Obligație de a face. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 747/
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 467/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, G nr. 78, -. 1,. 10, având ca obiect "OBLIGAȚIA DE A FACE".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.11.2008 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 05.11.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 467/30.06.2008 a Tribunalului Brăilas -a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL
S-a constatat încetarea prin demisie la data de 06 decembrie 2007 raportului juridic de muncă încheiat de reclamant cu pârâta.
A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale pe perioada 15 octombrie 2007 - 02 decembrie 2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL pentru a se constata încetarea raporturilor sale de muncă cu pârâta ca urmare a demisiei și pentru a fi obligată pârâta la plata drepturilor salariale neachitate pentru perioada 15octombrie 2007 - 02 decembrie 2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
Reclamantul a susținut că a fost angajat cu contract de muncă la societatea pârâtă. La data de 17O. 2007 solicitat în scris desfacerea contractului de muncă, continuând să se prezinte la serviciu până la data de 02 decembrie 2007.
Ulterior, respectiv la data de 27 decembrie 2007 i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. din Codul muncii.
Împotriva deciziei, a formulat contestație, ce formează obiectul altui dosar.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii ca nefondată, considerând că reclamantul și-a încălcat atribuțiile de serviciu, întrucât în perioada 3-5 decembrie 2007 absentat nemotivat și prin lipsa de coordonare a sectorului pe care-l conducea, a prejudiciat societatea.
Cu privire la drepturile salariale, a susținut că ele au fost plătite reclamantului.
În cauză s-au administrat probe cu acte și interogatoriu.
Tribunalul, coroborând probele administrate, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare:
Reclamantul a fost încadrat în muncă la SC SRL B pe durată nedeterminată, începând cu data de 15 octombrie 2007 în funcția de director tehnic, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă sub nr. -/15.10.2007.
La data de 17 2007 formulat o cerere către directorul societății solicitând desfacerea contractului de muncă, începând cu aceeași dată.
Cererea a fost înregistrată la data de 19 2007 sub nr. 1740 și aprobată, începând cu data de 6 decembrie 2007.
Deși poartă mențiunea "aprobat", cererea reclamantului nu a fost finalizată cu o încetare a raportului de muncă din motive neimputabile, ci dimpotrivă, la data de 27 decembrie s-a dispus concedierea disciplinară a petentului (decizia fiind contestată și formează obiectul altui dosar).
Cu privire la natura cererii reclamantului, tribunalul a constatat că, deși nu poartă mențiunea "demisie", și inițial, reclamantul a cerut să se constate că încetarea raportului de muncă în baza art. 55 lit. a sau b, ulterior, în ședința publică din data de 08 mai 2008 și la interogatoriul luat în instanță, a precizat că prin cererea din data de 17O. 2007 înțeles să-și dea demisia.
În temeiul art. 79 Codul muncii, demisia este actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Din lecturarea textului rezultă clar că legiuitorul nu a înțeles să ceară să se facă mențiunea "demisiei" în notificarea pe care salariatul o adresează angajatorului.
Având în vedere situația de fapt și de drept reținută mai sus, tribunalul a admis acțiunea și a constatat încetarea prin demisie a raportului juridic de muncă.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, pârâta a depus la dosar statele de plată pentru perioada octombrie - 2007, din care rezultă că reclamantul nu și-a ridicat drepturile salariale.
În dreptul numelui său în statele de plată scrie "neridicat".
În consecință, în baza art. 161 Codul munciia fost admis și ac est capăt de cerere și a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale pe perioada 15 octombrie -02 decembrie 2007.
În baza art. 161 alin. 4 Codul muncii, urmează ca sumele reprezentând drepturile salariale de mai sus să fie actualizate cu rata inflației la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SRL considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care instanța este ținută de conținutul efectiv al înscrisurilor depuse la dosar și nu de ceva ce a gândit reclamantul la data formulării cererii din data de 19.11.2007.
A mai arătat recurenta că intimatul a încasat drepturile salariale pentru perioada 15.10.2007 - 02.12.2007.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că intenția sa de a demisiona din cadrul societății recurente rezultă atât din cererea depusă la registratura societății cât și ulterior acestui moment prin procesele-verbale de predare-primire a inventarului semnate și reținute ca atare de factorii de decizie ai societății.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut justificat cererea sa ca fiind demisie în sensul prevăzut de art. 79 Codul muncii, dintr-o eroare de calcul a constata ca fiind împlinit termenul de preaviz pe data de 06.12.2007, deși calculând corect se împlinește pe data de 02.12.2007.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la faptul că era ținută de conținutul efectiv al înscrisurilor depuse la dosar și nu de ceea ce a gândit reclamantul la data formulării cererii din 19.12.2007 apreciem că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub nr. -/15.10.2007 intimatul a fost angajatul societății recurente SC SRL B în funcția de director tehnic începând cu data de 15.10.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1740/19.11.2007 intimatul a solicitat desfacerea contractului individual de muncă începând cu data de 17.11.2007 fără a menționa temeiul de drept reglementat de Codul muncii.
