Obligație de a face. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 77 /R/2008
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2407 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 07.12.2006 în dosarul nr-, privind și pe pârâta CONSTRUCȚII D, având ca obiect litigiu de muncă - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant, lipsind reprezentantul intimatei-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior de judecată.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii introductive de instanță potrivit memoriului depus la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2407 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea reclamantului împotriva pârâtei Construcții D având ca obiect obligarea pârâtei să emită o adeverință din care să rezulte indemnizația și regimul de lucru în perioada 02.08.1974 - 15.07.1975.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de inginer constructor. Începând cu data de 15.08.1974, reclamantul a schimbat locul de muncă, fiind trecut la Șantierul 3 D în funcția de șef lot până la data de 24.11.1975, când i-a fost schimbat din nou locul de muncă, fiind încadrat în funcția de inginer proiectant, așa cum reiese din mențiunile din carnetul de muncă la poziția 19-25.
Conform prevederilor legislației muncii art. 287 Codul muncii, sarcina probei în litigiile de muncă incumbă angajatorului, pârâta învederând însă că în arhivele societății reclamantul nu a fost găsit în registrele de evidență a salariaților și în statele de plată, condiții în care sarcina probei revine reclamantului.
De altfel, reclamantul a funcționat pentru perioada amintită în cadrul de Construcții C, fiindu-i schimbat pentru o perioadă locul de muncă, acesta desfășurându-și activitatea în cadrul Șantierului nr. 3 În aceste condiții, reclamantul avea posibilitatea de a-și dovedi susținerile prin orice mijloc de probă mai cu seamă în condițiile în care în perioada indicată, calitatea de angajator o deținea societatea cu sediul în C, iar de la momentul respectiv a trecut o perioadă considerabilă de timp și societatea a suferit modificări, inclusiv sub aspectul denumirii, pârâta funcționând în prezent în D, sub denumirea Construcții
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Față de imposibilitatea faptică și obiectivă în care se află pârâta de a elibera acest document și raportat la aspectul că reclamantul nu a fost în măsură de a-și dovedi pretențiile, instanța a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii în sensul de a obliga pârâta să-i elibereze o adeverință care să ateste indemnizația de conducere și regimul de 10 ore/zi de care a beneficiat în perioada 01.08.1974 - 24.11.1975, perioadă în care a fost angajat pe funcția de șef de lot al acesteia și la plata de daune interese de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la eliberarea adeverinței
Acesta arată în motivare că deși în considerentele sentinței, tribunalul a reținut că în perioada 01.08.1974 - 24.11.1975 a activat la Șantierul 3 D, azi " Construcții" D, iar potrivit dispozițiilor art. 40 aliniat 2 litera h Codul muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, totuși, în mod cu totul nejustificat, reține chiar fără ca pârâta să invoce "imposibilitatea faptică și obiectivă în care se află aceasta de a elibera" documentul.
În fapt, pârâta, așa cum atestă și prin adeverința nr. 1719 din 02. 08 2006, comunică faptul că a verificat arhiva și nu a găsit registrele de evidență și statele de plată aferente perioadei, dar nu invocă nici o situație faptică și obiectivă, așa cum o face instanța în numele pârâtei și care să ducă la imposibilitatea eliberării adeverinței solicitate.
De fapt, este greu de crezut că ar fi așa, din moment ce din copia cărții de muncă depusă la dosar poziția 21-25 dovedit ca a lucrat la Șantierul 3 D în funcția de șef de lot.
În plus, statele de plată trebuie să fie păstrate minimum 50 de ani.
Pe de altă parte, deși reclamantul a precizat acțiunea, referindu-se în precizare la perioada 01.08.1974 - 24.11.1975, prima instanță nu a reținut această precizare, referindu-se în continuare la perioada indicată inițial în acțiune, aceea din 02.08.1974 - 15.07.1975.
