Obligație de a face. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 78

Ședința publică de la 17 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Olariu

JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu

JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu

Grefier:

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G împotriva deciziei civile nr. 709 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații - SRL, prin administrator, Instituția Prefectului județului I - Serviciul Public Comunitar Regim permise Conducere și Înmatriculări Vehicule și Direcția Finanțelor Publice Locale I, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - ce substituie pe avocat pentru recurentul G, lipsă fiind reprezentanții intimaților - SRL, prin administrator, Instituția Prefectului județului I - Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculări Vehicule și Direcția Finanțelor Publice Locale

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; recurentul G datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei; se solicită judecata în lipsă.

Avocat - pentru recurentul G depune la dosar delegație de substituire a avocatului și chitanța nr. - din 03.02.2010 în cuantum de 4 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru recurentul G având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile nr. 709 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele invocate în cererea scrisă de recurs.

Apărătorul susține că a fost prezent la judecarea cauzei în apel, a avut asupra sa taxa de timbru, însă nu s-a auzit strigat.

Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

La interpelarea instanței, recurentul G susține că nu este în posesia chitanței reprezentând taxa de timbru achitată pentru instanța de apel.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la udecătoria Iași la data de 19.12.2008 reclamantul G solicitat, în contradictoriu cu pârâta din I, prin reprezentanți legali, radierea auto marca CU NR. - și obligarea pârâtei la plata impozitului.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a vândut pârâtei autovehiculul, a primit prețul, societății i- predat cheile mașinii și documentele, însă refuză îndeplinirea formalităților necesare radierii și înmatriculării.

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 7826 din 5 iunie 2009, respins cererea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții " " SRL, prin administrator, nstituția Prefectului jud. I - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, cu sediul în I, str. - nr.60 și Direcția Finanțelor Publice Locale I, așa cum a fost precizată.

anulat ca insuficient timbrată cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta " " SRL având ca obiect restituirea impozitului.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța de prim grad a stabilit următoarea situație de fapt:

Prin chemarea în judecată a pârâtei " " SRL, reclamantul a înțeles să se judece cu această pârâtă pentru a se constata că reclamantul nu mai este proprietar al autovehiculului având în vedere că între ei a intervenit vânzarea-cumpărarea.

Ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul a refuzat să prezinte documentele mașinii, respectiv certificatul de înmatriculare și cartea de identitate la autoritatea ce a efectuat înmatricularea, condiție de bază pentru procedura ulterioară de radiere, obligația prezentării operațiunii de transcriere a dreptului de proprietate revenind prioritar cumpărătorului, operațiune prevăzută de dispozițiile nr.OUG 63/2006 care modifică și completează nr.OUG195/2002.

În atare condiții, reține judecătoria, transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător nu poate face obiectul analizei în cadrul acțiunii în constatare așa cum a cerut reclamantul, acesta din urmă trebuind a investi instanța cu o cerere de constatare vânzării-cumpărării intervenite și darea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu temei în drept, art.1295 Cod civil, pe care l-a menționat și cealaltă parte în întâmpinare, știut fiind totodată că în ce privește vânzarea - cumpărarea de autovehicule nu este cerută forma autentică. Pe cale de consecință, cererea de constatare a faptului că reclamantul nu mai este proprietar al bunului este respinsă.

În capătul de cerere de obligarea a pârâtei " " SRL la plata impozitului de 2200 lei, reclamantul nu a achitat diferența de taxă de timbru, astfel că acesta a fost anulat ca insuficient timbrat.

Reținând soluționarea primului capăt de cerere, în sensul respingerii acestuia, investirea instanței cu cereri cât privește obligarea celorlalți 2 pârâți de a proceda la radierea din rolul fiscal, respectiv la radierea din evidență a autovehiculului, potrivit disp.aug.195/2002 este prematură, astfel că acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Locale și Instituția Prefectului jud. I este respinsă pe cale de consecință.

