Obligație de a face. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 78/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.214/A din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 3 noiembrie 2008, emisă de Trezoreria Rm.V și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea recurentului-reclamant și adresa nr.138 din data de 21.01.2009, emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2009, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 9.11.2007 pe rolul Judecătoriei Bălcești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Comuna Livezi, prin primar și Consiliul Local Livezi, județul V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să-și îndeplinească obligația asumată prin contractul încheiat cu reclamantul la data de 19.09.2002 și anume, să încheie contractul de vânzare-cumpărare a grajdului de bovine nr.3, padocului dintre grajdurile 2 și 3 și a suprafeței de 1.155 mp. suprafața aferentă necesară desfășurării activității, obligarea la plata daunelor interese ca urmare a prejudiciului suferit prin neexecutarea culpabilă a obligației acestora și la plata amenzii civile prevăzute de art.5803Cod procedură civilă și a cheltuielilor de judecată.
A motivat reclamantul că, în data de 19.09.2002 a încheiat cu Consiliul local al comunei Livezi un contract prin care i-au fost atribuite în folosință gratuită, conform nr.OUG168/2001, imobilele dezafectate din ferma zootehnică, adică grajdul de bovine nr.3, în suprafața de 700 mp. cu capacitate de 80 de capete, padocul dintre grajdurile 2 și 3 în suprafața de 455 mp. și suprafața de 1.155 mp. aferentă construcțiilor și necesară deservirii acestora.
Conform dispozițiilor contractuale, avea obligația să populeze cu animale la capacitate maximă adăpostul, iar după 5 ani să-și manifeste opțiunea de a cumpăra acest imobil. Deși și-a îndeplinit obligația din contract prin achiziționarea animalelor, asigurarea hranei, tratament veterinar, asigurând popularea la capacitate pe întreaga durată a contractului, și a făcut o opțiune de cumpărare a imobilelor după expirarea perioadei de 5 ani, consiliul local refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit dispozițiilor art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel că pârâtul Consiliul local trebuie să fie obligat să încheie acest contract de vânzare-cumpărare, obligație pe care și-a asumat-o prin contractul de atribuire in folosință gratuită.
Prin cerere ulterioară, reclamantul a precizat obiectul acțiunii, arătând că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor interese.
În apărare, Comuna Livezi, reprezentată prin primar, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei Livezi, întrucât contractul a fost încheiat între reclamant și Consiliul Local Livezi și au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că, dispozițiile art.7 alin.1 din nr.OUG168/2001 au prevăzut posibilitatea consiliilor locale de a vinde construcțiile zootehnice și nu obligarea acestora să o facă.
Pârâtul Consiliul Local Livezi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât Consiliul local nu si-a asumat obligația de a vinde imobilele in discuție, ci și-a însușit posibilitatea vânzării acestora. La expirarea perioadei de închiriere s-a apreciat că soluția vânzării nu este una benefică pentru localitate astfel că prin Hotărârea nr.43, a fost respinsă cererea reclamantului de cumpărare a grajdului pe care acesta îl primise în folosință. Reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin încheierea contractului, adăpostul nefiind populat la capacitate sa, ceea ce atrage, potrivit art.24 din contract, rezilierea contractului. Mai mult, prin vânzarea bunurilor la prețul menționat de nr.OUG168/2001 de 10% ar avea loc o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului care nu a efectuat nicio investiție în acele clădiri.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008 fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna Livezi întrucât contactul a fost încheiat de către reclamant și Consiliul Local Livezi.
Prin sentința civilă nr.192/20 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Bălceștia fost respinsă acțiunea, prima instanță reținând, în fapt că, la data de 19.02.2002, reclamantul, prin contractul încheiat cu Consiliul Local Livezi, a primit în folosință gratuită, pe perioada 19.09.2002-19.09.2007, un grajd cu capacitatea de 80 capete bovine și padocul dintre grajduri, bunuri aparținând domeniului privat al comunei Livezi, pentru a desfășura activitatea de creștere a animalelor, la art.9 stabilindu-se că popularea grajdului la capacitate maximă îi oferă posibilitatea reclamantului dea cumpăra bunurile.
După expirarea perioadei de folosință a bunurilor reclamantul a solicitat Consiliului Local Livezi să-i vândă aceste bunuri la prețul de 10/% din valoarea lor contabilă de la data atribuirii, așa cum precizează dispozițiile art.7 din nr.OUG168/2001, însă acesta a refuzat motivând că reclamantul nu și-a îndeplinit, pe parcursul derulării contractului, obligația de a popula adăpostul la capacitate maximă iar, pe de altă parte, a învederat că se derulează un proiect de alimentare cu apă a localității, fiind întocmit deja un studiu de fezabilitate, stația de pompare și tratare a apei urmând să fie amplasată în apropierea grajdurilor.
