Obligație de a face. Decizia 756/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.756

Sedința publică din 17 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Marinela Giurginca

JUDECĂTOR 2: Cristian Pup

JUDECĂTOR 3: Erica Nistor

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții și împotriva Deciziei civile nr.139/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați, G, și, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta intimată prin avocat, pârâții recurenți prin avocat și pârâta intimată prin avocat -.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a procedat la comunicarea unui exemplar al întâmpinării, depusă de pârâta intimată, reprezentantului reclamantei intimate.

Instanța a constatat cererea de amânare depusă la dosar, pentru care reprezentantul pârâților recurenți nu mai insistă în admiterea acesteia.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul pârâților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, conform motivelor stipulate în scris, învederând că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală.

Reprezentantul pârâților recurenți a învederat că, din coroborarea probelor, nu a subzistat niciunul din motivele pe care instanța de apel și-a întemeiat hotărârea, astfel că, față de constatările din raportul de expertiză și față de aspectele menționate mai-sus, instanța de apel, greșit, și-a motivat hotărârea pronunțată, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea deciziei atacate, ca fiind temeinică și legală, învederând că recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, însă niciunul din motivele dezbătute pe larg de reprezentantul pârâților recurenți nu se regăsesc în punctele mai sus-menționate, astfel că hotărârea pronunțată în apel este temeinică și legală.

Totodată, reprezentantul pârâtei intimate a învederat instanței că normele de igienă sunt obligatorii pentru întreaga populație, proprietarul putând aduce îmbunătățiri cu respectarea acestor norme, lucru care nu s-a întâmplat, deși s-au adus atingeri grave și s-a procedat astfel în lipsa unei autorizații de construcție.

Reprezentantul reclamantei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului.

CURTEA

Prin Sentința civilă nr. 9464 din 27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâților, G, având ca obiect obligația de a face.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.

Au fost obligați pârâții, G, și să-și dea acordul,în formă autentică,pentru efectuarea lucrărilor de modificare a apartamentului nr. 11b din imobilul situat în A,-, conform proiectului efectuat de SC A SA, iar în caz de refuz prezenta hotărâre va ține loc de acord.

A fost obligată pârâta să-și dea acordul la efectuarea lucrărilor susmenționate, condiționat de executarea, pe cheltuiala intervenienților, a lucrărilor de consolidare prevăzute în memoriul de rezistență întocmit de ing., anexă la proiectul tehnic.

Au fost obligați toți pârâții să-și dea acordul în formă autentică la edificarea de către intervenienți a unui garaj marcat pe planul de situație întocmit de către expertul tehnic ing. cu gj1, cu condiția respectării prevederilor art. 23 din Legea nr. 348/2003.

S-a respins cererea de intervenție în privința schimbării destinației locuinței aparținând intervenienților.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanta a chemat în judecată pârâții, G, și, pentru ca aceștia să își dea acordul pentru modificarea și începerea lucrărilor la terasa aparținând apartamentului nr. 11 b, fosta proprietate a reclamantei, în prezent proprietatea intervenienților, pentru demararea lucrărilor având ca scop construirea unui garaj pe cota parte aflată în indiviziune forțată de teren și cu privire la schimbarea destinației locuinței din municipiul A,-,.11b, jud.

În primul rând, instanța a constatat că reclamanta nu mai este proprietară a apartamentului nr. 11b din imobilul susmenționat, astfel că acțiunea principală a devenit lipsită de interes pentru reclamantă și fost respinsă.

Întrucât intervenienții și - au devenit proprietarii apartamentului în cauză, petitele acțiunii au fost analizate raportat la cererea de intervenție în interes propriu.

Cu privire la primul petit, obligarea pârâților la darea acordului pentru efectuarea lucrărilor la terasa apartamentului, instanța a reținut că aceste lucrări sunt deja efectuate de către intervenienți. Lucrările au avut la bază documentația de autorizare, respectiv proiectul tehnic întocmit de SC A SA, având ca obiect amenajare apartament prin desființarea grupului sanitar și transformarea în baie a unei camere mici, refacerea închiderii terasei prin înlocuirea structurii metalice existente și montarea unei tâmplării din lemn stratificat cu geam termopan.