În drept au fost invocate dispoziția Legii nr. 168/1999 din Codul muncii (sic!) și art. 299 din Codul d e Procedură Civilă.
Prin precizarea depusă de reclamant (fila 17), acesta arată că până la desființarea de Construcții C, schema și atribuțiile avute de fiecare șantier în subordine erau următoarele: șef șantier; ing. șef șantier; șef contabil; șef de lot; maiștri. Serviciile avute erau: producție, contabilitate, salarii, casierie, aprovizionare, personal, relații cu clienții. În cadrul serviciului contabilitate - salarii, erau întocmite statele de plata începând cu șeful de șantier până la ultimul muncitor, state din care se făcea plata salariaților șantierului. Aceste state de plata rămâneau în arhiva șantierului (termen de păstrare min. 50 ani)
Șantierul 3 Daf ost preluat de Construcții D, ori la preluare această firmă nou înființată a preluat imobilele împreună cu toate mijloacele de transport și utilajele, au preluat personalul cu cărțile de muncă și arhiva șantierului.
de Construcții C s-a transformat după 1990 în Transilvania Construcții C și această firmă nu a primit nici un document de la D, lucru care rezultă din adresa de răspuns având nr. 66 din 5 iulie 2007 comunicată reclamantului. Nici în adresa pe care i-a adresat-o nu afirmă că statele de plată nu sunt la dânsa, ci face următoarea afirmație: "vă comunicăm că am verificat în arhiva societății și nu v-am găsit în registrele de evidență și statele de plată aferente perioadei sus menționate".
Deoarece arhiva este depozitată dezordonat de către D este mai comod a afirma că reclamantul nu a fost găsit pe statele de plată decât să se caute aceste state.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat.
Singurul considerent pentru care prima instanță a respins acțiunea reclamantului a fost acela privind imposibilitatea faptică și obiectivă în care se află pârâta eae libera documentația solicitată.
Fiind efectuate numeroase demersuri de către instanța de recurs, pentru a se clarifica dacă pârâta se află sau nu în posesia datelor solicitate de reclamant, s-a constatat că acțiunea este fondată.
Astfel, este necontestat faptul că la desființarea de Construcții cluj, Șantierul 3 Daf ost preluat de Construcții De asemenea, este necontestat faptul că la transformarea de Construcții C în Transilvania Construcții C, nu s-au predat documente de la
Prin urmare, este legitim a se considera că toate înscrisurile referitoare la angajații Șantierului 3 D se găsesc și în prezent la Construcții D, pârâta din prezenta cauză.
De altfel, această prezumție este întărită de atestarea dată de Transilvania Construcții, care prin adresa nr. 66/05.06.2007 (fila 18 dosar recurs) a învederat reclamantului că nu deține arhiva Șantierului nr. 3 D din cadrul C, întrucât la divizarea societății în anul 1991, acesta s-a transformat în D și nu a predat în arhiva societății chestionate nici un document.
Pe de altă parte, se remarcă inadvertența din cuprinsul adresei de răspuns formulată de pârâtă la solicitarea instanței, nr. 1210/11.05.2007 (fila 11 dosar recurs), în care deși se arată, pe de o parte, că în urma reorganizării de Construcții C, Construcții Dap reluat numai carnetele de muncă și dosarele cu acte ale personalului existent la data de 01.01.1991 la această societate, pe de altă parte, se arată că pârâta este cea care deține statele de plată și registrele de evidență ale salariaților și apoi, că reclamantul nu figurează în statele de plată și în registrele de evidență ale salariaților existente la societate pentru perioada 15.08.1974 - 24.11.1975. Or, în aceste condiții, dat fiind că în carnetul de muncă al reclamantului, acesta figurează ca încadrat la Șantierul 3 D în perioada 15.08.1974 - 24.11.1975 (fila 3 dosar recurs), este evident că pârâta este în măsură să elibereze o adeverință sub aspectul cuantumului veniturilor obținute de reclamant cu titlu de indemnizație de conducere și respectiv spor pentru regim de muncă de 10 ore/zi, pe perioada arătată.
