Obligație de a face. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(758/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.761.
Ședința publică de la 05 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât G, împotriva deciziei civile nr.83 A din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII prin INSPECTORATUL TERITORIAL ÎN CONSTRUCȚII B -
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, pentru intimatul reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții prin Inspectoratul Teritorial în Construcții B, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.-/29.04.2009, emisă de Colegiu consilierilor juridici, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul pârât
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 29.04.2009, a unei întâmpinări formulate de către intimatul reclamant, iar, la data de 04.05.2009, a chitanței Seria - nr.-/29.04.2009, emisă de CEC Bank, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a unei cereri prin care recurentul pârât G solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Curtea, constatând că pricina a fost solicitată pe lista cauzelor aflate la amânare fără discuții, fără ca toate părțile să fie prezente sau reprezentate, dispune strigarea dosarului la ordine.
La reluarea cauzei, se prezintă consilier juridic, pentru intimatul reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții prin Inspectoratul Teritorial în Construcții B, lipsind recurentul pârât
Curtea acordă cuvântul reprezentantului intimatului reclamant asupra cererii formulate de către recurentul pârât, de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că se opune amânării cauzei, în sensul solicitat de către recurentul pârât, în raport de calitatea procesuală a acestuia, de faptul că motivele de recurs au fost redactate de către un avocat, precum și de faptul că partea a primit citația pentru termenul de astăzi la data de 14.04.2009, moment de la care avea posibilitatea să-și asigure apărarea.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de către recurentul pârât, de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată în raport de dispozițiile art.156 Cod de procedură civilă.
Reprezentantul intimatului reclamant declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului, ca nefundat, conform motivelor pe larg arătate în întâmpinarea depusă la dosar; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apreciază că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod de procedură civilă este inadmisibil și nu poate fi primit, întrucât,așa cum rezultă în mod evident din considerentele deciziei atacate, instanța de apel s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei sentinței de fond.
Mai arată că instanța de apel a interpretat în mod corect dispozițiile legale aplicabile în speță, considerând că nu se pot reține motive de nelegalitate a deciziei recurate, atât timp cât pârâtul nu a făcut dovada obținerii autorizației de construire.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată rolul Judecătoriei Sectorului 5 sub nr-, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții prin Inspectoratul Teritorial în Construcții BIa chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea lucrărilor (constând în construcție ) edificate la adresa din B,-, sector 5.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 26.02.2008, inspectorii săi au constatat și consemnat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. - că la adresa din-, sector 5, pârâtul a efectuat lucrări de construcție constând în imobil, fără a deține autorizație de construire. S-a mai arătat că prin același proces verbal, pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă, dispunându-se și intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire iar în caz contrar desființarea lucrărilor ilegal executate și aducerea imobilului la starea inițială, până la data de 28.05.2008. Deoarece pârâtul nu a îndeplinit măsurile menționate, s-a solicitat desființarea construcțiilor executate de către acesta și aducerea spațiului la starea inițială.
Prin sentința civilă nr.6865/25.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligat pârâtul să desființeze construcțiile nelegal ridicate la adresa din B,-, sector 5, astfel cum au fost menționate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.-/28.02.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 Bar eținut că potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.-/28.02.2008 încheiat de către inspectori ai Inspectoratului de Stat în Construcții, pârâtul Gaf ost sancționat contravențional conform art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, reținându-se, în urma controlului de specialitate efectuat, că la imobilul situat în B,- sector 5 acesta a efectuat lucrări de construcție constând în construcție, structură de rezistentă executată 100%, pereți exteriori și interiori executați 100%, finisaje 0%, fără autorizație de construire. Prin același proces-verbal, s-a dispus aplicarea amenzii contravenționale de 1000 lei pârâtului, precum și intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, în caz contrar, desființarea lucrărilor ilegal executate și aducerea imobilului la starea inițială; s-a precizat că masurile se vor realiza până la data de 28.05.2008.
Potrivit art.32 alin.1 din Legea nr.50/1991, republicată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.28 alin.1 din aceeași lege, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În cauză, instanța a reținut că termenul de 28.05.2008 a fost cu mult depășit, pârâtul neobținând autorizația de construcție pentru lucrările efectuate. Mai mult chiar, în interiorul acestui termen nu a demarat nici măcar demersurile pentru obținerea acestui act administrativ.