Pe perioada derulării contractului au fost perioade în care adăpostul a fost populat la întreaga capacitate (2006-2007, dar și perioade în care numărul animalelor a scăzut sub limita impusă de contract, aspecte susținute atât de martorii audiați cât și de procesele-verbale de constatare încheiate de reprezentanții Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, cât și de reprezentanți ai Consiliului local Livezi cu ocazia controlului efectuat la sesizarea R
Interpretând coroborat dispozițiile art.1, 3, 4 și 6 din nr.OUG168/2001 instanța de fond a reținut că se pot atribui de către consiliile locale, în folosință gratuită, asociaților de crescători de animalele și crescători de animale, persoane fizice și juridice, construcțiile zootehnice dezafectate, cu obligația de a desfășura activitatea de creștere a animalelor și cu posibilitatea de a cumpăra, după expirarea termenului de folosință gratuită, aceste construcții cu un preț reprezentând 10% din valoarea contabilă a acestor bunuri.
Așa cum rezultă din aceste dispoziții legale și chiar din titlul ordonanței, și anume ordonanța de urgență privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, îngrășării și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutrețuri combinate dezafectate, scopul acestui act normativ este acela de a sprijini inițierea și derularea unei afaceri prospere, benefice atât pentru persoana care desfășoară aceste activități dar și pentru colectivitatea locală, prin crearea unor locuri de muncă, venituri la bugetul local și chiar evitarea degradării acestor construcții prin neutilizarea lor.
Aceasta înseamnă o activitate continuă cu beneficii evidente, de necontestat, care să funcționeze permanent și nu crearea aparenței unei astfel de activități care să poată oferi posibilitatea de a cumpăra aceste construcții la un preț extrem de convenabil.
Numai pentru anii 2006-2007 probele confirmă că adăpostul atribuit a fost ocupat la întreaga capacitate cu toate că reclamantul s-a obligat, conform art.14 din contract, să respecte și prevederile art.9 din același contract, de a popula adăpostul la capacitate maximă.
În consecință, prima instanță a constatat că pârâtul consiliul local care, potrivit art.36 din Legea nr.215/2001 are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului sens în care hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a unității administrativ teritoriale, în condițiile legii, și căruia dispozițiile art.7 din nr.OUG168/2001 i-au dat posibilitatea de a aprecia, în această calitate de administrator al bunurilor domeniului public și privat, dacă această vânzare este sau nu benefică unității administrativ teritoriale, în mod justificat a refuzat înstrăinarea acestor bunuri.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-a învederat instanței că instanța de fond nu a avut în vedere contractul încheiat între părți privind atribuirea în folosința cu titlu gratuit a grajdului nr.3 și a padocului aferent, precum și dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.335/2004, în sensul de a fi despăgubit de către cumpărătorul construcției modernizate cu valoarea investiției realizată.
Al doilea motiv de recurs se referă la obligativitatea ca pârâtul Consiliul Local Livezi să vândă imobilele atribuite în folosința cu titlu gratuit reclamantului întrucât acesta a populat cu animale la 100% din capacitatea adăpostului, a reparat activele primite, a asigurat apă și energie electrică în termen de 6 luni de la încheierea contractului și după cinci ani de zile de folosință gratuită, concesionarul poate deveni proprietar prin cumpărare. Întrucât, reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și a solicitat în mai multe rânduri în scris Consiliului Local Livezi să încheie contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor atribuite în folosință gratuită, totuși s-a lovit de refuzul pârâtului.
Prin întâmpinarea depusă de către intimatul Consiliul local Livezi s-a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, pe considerentul că doar pentru perioada 2006-2007 și-a îndeplinit obligația din contract privind popularea adăpostului la capacitate maximă pe întreaga perioadă de derulare a contractului.
S-a mai arătat că, reclamantul nu a inițiat și derulat o afacere benefică pentru persoana sa și pentru colectivitatea locală, nu a evidențiat în nici un document contabil activitatea desfășurată, dovadă fiind depozițiile martorilor, și înscrisurile depuse la dosar.