Mai este de remarcat că societatea pârâtă nu a răspuns solicitării instanței de a comunica la dosar copia procesului verbal de predare primire a registrelor și arhivelor societății, deși aceasta a fost solicitată în mai multe rânduri.
În aceste condiții, Curtea apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată, având în vedere că pârâta nu a depus actele solicitate de către instanță, aspect ce poate fi considerat prin prisma prevederilor art. 172-174.proc.civ. ca o dovadă în sensul afirmațiilor reclamantului.
Pârâta fiind succesoarea angajatorului reclamantului pe perioada menționată în precizarea de acțiune și fiind recunoscut de aceasta că a preluat cel puțin o parte din dosarele cu acte ale personalului ce activa în cadrul Șantierului nr. 3 D, față de refuzul de a transmite procesul verbal de predare primire a acestor înscrisuri, pentru a se putea verifica veracitatea acestei limitări invocate de pârâtă, Curtea apreciază probată acțiunea reclamantului, prin omisiunea pârâtei de a face dovada neîndoielnică, prin înscrisuri, a documentației preluate de la societatea din care s-a desprins. Așa fiind, față de prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc.civ. urmează a admite recursul și a dispune modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii promovate, obligând pe pârâtă la eliberarea unei adeverințe sub aspectul cuantumului veniturilor obținute de reclamant cu titlu de indemnizație de conducere și respectiv spor pentru regim de muncă de 10 ore/zi, pe perioada 01.08.1974-24.11.1975.
Totodată, va fi admis și petitul accesoriu privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la eliberarea adeverinței.
Deși reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea la daune interese de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la eliberarea adeverinței, Curtea a interpretat voința reală a acestuia în sensul de a se acorda daune cominatorii, întrucât doar daunele cominatorii se plătesc sub această formă, ca o sumă de bani pe zi de întârziere până la executarea obligației e care debitorul refuză să o execute în natură. De asemenea, scopul pentru care este acceptată instituția daunelor cominatorii de către doctrină este tocmai acela urmărit și de către reclamant, anume, acela de a înfrânge refuzul unui debitor de a executa în natură o obligație de a face. Daunele cominatorii nu se constituie într-o sursă de îmbogățire a creditorului în favoarea căruia sunt încuviințate, existând doar posibilitatea de a se încuviințaulteriorpăstrarea acestor sume, parțial sau total, cu titlu de daune interese compensatorii, în măsura în care se va proba un prejudiciu în patrimoniul creditorului. Pe de altă parte, aceste daune curg, așa cum a solicitat și reclamantul, de la data stabilită de instanță, cel mai adesea de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Daunele interese (compensatorii sau moratorii) sunt despăgubiri datorate în scopul reparării prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor contractuale, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât reclamantul nu a cuantificat și deci nici nu a dovedit vreun prejudiciu care să fie astfel reparat.
Acesta este motivul pentru care Curtea a interpretat voința reală a reclamantului de a se acorda daune cominatorii, iar nu daune interese, așa cum a formulat petitul acțiunii, având în vedere și prevederile art. 978 Cod civ. (ce au valoare de principiu în interpretarea nu doar a contractelor, ci în interpretarea actelor juridice civile în general, cum este și cazul acțiunii în instanță), potrivit cărora când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar produce nici unul.
Așa fiind, urmează, consecutiv admiterii petitului principal al acțiunii, să fie obligată pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la eliberarea adeverinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2407 din 07 decembrie 2006 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Construcții D și în consecință obligă pe pârâtă la eliberarea unei adeverințe sub aspectul cuantumului veniturilor obținute de reclamant cu titlu de indemnizație de conducere și respectiv spor pentru regim de muncă de 10 ore/zi, pe perioada 01.08.1974-24.11.1975.
Obligă pe pârâtă la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la eliberarea adeverinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./11.02.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