Pentru ca aceste lucrări să fie autorizate de autoritatea publică locală, intervenienții ar fi trebuit să obțină acceptul asociației de proprietari, acord pe care membrii asociației au refuzat să îl dea, refuz apreciat de intervenienți ca abuz de drept.

Instanța, pentru a aprecia asupra refuzului pârâților, a avut în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 230/2007, (prin care se reiau prevederile din art. 18 din anexa, 2 din Legea nr. 114/1996 -anexă abrogată, conform cărora proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor referitoare la autorizarea modificărilor constructive, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți individuale.

Pârâții au invocat ca justificare a refuzului trei aspecte: - apariția unor fisuri și crăpături în pereții apartamentului nr. 10, în care locuiește pârâta, amplasarea băii deasupra dormitorului aceluiași apartament și existența unui chepeng la terasă, care ar tulbura folosința apartamentului nr. 6b, aparținând pârâtului.

Pentru verificarea acestor susțineri, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare în construcții.

Prin concluziile expertizei, expertul a arătat că modificările efectuate sunt cuprinse în proiectul tehnic și nu afectează negativ părțile comune ale construcției.

Totodată expertul a arătat că trebuie executate și lucrările de consolidare a apartamentului nr. 10, lucrări prevăzute la punctul 4 din memoriul de rezistență - anexă la proiectul întocmit de SC SA, făcându-se și precizarea că apartamentul nr. 10 (de sub apartamentul 11 b) are deficiențe structurale grave, independente de efectuarea lucrărilor de la terasă.

Cu privire la amplasarea băii, instanța a constatat că soluția reamplasării acesteia a fost dată de proiectanți, dată fiind apartamentarea anterioară necorespunzătoare, decurgând și din situația particulară a apartamentului în cauză (apartamentul 11b făcând anterior parte împreună cu apartamentul 11 dintr-un apartament mai mare).

În Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației se prevede la art. 19 alin. 2 că băile nu vor fi amplasate deasupra camerelor de locuit.

Văzând însă că aceste norme au caracter de recomandare, nefiind imperative, că soluția aleasă prin proiect a fost vizată de organul competent - Inspectoratul de Stat în Construcții, iar în concret, conform constatărilor expertului judiciar, folosirea WC-ului și a vanei nu se aud în apartamentul de dedesubt, instanța nu a reținut ca fiind justificat acest motiv de refuz.

În privința chepengului de la terasă, instanța a apreciat că acesta nu aduce atingere normalei folosințe a apartamentului nr. 6b, aparținând familiei, acesta având destinația de a facilita accesul la eventualele reparații la învelitoarea terasei, fiind amplasat la o distanță suficient de mare față de fereastra apartamentului respectiv.

Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 57 din Constituția României, care reglementează exercitarea cu bună-credință a drepturilor recunoscute de lege, în acord cu interesele celorlalți, instanța a obligat toți pârâții, cu excepția pârâtei, să își dea acordul privitor la lucrările de amenajare a apartamentului nr. 11b, iar în caz de refuz prezenta hotărâre va ține loc de acord.

În privința pârâtei, proprietara apartamentului nr. 10, față de concluziile expertizei, instanța a apreciat că este în interesul acesteia efectuarea lucrărilor de consolidare a apartamentului, lucrări cuprinse în memoriul de rezistență întocmit de ing., memoriu anexă la proiectul tehnic. Ca urmare, instanța a obligat această pârâtă să-și dea acordul pentru efectuarea lucrărilor la apartamentul intervenienților condiționat de executarea, pe cheltuiala acestora, a lucrărilor de consolidare prevăzute în memoriul de rezistență.

Referitor la al doilea petit al cererii de intervenție, privind amplasarea unui garaj, instanța a avut în vedere faptul confirmat de expertiza efectuată, că garajul propus (notat cu gj1 în schița anexă la expertiză) corespunde cotei de proprietate a intervenienților, amplasarea acestuia s-a încadrat în cerințele de urbanism și nu a afectat negativ rezistența și stabilitatea clădirilor învecinate (garajul familiei ).