La termenul de judecată din data de 2 octombrie 2008, instanța a calificat juridic calea de atac ca fiind apelul, față de prevederile art.2821Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.214/A din 2 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă a respins apelul declarat, reținând următoarele:
Cu privire la primul motiv de apel, tribunalul a constatat că la data de 19.02.2002, reclamantul, prin contractul încheiat cu Consiliul Local Livezi, a primit în folosință gratuită, pe perioada 19.09.2002-19.09.2007, un grajd cu capacitatea de 80 capete bovine și padocul dintre grajduri, bunuri aparținând domeniului privat al comunei Livezi, pentru a desfășura activitatea de creștere a animalelor. În art.9 din acest contract s-a prevăzut că dacă se populează cu animale la 100% din capacitatea adăpostului, după 5 ani de zile de folosință gratuită, concesionatorul poate deveni proprietar prin cumpărare.
Acest contract de atribuire în folosință gratuită a adăposturilor dezafectate din ferma zootehnică a fost încheiat în conformitate cu prevederile nr.OUG168/2001 și nr.HG2126/2002.
Potrivit dispozițiilor art.7 din nr.OUG168/13 decembrie 2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate, destinate creșterii, îngrășării și exploatării animalelor, precum și a fabricilor de nutrețuri combinate dezafectate, la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosință gratuită, fabrica de nutrețuri combinate, construcția zootehnică, terenul de sub acestea și incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art.2 lit.c), care le-au avut în folosință gratuită, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice.
Aceeași prevedere legală este reluată și în dispozițiile art.10 din nr.HG216/2002 cu privire la normele metodologice de aplicare a nr.OUG168/2001, în sensul că, după 5 ani de la atribuirea gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate și a fabricilor de nutrețuri dezafectate beneficiarii contractului de atribuire pot cumpăra spațiul utilizat la un preț echivalent cu 10% din valoarea contabilă stabilită la momentul atribuirii.
În consecință, prima instanță a statuat în mod temeinic și legal, că atât prevederile convenționale, cât și cele legale au natură permisivă cu privire la dispoziția încheierii contractului de vânzare - cumpărare, singurul îndrituit să aprecieze dacă această vânzare este sau nu utilă unității administrativ teritoriale, fiind pârâtul intimat Consiliul Local Livezi. Cu alte cuvinte, instanța de judecată nu poate suplini consimțământul pârâtului intimat căruia i-a fost conferit de către lege dreptul de a încheia contractul de vânzare - cumpărare în vederea protejării bunurilor proprietate privată a unității administrativ teritoriale.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat că în mod justificat s-a respins cererea de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare a grajdului de bovine nr.3, a padocului și a suprafeței de 1.155 mp. teren, întrucât probele administrate în primă instanță au relevat la unison că reclamantul nu s-a conformat obligațiilor contractuale. Astfel, din coroborarea depozițiilor martorilor și cu înscrisurile aflate la filele 42, 43, 44, 46, 69, 70 dosar rezultă că pe perioada derulării contractului au fost perioade în care adăpostul a fost populat la întreaga capacitate, dar și perioade în care numărul animalelor a scăzut sub limita impusă de convenție.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut o situație de fapt întemeiată pe probele administrate și aplicat corect textele de lege corespunzătoare, astfel încât, în baza dispozițiilor art.296 teza I Cod procedură civilă, a fost respins apelul și păstrată sentința civilă nr.192 din 20 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Bălcești, ca legală și temeinică.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, în termen legal a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- nelegal s-a pronunțat tribunalul când a considerat că, recurentul-reclamant nu a respectat clauzele contractuale deoarece toate probele administrate în cauză demonstrează contrariul;
- instanțele nu au analizat dispozițiile contractuale din care rezultă încălcarea art.969 Cod civil, deoarece pe întreaga desfășurare a contractului recurentul-reclamant a asigurat popularea cu animale a grajdului, iar refuzul intimatului este total nejustificat și trebuie sancționat de lege;
- instanța în mod nelegal nu a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art.970 alin.2 Cod civil, potrivit cu care convențiile legal făcute obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa, în concluzie, clauzele contractuale trebuiau interpretate în sensul că numai recurentul-reclamant putea opta pentru cumpărarea imobilelor la prețul stabilit în contract, după respectarea obligațiilor contractuale;
- instanțele nu s-au pronunțat pe cererea recurentului-reclamant a dispozițiilor prevăzute de art.580 pct.3 Cod procedură civilă, referitoare la plata daunelor interese.
La fila 196 din dosar s-a depus de către intimatul Consiliul Local Livezi concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că tribunalul a interpretat corect dispozițiile art.7 din nr.OUG168/2001; de asemenea s-a stabilit corespunzător că instanța de judecată nu poate să suplinească consimțământul intimatului-pârât și nu în ultimul rând reclamantul nu și-a îndeplinit obligația contractuală.