Astfel, întrucât pârâtul nu a depus la dosar autorizația de construire, deși a fost acordat un termen rezonabil în acest scop, în conformitate cu dispozițiile art.28 alin.1 din Legea nr.50/1991, republicată, prima instanța, în temeiul art.32 alin.1 din același act normativ, a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâtului să desființeze construcția P+ 1E, situată în B,-, sector 5, cu structură de rezistentă executată 100%, pereți exteriori și interiori executați 100%, finisaje 0%, ridicată fără autorizație de construire.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 28.10.2008 pârâtul G, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că pârâtul a demarat lucrările pentru obținerea autorizației de construire în februarie 2007, prin cererea nr.5440/09.02.2007 depusă la Primăria Sectorului 5, certificatul de urbanism nr.671 B fiind obținut la 03.05.2007. Prin certificatul de urbanism, au fost cerute două avize, de la și de la Salubritate, de la primind două răspunsuri negative în iulie și decembrie 2007. Având în vedere starea degradată a locuinței, se arată că a fost nevoit să înceapă lucrările de consolidare. Ca urmare a sesizării sale, inspectorii i-au întocmit procesul verbal de contravenție și i-au acordat un termen foarte scurt pentru obținerea autorizației. După ridicarea noului certificat de urbanism, valabil până la 03.05.2009, în luna iulie, a fost depus din nou dosarul la și a obținut avizul favorabil. Astfel, după întocmirea unui proiect de rezistență în conformitate cu expertiza tehnică, a depus dosarul la Primăria Sectorului 5 sub nr.32270/19.08.2008, pentru obținerea autorizației de construire. A mai arătat apelantul că a depus toate eforturile pentru intrarea în legalitate, dar termenul a fost depășit din motive ce nu pot fi imputate lui.
Prin decizia civilă nr. 83 A din 21.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul pârât, reținând că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, iar până la soluționarea cererii de apel nu a fost depusă la dosar autorizația de construire.
A mai reținut tribunalul că aspectele invocate de pârât anterioare datei de întocmire a procesului verbal de contravenție (28.02.2008) nu au nicio relevanță cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței, cât timp nu a fost dispusă anularea procesului verbal de contravenție printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În ceea ce privește aspectele ulterioare acestei date, s-a constatat că acestea se referă la problemele întâmpinate de pârât la obținerea avizului de Ia, care însă nu îl pot disculpa cât timp este obligatorie obținerea tuturor avizelor înainte de începerea lucrărilor. Dacă într-adevăr a existat o urgență în demararea lucrărilor, pârâtul avea la dispoziție o acțiune în contencios administrativ prin care putea cere obligarea la eliberarea avizului, dacă acesta refuza în mod nejustificat eliberarea lui sau dacă a respins în mod nejustificat cele două cereri depuse de pârât.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurentul - pârât G, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei civile nr.83 A din 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art.299- 312 Cod procedură civilă, recurentul - pârât a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și nu a cercetat fondul cauzei deduse judecății.
Astfel, a susținut recurentul - pârât că în mod eronat tribunalul a reținut că singurul înscris probator, concludent și de natură să infirme soluția primei instanțe este autorizația de construire de vreme ce, din înscrisurile depuse la dosar și din susținerile expuse prin cererea de apel, rezultă că s-a aflat în imposibilitate de a obține autorizația de construire; rezumându-se la a reține că aspectele invocate de apelantul - pârât anterior datei de întocmire a procesului - verbal de contravenție nu au relevanță cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței, instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei deduse judecății.
A mai susținut recurentul - pârât că decizia recurată este nelegală și pentru că nu s-a avut în vedere că termenul acordat prin procesul verbal de contravenție pentru obținerea autorizației de construire (3 luni) este un termen foarte scurt prin raportare la situația concretă din speță; mai mult, nu s-a avut în vedere că reclamanta a soluționat cu întârziere cererea de emitere a avizului necesar obținerii autorizației de construire, iar la data formulării cererii de chemare în judecată, avizase favorabil cererea sus - menționată.
