Obligație de a face. Decizia 778/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 778
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 105 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 7606 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, avocat și procurator, reprezentându-l pe intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că raportul de expertiză efectuat în cauză nu a fost corect întocmit, întrucât pomii sunt plantați la o distanță de 1,85 de gard. A solicitat admiterea recursului.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a arătat că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304. A mai arătat că în apel nu au fost solicitate probe. Totodată, pomii plantați de recurentă au o vechi de 10 ani. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată aceasta să efectueze lucrările necesare pentru ca apele de pe acoperișul șoprului și anexelor gospodărești proprietatea pârâtei să nu mai cadă pe proprietatea reclamantului, precum și la tăierea arborilor amplasați pe proprietatea pârâtei la o distanță mai mică de 2 de linia care desparte cele două proprietăți ale părților.
În motivarea acțiunii a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1130/28.10.2005 a cumpărat de la o suprafață de teren de casă care se învecinează cu proprietatea lui și deși au existat demersuri din partea reclamantului pentru ca pârâta să soluționeze în mod amiabil aspectele decurgând din căderea apelor pluviale de pe anexele gospodărești și amplasarea pomilor fructiferi la o distanță mai mică de 2 de linia de hotar dintre cele două proprietăți, aceasta refuză să respecte dispozițiile legale în materie, astfel încât apele pluviale de pe șoprul și anexele gospodărești situate în aproprierea liniei de hotar se scurg pe proprietatea pârâtului, iar crengile pomilor plantați de-a lungul liniei de hotar se află de asemenea pe proprietatea pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 7606/1.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosar -, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei, fiind obligată pârâta să efectueze lucrări corespunzătoare pentru ca picătura streșinii pe o lungime de 21 cm de la anexele sale gospodărești să cadă pe proprietatea pârâtei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea acestei obligații.
De asemenea a fost obligată pârâta să taie cei 20 de arbori amplasați pe proprietatea sa la o distanță mai mică de 2 de linia despărțitoare dintre proprietăți, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea acestei obligații, precum și la plata către reclamant a sumei de 680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 615.civ. și art. 607.civ., din probatoriile administrate în cauză rezultând că pârâta deține terenul învecinat cu reclamantul ca moștenire de la soțul său și are amplasate de-a lungul gardului despărțitor anexe gospodărești și mai mulți pomi fructiferi.
Că urmare modului în care sunt amplasate construcțiile, picătura apelor pluviale se scurge pe terenul reclamantului, iar un număr de 20 pomi fructiferi sunt amplasați fie pe limita de hotar, fie la o distanță ce variază între 1 și 1,85. față de limita de hotar.
Împotriva sentinței pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că greșit a fost admisă acțiunea reclamantului, deoarece atât din interogatoriul pârâtei, cât și din declarațiile martorilor rezultă că aceasta stăpânește terenul și anexele gospodărești, având plantați pomi fructiferi de peste 40 ani, iar reclamantul a devenit proprietar al fondului vecin în urmă cu 2 ani.
Că, pomii fructiferi nu au fost plantați, ci au răsărit, înmulțit și crescut în mod pe proprietatea sa, marea majoritate dinainte de a deveni ea proprietara terenului.
Prin decizia nr.105 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr-, s-a respins apelul ca nefondat, declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 7606/1.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosar -.
A fost obligată apelanta la 350 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
S-a reținut că, potrivit concluziilor din expertiza, picătura ștreașinii anexelor gospodărești ale pârâtei, pe o lungime de 21, cade pe proprietatea reclamantului, dobândită prin contractul nr.1130/28.10.2005, iar cei 20 pomi fructiferi, cu vârstă medie de 10 ani, sunt plantați la distanțe cuprinse între 1 și 1,85, față de hotarul despărțitor, condiții în care sunt aplicabile dispozițiile art. 607 și 615 Cod civil.
Susținerile pârâtei, în sensul că pomii au răsărit în mod pe proprietatea sa, sunt infirmate de constatările expertului, iar prescripția achizitivă nu poate opera pentru servitutea privind picătura streașinii, atâta timp cât nu s-a făcut dovada datei edificării anexelor gospodărești.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, invocând greșita reținere a situației de fapt, analiza necorespunzătoare a probelor administrate și lipsa rolului activ al instanței de apel, care nu a dispus completarea probatoriului și nu a rezolvat corespunzător excepția prescripției achizitive, în condițiile în care este în discuție o servitute aparentă, existentă de peste 40 ani.
Recursul nu este fondat.
Criticile pârâtei privitoare la stabilirea situației de fapt și interpretarea probelor administrate vizează netemeinicia hotărârii atacate și exced controlului instanței de recurs, care are competența de a examina legalitatea deciziei numai în raport de motivele prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă.
Nu se justifică motivul de recurs privitor la lipsa rolului activ al instanței de apel, în raport de dispozițiile art.129 Cod pr.civilă, din observarea dosarului Tribunalului constatându-se că nici prin cererea de apel și nici la termenele acordate pentru soluționarea căii de atac, pârâta nu a solicitat încuviințarea unor noi probe, pentru a fi puse în discuție de instanță.
Cauza a fost soluționată în baza probelor administrate în prima instanță, respectiv răspunsul pârâtei la interogator (fila 20), declarația martorului, propus de pârâtă (fila 31) și raportul de expertiză efectuat de expert, probe în raport de care se constată întemeiate susținerile reclamantului privind prejudiciile cauzate proprietății sale, datorită amplasării nelegale a construcțiilor și pomilor fructiferi de pe terenul pârâtei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.615 și 607 civil.
Servitutea privind picătura ștreașinii, prevăzută de art.615 Cod civil, este o servitute legală, continuă și aparentă astfel că, de principiu, potrivit art.623 Cod civil, poate fi dobândită prin prescripția achizitivă de 30 ani.
Pârâta în cauză a susținut în mod constant că atât locuința, cât și anexele gospodărești au fost edificate în urmă cu circa 40 ani, aspect care nu s-a confirmat cu probele administrate; martorul audiat a declarat că nu are cunoștință când s-au făcut construcțiile, iar expertul a constatat că anexele au fost construite anterior cumpărării terenului de către reclamant, fără a preciza însă anul.
În acest context, întemeiat s-a reținut prin decizia recurată că excepția prescripției achizitive nu operează.
Față de considerentele arătate, se constată nefondat recursul și urmează a fi respins, conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată al 500 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 105 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 7606 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
9.10.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun
