Obligație de a face. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(410/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.760.
Ședința publică de la 05 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.1498 A din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/14.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 15 dosar recurs), avocat, pentru intimatul - pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/10.03.2009, emisă de Baroul București - (fila 32 dosar recurs).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar răspuns la întâmpinare, comunicat părții adverse. Totodată, arată că înțelege să prezinte instanței originalul suplimentului de certificat de moștenitor nr.18/31.10.2008, eliberat de BNP, precum și al actului de vânzare-cumpărare nr.21733/16.05.1947.
Curtea constată că înscrisurile prezentate de către reprezentantul recurentului reclamant se află depuse la dosar, nefiind vorba despre acte noi, urmând a aprecia asupra acestora în raport de criticile formulate.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare către instanța competentă; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că reclamantul a depus la dosar suplimentul de certificat de moștenitor nr.18/31.10.2008 și actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.21733/16.05.1947.
Intimatul pârât, prin apărător, solicită respingerea recursului, ca nefondat; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că recurentul reclamant nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru întreg imobilul teren și construcție.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B la data de 09.10.2007 sub nr- reclamantul a chemat în judecata pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea cheilor de acces în imobilul proprietatea reclamantului situat în B, strada - între Vii, nr.60, sector 2 și evacuarea pârâtului din acest imobil; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna iunie a anului 2005, autorul său, în baza contractului de partaj voluntar (autentificat sub nr.613/01.06.2005 de BNP ) a luat în deplină și exclusivă proprietate următoarele bunuri: imobilul situat în B, strada - între Vii, nr.60, sector 2, locul de veci situat în cimitirul Parohial Sf. G - din B, însemnat pe plan la figura S locul 21 C, în suprafața totală de 3,75 mp. și locul de veci situat în cimitirul Parohial din B, în suprafața totală de 2,88 mp.
S-a mai arătat că reclamantul are calitate de unic moștenitor al defunctului său tată, conform certificatului de moștenitor nr.20/06.11.2006 eliberat de BNP, că prin acceptarea succesiunii, a devenit unicul proprietar asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ce se aflau în patrimoniul defunctului, astfel încât este unicul proprietar al imobilului situat în B, strada - între Vii, nr.60, sector 2.
Reclamantul a mai învederat că, după decesul tatălui său, i-a permis pârâtului, la cererea sa, să locuiască în imobil, în calitate de tolerat pe o perioada de 6 luni, perioada necesară pentru a-și găsi o locuință; deși au trecut mai mult de 6 luni de la termenul convenit, pârâtul a refuzat să părăsească imobilul în cauza și să-i predea cheile. În urma refuzului verbal, reclamantul i-a solicitat în scris pârâtului prin notificarea nr.387/15.05.2007 a BEJ să se prezinte la data de 07.06.2007 la sediul BEJ și să-i restituie cheile imobilului în cauza și pentru a încheia proces verbal de predare primire cu privire la acest imobil. La data de 07.06.2007 pârâtul s-a prezentat la sediul BEJ și a declarat ca va preda cheile imobilului doar după ce va primi toate cheltuielile de înmormântare pe care le-a făcut pentru defuncta. Din cuprinsul procesului verbal se poate observa ca pârâtul refuza predarea cheilor și pe cale de consecință posesia imobilului.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.82 coroborat cu art.112 și următoarele Cod procedura civilă și art.274 Cod procedura civilă.
Reclamantul a anexat în fotocopie următoarele înscrisuri: notificarea nr.387/2007 a BEJ, dovada de primire, procesul verbal încheiat la 07.06.2007, contract de partaj voluntar autentificat sub nr.613/01.06.2005, certificatul de moștenitor nr.20/06.11.2006 emis de BNP în dosarul nr.23/2006, certificatul de moștenitor nr.118/17.11.2004 emis de BNP, certificat de moștenitor nr.62/11.06.1999 emis de BNP, procura generală autentificată sub numărul 2594/04.10.2006 de BNP Credo, procură specială autentificată sub nr.484/19.05.2005 de BNP.