Cererea intimatului a fost aprobată de conducerea societății începând cu data de 06.12.2007 motivat de faptul că în perioada 19.11.2007 - 06.12.2008 era nevoie (datorită complexității funcției de director tehnic ocupată de intimat) de timp pentru predarea sarcinilor de serviciu ale acestuia.
Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua măsurile necesare înlocuirii salariatului evitându-se astfel consecințele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivă a contractului de muncă.
Deși conducerea societății i-a adus la cunoștință rezoluția privind aprobarea încetării raporturilor de muncă, acesta nu s-a mai prezentat la muncă începând cu data de 06.12.2007 înregistrând absențe nemotivate în perioada 03.12 - 05.12.2007.
Problema ce trebuie analizată în cauză este temeiul de drept în baza căruia intimatul a solicitat încetarea contractului individual de muncă.
Astfel, prin cererea înregistrată la societatea în data de 19.11.2008 cât și prin cererea de chemare în judecată intimatul a solicitat încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. b sau c din Codul muncii și nu demisia, așa cum a reținut prima instanță.
Codul muncii consacră expres modalitățile în care contractul individual de muncă poate să înceteze, respectiv: încetare de drept, încetare prin acordul părților, încetare prin voința unilaterală a salariatului și încetarea prin voința unilaterală a angajatorului.
Instanța reține că intenția intimatului a fost aceea de a înceta contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 53 lit. b și c din Codul muncii.
Deci, nu se poate reține că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 79 din Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 79 alin. 1 din Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă după împlinirea unui termen de preaviz.
Din punct de vedere procedural, legea impune salariatului o singură condiție de ordin formal și anume să înștiințeze angajatorul despre hotărârea de a denunța contractul.
Prin urmare, demisia trebuie formulată în scris, această formă este o condiție de valabilitate.
Concluzia este logică, de vreme ce concedierea trebuie dispusă în scris (art. 268 alin. 1 din Codul muncii ) tot astfel, pe baza principiului simetriei actelor juridice și demisia trebuie să îmbrace aceeași formă.
Așa fiind, o demisie verbală sau tacită este imposibilă.
Este adevărat că salariatul nu este obligat să-și motiveze demisia (art. 79 alin. 3 Codul muncii ) dar manifestarea sa de voință în acest sens trebuie să fie clară, precisă, lipsită de echivoc.
Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că intenția intimatului a fost aceea de a înceta contractul individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. b și c Codul muncii.
Nu se poate reține că intimatul în ședința publică din data de 8 mai 2008 și la interogatoriul luat de instanță (fila 55-56 dosar fond) a precizat că prin cererea depusă din data de 17 2007 înțeles să-și dea demisia deoarece legiuitorul a prevăzut în mod expres ca demisia să fie formulată în scris iar manifestarea de voință în acest sens trebuie să fie clară, precisă și lipsită de echivoc.
În consecință, neexistând o manifestare de voință clară privind demisia, instanța reține că intenția intimatului a fost aceea de a înceta raporturile juridice dintre părți în temeiul art. 55 lit. b și c din Codul muncii, contrar susținerilor intimatei.
În ceea ce privește afirmația societății recurente că a achitat drepturile salariale cuvenite intimatului pe perioada 15.10.2007 - 12.12.2007 instanța apreciată că nu este întemeiată deoarece nu a făcut dovada plății așa cum prevăd dispozițiile art. 161 din Codul muncii.
Din statele de plată depuse la dosar de către recurentă rezultă că intimatul nu a ridicat drepturile salariale iar în dreptul numelui său scrie "neridicat".
În atare condiții, criticile formulate de recurentă se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursului și se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că: se va admite în parte acțiunea, se va respinge capătul de cerere privind constatarea încetării prin demisie a raporturilor juridice de muncă dintre părți și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta SC SRL B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 467/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 467/30.06.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că:
ADMITE în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B, G nr. 78, -. 1,. 10, în contradictoriu cu pârâta SC SRL
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind constatarea încetării prin demisie a raporturilor juridice de muncă dintre părți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//06 Ianuarie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