În apelul declarat împotriva sentinței reclamantul a formulat critici cu privire la schimbarea obiectului acțiunii, greșit fiind reținut de judecătorie că solicitat să se constate că nu este proprietar, cererea având ca obiect radierea autovehiculului.

Instanța de apel pus în vedere reclamantului să achite conform art. 7 și art. 11 din Legea nr. 146/1997 și nr.OG 32/1995 taxele judiciare de timbru.

Prin decizia civilă nr. 709 din 26 octombrie 2009 Tribunalul Iași anulează ca insuficient timbrată cererea de apel.

În pronunțarea hotărârii tribunalul a constatat că apelantul a fost înștiințat asupra taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate conform art. 18 alin. 1 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, obligație pe care nu a îndeplinit-o înlăuntrul termenului acordat de instanță.

În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 instanța de apel anulat cererea ca netimbrată.

În recursul declarat, reclamantul a formulat critici cu privire la aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă) în soluționarea apelului pe excepție.

Se susține că pentru termenul de judecată a fost citat cu mențiunea de achita timbrul judiciar în cuantum de 3 lei, s-a prezentat la judecată, a stat în sala de ședință, probabil cauza a fost luată peste ordine, astfel că nu a depus timbrele pe care le avea.

Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Apelul a format obiectul dosarului nr. 25505/2005 al Tribunalului Iași, repartizat aleatoriu la completul de judecată, care dispus citarea apelantului - reclamant prin rezoluția administrativă cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3 lei, diferență timbru judiciar, în sumă de 0,15 lei fiind achitat.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.10.2009, cu procedura legal îndeplinită, în absența părților ce nu au răspuns la apelul nominal.

Recurentul recunoaște că a fost înștiințat asupra taxelor de timbru, pe care le- avut asupra sa, însă nu le- depus în dosar.

Plata taxelor judiciare de timbru în conformitate cu art. 19 alin. 1 se face în numerar sau prin virament în contul bugetului de stat la unitățile trezoreriei statului sau ale Casei de Economii și Consemnațiuni și se dovedește prin chitanțe emise.

În cauză recurentul nu face dovada cu înscrisuri a achitării taxei judiciare de timbru până la termenul acordat de instanța de apel, dezbaterilor din 26 octombrie 2009, în condițiile art. 19 alin. 1 din Legea 146/1997.

Pentru faza procesuală judecății în apel reclamantul achitat numai timbru judiciar, prin aplicarea de timbre mobile anulate (OG nr. 32/1995) însă taxa judiciară de timbru datorată conform art. 1, art. 18 alin. 1 și art. 11 din Legea nr. 146/1997 nu a fost achitată, dovadă ce se poate face numai princhitanțăeliberată de trezoreria statului sau CEC.

În conformitate cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".

Curtea reține că tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale în materie. Susținerea reclamantului că achitat taxa judiciară de timbru, în modalitatea cerută de legea privind taxele judiciare de timbru nu este dovedită.

Curtea are în vedere că sancțiunea s-a aplicat pentru neplata taxelor și nu pentru că reclamantul nu participat la judecarea cauzei, din oricare motiv, nu a răspuns la apel în ședința publică. De asemenea, cuantumul redus al taxei pe care reclamantul avea posibilitatea de aoa chita, cât și susținerea că " a avut taxa de timbru în ziua judecății" nu sunt motive de aplicare greșită a legii care să impună casarea deciziei atacate.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada plății în modalitatea cerută de Legea nr. 146/1997, tribunalul a aplicat corect sancțiunea procedurală a anulării cererii de apel.

În consecință, aplicând art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de G împotriva deciziei civile nr. 709 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - --

Red.

Tehnored.

02 ex.

09.03.2010

Tribunalul Iași

Jud.

Jud.

Președinte:Viorica Olariu
Judecători:Viorica Olariu, Cristina Văleanu, Valeria Cormanencu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Iasi