La data de 08.11.2007, reclamantul a formulat cerere completatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtului și la plata sumelor de 5600 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosință a imobilului (de la data de 06.06:2007 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată) și 1400 lei lunar de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În motivare, s-a arătat că reclamantul prin mandatarul său a primit o ofertă de închiriere cu privire la imobil, ofertă în valoare de 1400 lei/lună, pe care nu a putut să o valorifice din cauza refuzului pârâtului de a-i înmâna cheile de acces în imobil.
La data de 13.02.2008, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare la cererea introductivă și completatoare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate pentru lipsa calității procesuale active a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat ca prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea cheilor de acces în imobilul proprietatea acestuia precum și plata unei sumei de bani pentru pretinsa lipsă de folosință a imobilului. Din certificatele de moștenitor nr.62/11.06.1999 emis de BNP și nr.118/17.11.2004 emis de BNP se observă că autorul reclamantului a deținut împreuna cu soția sa imobilul situat în B, strada - intre Vii, nr.60, sector 2, format din teren în suprafață de 134 mp. și construcție edificată pe acesta, ca patrimoniu de fapt, terenul fiind dobândit prin act sub semnătura privată, iar construcția edificată fără autorizație de construire. Din analiza certificatului de moștenitor nr.20/06.11.2006 emis de BNP rezultă că imobilul nu a fost inclus în masa succesorală.
Potrivit prevederilor art.786 Cod civil, partajul are un efect declarativ de drepturi în sensul că fiecare coerede este prezumat ca moștenitor singur, direct de la defunct, încă de la data decesului acestuia, toate bunurile ce-i sunt atribuite prin partaj și că nu a fost niciodată proprietarul celorlalte bunuri atribuite celorlalți coerezi.
Din actele existente la dosarul cauzei, se constată că nici autorul reclamantului, nici autorul acestuia, nu au fost proprietarii de drept ai imobilului în cauza, iar prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.613/01.06.2005 s-a avut în vedere exclusiv partajarea folosinței unor bunuri care au fost doar în posesia defuncților, nu și în proprietatea acestora. Astfel, se poate concluziona că reclamantul nu are niciun titlu asupra imobilului, și pe cale de consecința nici vocație de a promova cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr.4179 din 06.05.2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.62/21.06.1999 întocmit de BNP, de pe urma defunctului decedat la data de 05.12.1998 au rămas ca moștenitori, soție, căreia îi revine o cotă de 2/4 din masa succesorală, respectiv, frate, și, soră, cărora le-a revenit câte o cotă de din masa succesorală în care intra dreptul de proprietate asupra cotei de din construcția având destinația de casă de locuit edificată în timpul căsătoriei cu soția supraviețuitoare, împreună cu dreptul de proprietate asupra suprafeței de 133 mp. teren situat la adresa din B,-, sector 2, dobândit de defunct prin cumpărare înainte de căsătorie, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.21733/16.05.1947 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat și dreptul de proprietate asupra cotei indivize de din terenul în suprafață de 134 mp. situat la aceeași adresă cumpărat de defunct cu chitanță sub semnătură privată și detinut ca patrimoniu de fapt peste 30 de ani.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.118/17.11.2004 emis de BNP, de pe urma defunctei decedată la data de 18.11.2003, calitate de moștenitor are, acesteia revenindu-i în calitate de soră întreaga masă succesorală în care intra și cota de 6/8 din dreptul de proprietate asupra construcției situată în B, str.- între Vii, împreună cu dreptul de proprietate asupra cotei de din terenul în suprafață de 133 mp. și cota indiviză de 6/8 din terenul în suprafață de 134 mp. aferent construcției de mai sus.
Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.613/01.06.2005 de BNP, încheiat de, și, a dobândit în proprietate deplină și exclusivă imobilul situat în B,-, sector 2, format din teren în suprafață de 267 mp. și construcția aflată pe acesta.
La data de 23.09.2006 a decedat lăsând ca moștenitor, potrivit certificatului de moștenitor nr.20/06.11.2006 eliberat de BNP, pe căruia în calitate de fiu îi revine întreaga masă succesorală formată din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul Parohial Sf. G, dreptul de concesiune asupra unui loc de înmormântare situat în Cimitirul Parohial din comuna -, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 26 situat în B,-, - scara B, etaj 4, sector 6 și dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafață de 23.500 mp, 43, parcela 447, situat în comuna, sat Veche, jud.