De asemenea, în condițiile existenței a șapte garaje în curtea comună, din care ultimul edificat cu acordul celorlalți proprietari, doar în urmă cu câțiva ani, instanța a apreciat ca justificată solicitarea intervenienților și abuziv refuzul pârâților la darea acordului, refuz motivat de încălcarea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în indiviziune forțată, toți proprietarii având aceleași drepturi asupra acestui teren.

Legat de existența unui nuc pe porțiunea de teren pe care urmează fi amplasat garajul, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 23 din Legea nr. 348/2003 - legea pomiculturii, dispoziții care reglementează tăierea nucilor din categoria pomi răzleți.

Pe cale de consecință, cu condiția respectării prevederilor art. 23 din Legea nr. 348/2003, instanța a obligat pârâții să-și dea acordul pentru edificarea de către intervenienți a unui garaj marcat cu "gj1" pe planul de situație întocmit de expert.

Cu privire la al treilea capăt de cerere, referitor la schimbarea destinației locuinței, instanța a constatat că acceptul asociației de proprietari, respectiv a proprietarilor din clădirile cu mai multe apartamente, este necesar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.

În speță, instanța a apreciat că schimbarea destinației locuinței într-un birou, ce implică prezența publicului, este de natură a tulbura ceilalți proprietari care locuiesc în imobil, în mod deosebit cele două familii - și, care se află în vecinătatea apartamentului nr. 11b. În aceste condiții, instanța nu a putut califica refuzul pârâților ca abuziv, astfel că a respins acest petit al cererii de intervenție.

Față de modul de soluționare al cererilor, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta și a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de intervenție în interes propriu formulate de pârâții și, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că prima instanță nu a luat în considerare disp. art. 11 din Legea nr. 230/2007 referitoare la obținerea autorizației de construire, soluția primei instanțe trecând peste refuzul pârâtei.

Mai mult, a susținut că prima instanță nu a ținut cont de contradicția în care se află toate lucrările cu ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea Normelor de igienă și recomandărilor privind mediul de viață al populației.

Pârâta a apreciat că, având în vedere că terenul face obiectul unui drept de proprietate pe cote-părți stabilă și forțată sau perpetuă, edificarea unui garaj destinat folosinței exclusive a intimaților nu reprezintă altceva decât transformarea atributului folosinței aferent unei proprietăți comune forțate ș perpetue într-unul specific unei proprietăți exclusive.

În drept, a invocat dispozițiile art. 282 alin. 1, art. 296 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimații și au solicitat respingerea apelului și menținerea în întregime a soluției pronunțată în prima instanță ca fiind temeinică și legală și invocat excepția lipsei calității procesuale active.

Prin Decizia civilă nr. 139/A/23.04.2008 Tribunalul Arad a admis apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 9464/27.11.2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în sensul că a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de și împotriva pârâtei, pentru obligarea acestei pârâte de a-și da acordul la efectuarea lucrărilor de modificare a apartamentului nr. 11/b din imobilul situat în A,-, a lucrărilor de consolidare prevăzute în memoriul de rezistență întocmit de expertul, anexă la proiect și la edificarea de către intervenienți a unui garaj;

Au fost obligați intimații intervenienți și să plătească apelantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.

Instanța de apel a reținut următoarele:

Din raportul de expertiză tehnică, coroborat cu probele testimoniale a rezultat că intervenienții au efectuat lucrările fără să aibă autorizația prevăzută de art. 3 lit a din Legea nr. 50/1991, republicată.

Potrivit art. 11, 12, din Legea nr. 230/2007, proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publică locală a modificărilor constructive, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți individuale.

Proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinația proprietății comune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari.

dintre apartamentele sau spațiile alăturate, care nu fac parte din structura de rezistență a clădirii și din proprietatea comună, pot fi reamplasate prin acordul dintre proprietarii apartamentelor sau spațiilor respective, pe baza autorizației de modificare a construcției, eliberată de autoritatea publică locală și cu înștiințarea asociației. dintre apartamente sau spații și proprietatea comună care nu fac parte din structura de rezistență a clădirii pot fi reamplasate numai prin modificarea acordului de asociere, în baza hotărârii majorității proprietarilor și a autorizației de modificare a construcției, eliberată de autoritatea publică locală.

Intervenienții au început și au finalizat lucrările la apartament fără să aibă acceptul asociației de proprietari și fără autorizația prevăzută de lege, astfel că ei au realizat un abuz de drept prin exercitarea dreptului real de execuție a lucrărilor de construcții, definit în Anexa nr. 2 la Legea nr. 50/1991, republicată.

Refuzul pârâtei de a dispune de dreptul să de proprietate în indiviziune forțată din curtea comună a imobilului cu mai multe apartamente, în favoarea intervenienților, pentru edificarea unui garaj auto, nu poate fi considerat un abuz de drept, de vreme ce intervenienții nu au făcut dovada demersurilor și procedurilor legale de contestare pentru a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari.

Împotriva Deciziei civile nr. 139/23.04.2008 a Tribunalului Arad au declarat recurs în termenul legal intervenienții și, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs s-a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale în materie, apreciind eronat probatoriul administrat în cauză.

S-a arătat că tribunalul nu a ținut cont de faptul că, prin cererea de intervenție in interes propriu, s-a tins la constatarea abuzului de drept exercitat de pârâți, raportat la dispozițiile art. 28 din Legea nr. 50/1991.

Referitor la expertiza efectuată în cauză s-a învederat că prin această probă s-a confirmat că: lucrările făcute sunt cuprinse în documentația de autorizare a modificărilor; că aceste modificări nu sunt făcute la elemente structurale de natură a pune în pericol imobilul și la elemente funcționale; acestea nu stânjenesc folosința imobilului, a părților comune a apartamentelor individuale, în special a acelui a familiei și al familiei; au menirea de a îmbunătăți confortul apartamentului fiind făcute din necesitate și nu din alte motive; nu supraîncarcă construcția și greutatea imobilului; aduc un beneficiu. 10 prin o mai bună izolare a acestuia.

Ca atare nu există nicio încălcare a normelor de conviețuire, așa cum încearcă apelanta, în mod părtinitor, să arate și cum, greșit, a reținut instanța de apel.

De asemenea s-a arătat că, în mod greșit, s-a reținut că intervenienții nu au făcut demersurile necesare în vederea obținerii acordului pentru edificarea garajului. La dosarul cauzei a fost depusă documentația privind amplasarea garajului precum și toate celelalte documente necesare care au fost arătate pârâților cu explicațiile de rigoare. Acest fapt este dovedit în primul rând de certificatul de urbanism care a fost eliberat de către Primăria

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat, și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a Deciziei civile nr. 139 pronunțată de către Tribunalul Arad la data de 23.04.2008.

Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate, a căror argumentare a putut face încadrarea în dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă cu aplicarea dispozițiilor art. 299 u, raportat la art. 312 Cod procedură civilă, a constatat că acesta este fondat.

Astfel, se constată că instanța a fost învestită să se pronunțe cu privire la obligația pârâților de a-și da acordul pentru efectuarea de lucrări la apartamentul dobândit de intervenienți de la reclamantă, întrucât, potrivit dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 1 alin.1 din Legea nr. 50/1991 republicată; executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire iar conform art. 7 din același act normativ documentația ce trebuie depusă pentru emiterea autorizației trebuie să cuprindă și avizele și acordurile legale necesare.

În consecință, instanța trebuia să aprecieze cu privire la justificarea refuzului pârâților de a-și da acordul pentru efectuarea lucrărilor sau dacă acest refuz se circumscrie abuzului de drept, cu raportare la probatoriul administrat.

Față de cele mai-sus, se constată că instanța de fond în mod corect a tranșat problema litigioasă și, reținând că exercitarea drepturilor recunoscute de lege se face cu bună-credință, în acord cu interesele celorlalți, în raport cu dispozițiile art. 1 din D 31/1954 și art. 57 din Constituție, a obligat pe pârâți să-și dea acordul privitor la lucrările de amenajare a. 11 b iar, în caz de refuz, hotărârea să țină loc de acord.