Recurentul - pârât a făcut o prezentare a demersurilor efectuate în vederea obținerii autorizației de construire și a susținut că soluția de demolare a locuinței este mult prea severă în condițiile în care a făcut dovada bunei sale credințe și a probat că a întâmpinat dificultăți în obținerea avizelor necesare emiterii autorizației de construire; instanța de apel nu a observat că a existat o situație de urgență (în sensul că unul din pereții casei s-a surpat) și a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada existenței unei împrejurări independente de voința sa, care l-a împiedicat să obțină autorizația de construire.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei achitată cu chitanța nr.-/1 emisă de CEC - Bank SA la 29.04.2009; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Astfel, a arătat intimatul - reclamant că în mod corect a reținut instanța de apel că problemele întâmpinate de pârât la obținerea avizului și a autorizației de construire nu sunt de natură a-I disculpa, atât timp cât este obligatorie obținerea tuturor avize lor înainte de începerea lucrărilor.
Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai în baza și cu respectarea prevederilor unei autorizații de construire - act administrativ de autoritate, care conferă titularului dreptul de a construi - a proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, potrivit prevederilor alin.(1) al art.1 coroborate cu prevederile art.3 lit.a) și art.7 alin.(4) din Legea nr.50/1991.
Potrivit art.2 alin.(1) din Legea nr.50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale, pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor și care se emite cu respectarea dispozițiilor art.2 alin.(2) - (4) din același act normativ.
De asemenea, pentru execuția lucrărilor în regim de urgență, art.7 alin.(16) din Legea nr.50/1991 instituie posibilitatea emiterii autorizației de construire imediat de către autoritatea administrației publice competentă potrivit legii, urmând ca documentația tehnică necesară să fie definitivată pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor, acordurilor și actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului.
În speță, recurentul - pârât a susținut că pereții casei sale s-au prăbușit, ceea ce a necesitat intervenția pentru remedierea situației, intervenție care s-a realizat fără autorizație de construire, deși legea prevedea posibilitatea obținerii acesteia În regim de urgență, însă recurentul - pârât nu a înțeles să acționeze potrivit prevederilor legale, astfel încât susținerile acestuia nu pot constitui motive valabile care să justifice executarea lucrărilor de construire fără a obține în prealabil actul administrativ de autoritate, care să îi confere dreptul de a construi.
În ceea ce privește termenul de intrare în legalitate stabilit prin procesul verbal de contravenție, intimatul - reclamant a arătat că termenul de 3 luni era rezonabil, având în vedere stadiul fizic avansat al lucrărilor și în condițiile în care legea nu prevede un termen minim pe care agentul constatator să fie obligat să îl acorde.
De asemenea, la stabilirea acestui termen s-a mai avut în vedere faptul că pentru obținerea autorizației de construire în acest caz era necesar doar acordul și întocmirea unei expertize tehnice care să ateste calitatea lucrărilor efectuate și influența acestora asupra rezistenței și stabilității clădirilor învecinate, precum și alte avize sau acorduri solicitate prin certificatul de urbanism, a căror obținere nu necesita un timp foarte îndelungat, în speță nesolicitându-se de către autoritatea publică locală competentă întocmirea unei documentații urbanistice tip sau PUZ, care presupune o procedură de aprobare mai îndelungată.
Mai mult, chiar în condițiile în care recurentul - pârât a adresat mai multe cereri pentru obținerea acordului, cererile acestuia au fost soluționate într-un timp scurt, conform legii, iar primele două cereri, soluționate prin restituirea documentației, pentru rezolvarea neconformităților constatate, au fost adresate înainte de a fi sancționat contravențional, astfel că aceste întârzieri în procedura de autorizare nu au afectat în nici un fel termenul de 3 luni stabilit pentru intrarea în legalitate.
De asemenea, nu se poate reține că a întârziat emiterea acordului necesar obținerii autorizației de construire, atât timp cât documentația depusă de recurent în acest scop nu era completă, în conformitate cu cerințele legale, impuse prin lege și normativele de specialitate și în mod abuziv de către instituția noastră cum în mod eronat afirmă recurentul, iar intimatul - reclamant i-a restituit în termen scurt documentația depusă pentru completarea acesteia, astfel încât să primească soluționare favorabilă, concretizată prin emiterea acordului.