Astfel, în patrimoniul succesoral lăsat de defunctul nu figurează imobilul situat în B,-, sector 2, format din teren în suprafață de 267 mp. și construcția aflată pe acesta.
Prima instanță a reținut că legitimarea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice în raport de dispozițiile art.1169 Cod civil, atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.
Potrivit art. 88 alin.1 teza a II-a din Legea nr.36/1995 "Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte".
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 B, reclamantul urmărește să obțină folosința imobilului situat la adresa din B,-, sector 2, invocând totodată și necesitatea reparării prejudiciului ce i-a fost produs de pârât, respectiv echivalentul lipsei de folosință cu privire la imobil. în susținerea cererii formulate, reclamantul a arătat că este moștenitorul autorului său, de la care a dobândit imobilul menționat.
Față de cele arătate în precedent, Judecătoria Sectorului 2 B a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, dat fiind faptul că reclamantul nu a probat în condițiile art.1169 cod civil transmiterea în patrimoniul său ca urmare a decesului defunctului a dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în B,-, sector 2, acest imobil nefigurând în patrimoniul succesoral reținut în certificatul de moștenitor nr.20/6.11.20.06 eliberat de BNP ca urmare a dezbaterii succesiunii rămase de pe ura defunctului. Or, în alcătuirea patrimoniului succesoral intră numai acele drepturi patrimoniale care există la data deschiderii succesiunii, indiferent de natura lor, drepturi reale sau accesorii, drepturi de creanță sau drepturi patrimoniale rezultând din creații intelectuale. I
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă "partea care a căzut în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată". Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții căzută în pretenții, care prin fapta sa ilicită constând în declanșarea și desfășurarea unui proces civil a cauzat părții adverse un prejudiciu reprezentat de echivalentul cheltuielilor de judecată suportate. În consecință, instanța l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtului suma de 500 lei cheltuieli de judecată, onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă apelantul - reclamant solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de apel, întemeiată în drept pe dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă și pe dispozițiile art.653 și următoarele Cod civil, apelantul - reclamant a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active întrucât are calitatea de unic moștenitor legal și de succesor universal al defunctului care deținea imobilul situat în B,-, sector 2 conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.613 din 01.06.2005 la BNP și adresei din data de 21.12.2006 emisă de Direcția Venituri Buget Local sector 2
A mai arătat apelantul - reclamant că în calitate de moștenitor universal acceptant, a dobândit, potrivit dispozițiilor art.653 Cod civil, drepturile de posesiune asupra succesiunii, din momentul morții defunctului.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere că apelantul - reclamant nu deține un titlu asupra imobilului situat în B,-, sector 2 și, pe cale de consecință, nu are vocația procesuală de a promova prezenta cerere de chemare în judecată.
În faza procesuală a apelului, apelantul - reclamant a depus la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, certificatul suplimentar de moștenitor nr.18/31.10.2008 emis de BNP și actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.21733/16.05.1947 la fostul Tribunal I - Secția Notariat.
Prin decizia civilă nr.1498 A din 25.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - reclamant și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 1000 lei către intimatul - pârât, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că din certificatele de moștenitor nr.62/1999 și nr.118/2004 rezultă că autorul apelantului reclamant nu a avut un titlu de proprietate asupra imobilului litigios, deținându-l în baza unui act sub semnătură privată deci ca "patrimoniu de fapt".
Susținerile apelantului - reclamant în sensul că prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.613/2005 s-a dovedit faptul că imobilul litigios a făcut parte din patrimoniul autorului său nu au fost primite deoarece este cunoscut faptul că partajul are caracter declarativ și nu constitutiv, el nefăcând parte din categoria actelor translative de proprietate și nefiind prin el însuși un titlu de proprietate.