Instanța de apel a reținut considerente străine cauzei, respectiv: efectuarea lucrărilor de către intervenienți fără autorizația prevăzută de lege și că aceste lucrări de modificare constructivă pune în pericol integritatea structurală a clădirii iar zidurile dintre apartamente care nu fac parte din structura de rezistență a clădirii pot fi reamplasate prin acordul proprietarilor apartamentelor pe baza autorizației de modificare a construcției, eliberată de autoritatea publică locală.

Cu privire la primul aspect Curtea apreciază că, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a raportat la art. 27 alin. 4 din Legea nr. 50/1991 republicată, executarea fără autorizație a lucrărilor se constată și se sancționează de organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor și, în consecință, constatarea instanței de apel excede cadrului procesual.

Referitor la considerentele privind natura lucrărilor și consecințele acestora asupra structurii de rezistență, de asemenea, nu au legătură cu obiectul pricinii, deoarece, potrivit legislației în materie, lucrările respective impun existența unui proiect pentru autorizarea acestora iar proiectele pentru autorizarea lucrărilor de construcții precum și proiectele tehnice, pe baza cărora se întocmesc acestea, se elaborează de colective tehnice de specialitate, se însușesc și se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară ( art. 9 alin. 1 din Legea nr. 50/1991) iar semnarea documentațiilor de către persoanele prevăzute la alin. 1 angajează răspunderea acestora.

De asemenea, Curtea apreciază că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 11 și 12 din Legea nr. 230/2007 potrivit cu care proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății individuale cu respectarea prevederilor referitoare la autorizare, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți, art. 16 din aceeași lege, conform căruia " proprietarii sunt obligați să ia măsuri pentru consolidarea sau modernizarea clădirii, pentru reabilitarea termică și eficiența energetică, potrivit prevederilor legale.

Indiferent de natura intervențiilor, se va avea în vedere menținerea aspectului armonios și unitar al întregii clădiri și art. 14 potrivit căruia " proprietarul este obligat să mențină proprietatea sa individuală, apartament sau spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, în stare bună, pe propria cheltuială.

Tribunalul nu ținut cont de probatoriul administrat în cauză dând o vădit greșită interpretare actului dedus judecății și făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale. Astfel instanța nu a ținut cont de expertiza judiciară efectuată în cauză sau, mai rău, confundând această expertiză cu cea făcută extrajudiciar de către PROIECT

Astfel, deși expertiza judiciară dispusă în cauză, a edificat toate aspectele care au stat la baza opunerii din partea pârâților, aceasta nu a fost luată în calcul, ca, prin coroborarea cu celelalte probe, instanța să constate refuzul nejustificat al pârâților -intimați și să constate temeinicia acțiunii promovate.

În consecință, Curtea constată că decizia civilă recurată este nelegală, că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de recurenții și împotriva Deciziei civile nr.139/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, va modifica în tot decizia civilă menționată mai-sus în sensul că: va respinge apelul declarat de pârâta apelantă împotriva sentinței civile nr.9464/27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- și va obliga pe intimați să plătească recurenților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenții și împotriva Deciziei civile nr.139/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Modifică în tot decizia civilă menționată mai-sus în sensul că:

Respinge apelul declarat de pârâta apelantă împotriva sentinței civile nr.9464/27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.

Obligă pe intimați să plătească recurenților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.

Președinte Pentru d-nul judecător Judecător

- - - - - -

-aflat la seminar-

semnează d-na vicepreședinte

a Curții de APEL TIMIȘOARA

Grefier

- -

RED. N/14.10.2008

DACT.S/2ex/14.10.2008

INST.APEL--- Tribunalul Arad

INST.FOND-- Judecătoria Arad

Președinte:Marinela Giurginca
Judecători:Marinela Giurginca, Cristian Pup, Erica Nistor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 756/2008. Curtea de Apel Timisoara