prin gestică si prin atitudine, nu a luat in discutie si nu a consemnat in incheierile de sedinta problema decaderii paratei din dreptul de a solicita probe noi, ca urmare a nedepunerii legale a intampinarii. Instanta nu a verificat contractul de muncă cu obiectii, lipsa informarii privind postul de conducere, fisa de post, adeverinta de salariat facand nelegala desfacerea contractului pe durata de proba, gresit stabilita la 15 zile, in loc de 45-90 zile reglementata pentru postul de conducere.
Mai arată recurentul că instanța nu a analizat toate capetele de cerere, a permis afirmatiile denigratoare ale aparatorilor paratei, iar din raportul de control intocmit de inspectorii ITM nu rezultă ca denuntarea contractului a fost legala. profesionala, motiv pentru care poate fi denuntat contractul de munca pe perioada de proba, nu a fost efectuată in 9 zile cat a durat angajarea propriu-zisa.
Precizează recurentul că a fost eludat scopul perioadei de probă si nu s-a respectat durata perioadei de proba pentru postul de conducere, de 45 -90 de zile.
La data de 10.04.2009, Curtea a admis cererea recurentului privind sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin 4ind1 Cpc, dispunând totdată suspendarea judecății recursului, pentru motivele dezvoltate în încheierea de la acel termen.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurent, Curtea constată următoarele:
Între recurent, in calitate de salariat, și intimată, în calitate de angajator, s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 930/11.02.2008, pe durată determinată pâna la data de 11.05.2008, prevăzându-se o perioadă de probă de 15 zile. Prin notificarea emisă la data de 21.02.2008, angajatorul ii aducea la cunoștință salariatului că începând cu data de 22.02.2008 îi încetează contractul de muncă în baza art. 31 alin 4ind1 Codul Muncii.
Potrivit art. 31 alin 4ind1 din Codul Muncii, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricărei părți.
Legea permite atât salariatului, cât și angajatorului să aibă inițiativa încetării contractului de muncă, pe perioada de probă sau la sfârșitul acesteia, fără a impune condiții stricte de formă, fiind suficientă o notificare scrisă, și fără a fi necesară justificarea voinței de încetare a contractului.
că în timpul perioadei de probă contractul de muncă poate înceta și pentru motivele expres reglementate de legislația muncii, însă legiuitorul permite ca încetarea să intervină și in condiții simplificate, numai printr-o notificare scrisă. In consecintă, încetarea contractului de muncă în această perioadă nu intervine numai pentru necorespunderea profesională a salariatului, așa cum susține recurentul, acesta fiind un caz special reglementat de Codul Muncii, ceea ce nu exclude aplicarea dispoziției generale din art. 31 alin 4ind1 din Codul Muncii.
Faptul că perioada de probă a fost stabilită la 15 zile nu reprezintă un motiv de invalidare a notificării angajatorului privind încetarea contractului de muncă, deoarece limita maxima este de 30 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de 90 de zile pentru funcțiile de conducere, părțile având libertatea de a stabili orice perioadă doresc cu respectarea limitei maxime prevăzute de lege, iar încetarea poate interveni și pe durata perioadei de probă, nu doar la sfărșitul ei. Oricum, stabilirea perioadei de probă este o problemă ce privește încheierea contractului individual de muncă, recurentul necontestând contractul sub acest aspect, ci doar notificarea. Nefiind învestită cu o cerere privitoare la valabilitatea contractului de muncă, nu se poate verifica în acest cadru procesual dacă încheierea lui este sau nu este valabilă, față de prevederile art. 129 alin 6 Cpc.
Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentului în sensul că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de informare, atât timp cât recurentul a cunoscut conținutul contractului de muncă, pe care l-a semnat, așa cum a constatat și tribunalul.
Raportul întocmit de inspectorii de muncă nu reprezintă decât o probă care va fi apreciată de instanța de judecată în contextul tuturor probelor administrate, concluziile acestui raport nefiind obligatorii pentru instanță.
Afirmațiile recurentului că judecătorul s-a antepronunțat prin atitudine nu reprezintă un motiv de recurs, neducând la netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii, partea având dreptul de a solicita recuzarea judecătorului pentru acest motiv. Împrejurarea că nu au fost consemnate în încheierile de ședință solicitarea de decădere a pârâtei din dreptul de a propune probe noi nu poate fi constatată de instanța de recurs, partea putând să solicite în momentul constatării acestei regularități îndreptarea ei, care poate fi realizată numai de instanța în față căreia a fost discutat acest aspect. În orice caz, nepronunțarea asupra acestui aspect nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii. Totusi, constatam ca in incheierea de sedinta de la termenul din 11.06.2008 au fost consemnate sustinerile recurentului reclamant, iar instanta a decis asupra lor.
Mai afirmă recurentul că intanța nu a analizat toate capetele de cerere, dar se poate observa că acestea au un caracter accesoriu fata de anularea masurii incetarii contractului de munca, astfel incat si ele sunt neintemeiate.
Nu sunt fondate nici susținerile recurentului că nu putea fi încetat contractul individual de muncă decât pentru motive imputabile, Legea nr. 341/2004 neconținând vreo dispoziție în acest sens, iar Legea nr. 42/1990 a fost abrogata prin Legea nr. 341/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul G, împotriva sentinței civile nr. 5371 din data de 07.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10488/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata NAȚIONALĂ,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
red.5ex/16.12.2009
Jud..
Jud. fond.,
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