Totodată, din analiza dispozițiilor art.88 alin.1 teza a II-a din Legea nr.36/1995 rezultă că nici față de moștenitori, nici față de terți certificatul de moștenitor nu dovedește dreptul de proprietate.
Față de terți, certificatul de moștenitor nu poate face dovada, chiar dacă este un singur moștenitor, decât cu privire la calitatea sa de a fi dobândit bunurile ce constituie masa succesorală, dar nu și cu privire la componența ei, chiar dacă o mentionează.
Prin urmare, dacă defunctul era obligat în legătură cu bunurile sale să facă dovada dreptului de proprietate nu se poate susține că trecerea unor bunuri masa succesorală, cu ocazia dezbaterilor în fața notarului, ar constituit proba ceea ce privește dreptul de proprietate al moștenitorilor asupra lor. Astfel, mențiunile din certificatul de moștenitor nu au forță probantă împotriva terților în ceea ce privește drepturile moștenitorilor.
Ca urmare, atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada că autorul său a avut un drept de proprietate asupra imobilului litigios, tribunalul a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut că acesta nu are calitate procesuală activă și în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, apelantul reclamant a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurentul - reclamant, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul București, admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod procedură civilă, art.492 și următoarele Cod civil și art.653 și următoarele Cod civil, recurentul - reclamant a arătat că decizia recurată este nelegală întrucât tribunalul nu a reținut valoarea probatorie a celor două înscrisuri depuse cu prilejul soluționării cererii de apel, respectiv certificatul suplimentar de moștenitor nr.18/31.10.2008 eliberat de BNP și actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr.21733/16.05.1947, înscrisuri despre care instanța de apel nu a făcut vorbire în decizia recurată.
A mai arătat recurentul - reclamant că a făcut dovada cu aceste înscrisuri în sensul că imobilul situat în B,-, sector 2 face parte din patrimoniul succesoral rămas de pe urma defunctului și că are titlu de proprietate asupra acestuia; prin urmare și-a dovedit calitatea procesuală activă.
A susținut, de asemenea, recurentul - reclamant că decizia Tribunalului București este nelegală și pentru că intimatul - pârât nu invocă un drept real asupra imobilului în litigiu. Acesta a recunoscut cu prilejul întocmirii procesului - verbal de la 07.06.2007, depus la dosar, că nu locuiește în imobil, însă condiționează predarea cheilor de rambursarea cheltuielilor efectuate cu prilejul înmormântării și pomenirii defunctei.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 9 lei achitată cu chitanțele nr.- și nr.- eliberate la data de 12.03.2009 de Trezoreria sectorului 2; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat intimatul - pârât că potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.21733 din 16.05.1947 de către Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, antecesorul recurentului, a cumpărat o suprafață de teren de 133 mp. situată la adresa din-, sector 2, B, Această suprafață reprezintă J din cei 267 mp. cât susține recurentul că ar avea imobilul reclamat. Acest lucru este reținut și de către notarul public care a eliberat certificatul suplimentar de moștenitor nr.18/31.10.2008, fără să menționeze vreun alt act referitor la modul în care restul suprafeței de teren, respectiv 134 mp. și construcția au fost dobândite de către antecesorii recurentului ( și ) confirmând în acest fel toate celelalte înscrisuri existente la dosarul cauzei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în speță certificatul de moștenitor nr.62/11.06.1999 de pe urma defunctului ) emis de BNP și certificatul de moștenitor nr.118 din 17.11.2004 (de pe urma defunctei ) emis de BNP, se poate constata cu ușurință că autorul lui (tatăl reclamantului) și anume, a deținut ca unic proprietar suprafața de teren de 133 mp. din B,-, sector 2, iar împreună cu soția sa, a deținut restul de suprafață de 134 mp. și construcția edificată pe acesta ca patrimoniu de fapt, terenul fiind dobândit prin act sub semnătură privată, iar construcția edificată fără autorizație de construire, prin urmare fără nici un titlu.