A mai arătat că intimatul - reclamant că împrejurarea că după emiterea acordului, I-a acționat în judecată pe recurentul - pârât nu prezintă nici un fel de relevanță, având în vedere faptul că atât promovarea acțiunii, cât și emiterea acordului s-au realizat în condițiile legii,
Așadar, atât timp cât edificarea lucrărilor nu era permisă decât după obținerea autorizației de construire, iar recurentul - pârât nu a obținut autorizația de construire în termenul stabilit prin procesul verbal de contravenție, în temeiul art.28 alin.(3) din Legea nr.50/1991, republicată, se impune măsura desființării construcției, în condițiile în care până la soluționarea cazului de către instanță, recurentul pârât nu face dovada deținerii actului administrativ de autoritate care să ateste intrarea în legalitate.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurentul - pârât nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă însă, potrivit dispozițiilor art.306 alin.3 Cod procedură civilă acestea pot fi examinate prin raportare la dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții republicată, modificată și completată.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 coroborate cu art.3 lit.a și art.7 alin.4 din Legea nr.50/1991, republicată, modificată și completată, executarea lucrărilor de construcții se poate face numai în temeiul unei autorizații de construire și cu respectarea prevederilor acesteia.
Articolul 7 alin.16 din același act normativ, prevede posibilitatea emiterii de îndată a autorizației de construire pentru lucrările de intervenție în primă urgență, în cazuri de avarii, accidente tehnice, calamități sau alte evenimente cu caracter excepțional, urmând ca documentația tehnică necesară să fie definitivată pe parcursul său la încheierea executării lucrărilor.
În considerarea unui interes de ordin general care constă în necesitatea edificării unor construcții care să respecte exigențele impuse de normele tehnice în vigoare, legea impune în toate cazurile condiția prealabilă de obținere a autorizației de construire urmate de începerea lucrărilor (chiar și în cazuri urgente).
Recurentul - pârât a fost sancționat contravențional în temeiul dispozițiilor art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 republicată, modificată și completată și i-a fost acordat un termen de trei luni pentru obținerea autorizației de construire, termen care a expirat la 28.05.2008.
Procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.83/28.02.2008 nu a fost contestat de către contravenient astfel că a devenit titlu executoriu, iar recurentul -pârât nu poate invoca în procesul pendinte critici care să vizeze legalitatea aplicării sancțiunii contravenționale sau a celei complementare.
Așa cum au reținut și instanțele de fond prin expirarea termenului de trei luni prevăzut în procesul verbal de sancționare a contravenției, măsura desființării construcției edificate la adresa din B,-, sector 5 a devenit executorie.
Prin urmare, nu se poate aprecia că instanța de apel nu a cercetat fondul cererii de apel, aceasta neavând însă posibilitatea să verifice legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor împotriva căruia contravenientul putea exercita dreptul de a formula plângere în condițiile nr.OG2/2001, modificată și completată.
În mod corect a reținut tribunalul că singurul înscris relevant pentru soluționarea apelului îl reprezintă autorizația de construire, înscris care nu a fost depus la dosar nici în faza procesuală a recursului.
Susținerile recurentului - pârât referitoare la termenul prea scurt pentru obținerea autorizației de construire sunt vădit nefondate având în vedere că acest termen era împlinit de peste 11 luni la data soluționării cererii de recurs.
De asemenea, sunt nefondate și criticile care privesc pretinsa imposibilitate de obținere a avizelor necesare și a autorizației de construire de vreme ce așa cum s-a arătat deja, în considerarea unui interes de ordin general, edificarea construcțiilor în România trebuie să fie precedate (chiar și în cazuri urgente) de obținerea unei autorizații în acest sens; din situația de fapt reținută de instanțele de fond nu a reieșit de altfel, o asemenea situație de urgență.
Prin urmare, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.32 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 republicată, modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât G, împotriva deciziei civile nr.83 A din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII prin INSPECTORATUL TERITORIAL ÎN CONSTRUCȚII B -
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/25.05.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud. sector 5. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