Examinând actele și lucrările dosarului și decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, între părți s-a încheiat un contract la data de 19.02.2002, potrivit cu care reclamantul a primit în folosință gratuită pe o perioadă de 5 ani un grajd cu capacitatea de 84 bovine și padocul dintre grajduri, bunul aparținând domeniului privat al comunei Livezi pentru a desfășura activitatea de creștere a animalelor. În art.9 din acest contract s-a prevăzut că dacă se populează cu animale la 100% din capacitatea adăpostului după 5 ani de folosință gratuită, recurentul-reclamant poate deveni proprietar prin cumpărare.
Acest contract de atribuire în folosință gratuită a adăposturilor dezafectate din ferma zootehnică a fost încheiat în conformitate cu prevederile nr.OUG168/2001 și nr.HG2126/2002.
În recurs, la fila 198 din dosar, s-a depus de către recurentul-reclamant ca act nou, necontestat de intimată, adresa nr.3235/5.10.2007, emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului V, potrivit cu care se menționează referitor la contractul încheiat între părți că s-au respectat normele de populare cu animale conform prevederilor nr.OUG108/2001.
Pentru ca instanțele să se poată pronunța pe obiectul dedus judecății aveau obligația legală să verifice dacă recurentul a respectat toate clauzele contractuale și în caz afirmativ să stabilească interpretând aceste clauze conform voinței părților dacă refuzul intimatei poate fi justificat sau nu și în ce condiții instanța de judecată poate cenzura acest refuz.
Instanța de apel nu a făcut decât să reia în integralitate concluziile instanței de fond, constatând astfel că recurentul nu a respectat clauzele contractuale raportat numai la înscrisurile aflate la filele 42-69 din dosar.
Însă, instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la înscrisurile depuse de către recurentul-reclamant la instanța de fond la filele 70 și urm. și evident nu s-a pronunțat nici nu privire la actul depus în recurs (situație neimputabilă).
Raportat la toate aceste acte, care evident se contrazic, cu cele precizate în considerentele deciziei recurate, instanța trebuia să dea dovadă de rol activ și să administreze o probă cu expertiză absolut indispensabilă pentru soluționarea cauzei de față.
Expertul trebuie să stabilească, raportat la toate probele administrate din dosar, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială, dacă pe toată perioada derulării contractului de 5 ani de zile, recurentul-reclamant a populat cu animale grajdurile la întreaga lor capacitate sau dacă nu a reușit să facă acest lucru care sunt perioadele strict determinate. De asemenea, se va stabili dacă au existat perioade când numărul animalelor nu a fost cel prevăzut în contract, lucrul acesta s-a datorat unor cauze obiective (îmbolnăvire, epidemie etc.) sau dimpotrivă cauzele au fost imputabile recurentului-reclamant și dacă a luat sau nu măsurile urgente pentru remedierea problemelor respective.
În ceea ce privește interpretarea clauzelor contractuale se reține de către C că acestea sunt clare și neechivoce și trebuiesc interpretate potrivit voinței părților și cu bună-credință.
Cu alte cuvinte, dacă recurentul-reclamant și-a respectat în integralitate obligațiile contractuale, refuzul intimatei-pârâte de a încheia contractul de vânzare-cumpărare trebuie cenzurat corespunzător de către instanță.
Nu în ultimul rând, trebuiesc avute în vedere reglementările speciale prevăzute de nr.OUG168/2001, potrivit cu care scopul acestui act normativ este acela de a sprijini inițierea și derularea unor afaceri benefice atât pentru persoana care desfășoară aceste activități, însă și pentru colectivitatea locală prin crearea pe cât este posibil a unor locuri de muncă și prin conservarea și întreținerea în mod corespunzător a construcțiilor ce fac obiectul contractului.
În ceea ce privește ultima critică și anume aceea referitoare la pronunțarea instanțelor pe cererea de daune cominatorii, se reține de către C că această solicitare reprezintă un capăt de cerere accesoriu, pe care instanțele trebuiau să se pronunțe numai în condițiile în care ar fi admis acțiunea introdusă de către recurentul-reclamant, însă acesta prin precizarea aflată la fila 27 din dosarul instanței de fond a arătat că nu înțelege să solicite obligarea pârâtei la plata acestor daune.
Având în vedere cele arătate mai sus și cum în recurs nu se pot face probe decât cu înscrisuri, Curtea în baza dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de recurentul-reclamant și va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.214/A din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind CONSILIUL LOCAL LIVEZI și COMUNA LIVEZI prin PRIMAR.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./26.01.2009
GM/4 ex.
Jud.apel:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