Recurentul încearcă să se prevaleze de prevederile unui contract de partaj voluntar autentificat sub nr.613 din 01.06.2005 de BNP, prin care i s-ar fi atribuit, în deplină proprietate și exclusivă proprietate, imobilul la care s-a făcut referire în alineatele precedente. Este de notorietate însă faptul că atât doctrina, cât și jurisprudența, califică partajul ca având un caracter declarativ de drepturi și nu constitutiv, el nefăcând parte prin urmare din categoria actelor translative de proprietate și nefiind prin el însăși, un titlu de proprietate. Practic, în ipoteza unui partaj, moștenitorul este prezumat ca fiind proprietarul bunului atribuit în urma partajului succesoral doar dacă defunctul era, la rândul său, proprietarul de drept al acelui bun. Or, referitor la speța de față, din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod neechivoc că autorii reclamantului nu au fost proprietarii de drept ai imobilului situat în B,-, sector 2, neavând nici un titlu de proprietate asupra acestuia.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.88 alin.1 teza a II-a din Legea nr.36/1995 "până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte".
Certificatul de moștenitor nr.20/06.11.2006 eliberat de BNP de pe urma defunctului a fost completat în condițiile art86 alin.2 din Legea nr.36/1995 cu certificatul suplimentar de moștenitor nr.18/31.10.2008 conform căruia, din patrimoniul succesoral face parte și dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 2 format din 267 mp. teren și construcția amplasată pe acesta, compusă din două camere și dependințe.
Cu referire la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestui imobil s-a consemnat în certificatul suplimentar de moștenitor că 133 mp. teren au fost dobândiți de (autorul defunctului ) conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.21733 din 16.05.1947 și transcris sub nr.13283 din 16.05.1947 la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, suprafața de 134 mp. tern a fost dobândită de, ca bun comun, în timpul căsătoriei cu, iar construcția a fost edificată de cei doi soți.
Intimatul - pârât nu a opus recurentului - reclamant un drept real asupra imobilului în litigiu, a recunoscut calitatea acestuia de succesor al defunctului și împrejurarea că soții și au stăpânit imobilul situat în B,-, sector 2 (deși a susținut că aceștia nu dețineau acte autentice de proprietate) însă s-a opus în mod constant admiterii cererii de chemare în judecată pe considerentul că reclamantul nu deține titlu de proprietate asupra imobilului sus - menționat.
Prin urmare, intimatul - pârât se circumscrie sferei terților care nu au vocație la moștenire și nu opun un drept real asupra bunului.
Curtea reține că un titlu formal de proprietate asupra întregului teren și a construcției edificate pe acesta nu este necesar în speță având în vedere că autorul recurentului - reclamant a exercitat posesia asupra imobilului drept care s-a transmis prin efectul succesiunii legale reclamantului.
Intimatul - pârât este un simplu detentor precar ce se prevalează de un drept de creanță constând în plata cheltuielilor de înmormântare și pomenire ocazionate de decesul defunctei.
În raportul juridic astfel analizat posesor - detentor precar, calitatea procesuală activă nu trebuie circumscrisă unui titlu formal de proprietate, ci doar dovedirii exercitării posesiei de către autorul reclamantului întrucât și posesia se bucură de ocrotire juridică.
Curtea reține că în situația în care intimatul - pârât ar fi contestat că autorii recurentului - reclamant au stăpânit imobilul pentru ei înșiși și cumulativ, ar fi invocat un drept real asupra bunului, calitatea procesuală activă trebuia probată prin act autentic de proprietate.
Pe de altă parte, în faza apelului, apelantul - reclamant a depus certificatul suplimentar de moștenitor prin care a fost inclus în masa partajabil, imobilul în litigiu.
Este real că recurentul - reclamant a depus dovada dreptului de proprietate doar asupra unei suprafețe de 133 mp. (din 267 mp.) însă în condițiile art.88 alin.1 teza a II-a din Legea nr.36/1995 acest certificat de moștenitor produce efecte până la anularea prin hotărâre judecătorească.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia civilă nr.1498 A din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și sentința civilă nr. 4179/06.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și va trimite cauza, spre rejudecare, primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.1498 A din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Casează decizia recurată și sentința primei instanțe, și trimite cauza spre rejudecare, Judecătoriei sectorului 2
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/25.05.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud. sector 2. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
