Obligație de a face. Decizia 786/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 786
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C împotriva deciziei civile nr.146 din 23 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier judiciar, pentru recurenta pârâtă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 25 aprilie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din C, solicitând instanței de judecată să oblige pârâta să vândă în temeiul Legii 85/1992 locuința situată în C,- A,.3, jud.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 30 mai 2007, pârâta Universitatea din Cas olicitat respingerea acțiunii formulate, invocând imposibilitatea înstrăinării locuinței către reclamantă, imposibilitate ce decurge din regimul juridic diferit al imobilului, precum și din inexistența unui act de dispoziție în accepțiunea art.7 alin.8 din Legea 85/1992.
Prin sentința civilă nr.14554 din 01 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta Universitatea din
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că beneficiul dreptului de a cumpăra și, respectiv, al obligației imperative de a vinde la cerere, instituită în sarcina persoanelor juridice deținătoare ale locuințelor la care se referă dispoz.art.7 alin.1 din Legea 85/1992 nu este conferit și persoanelor care au devenit chiriașe ulterior datei de intrare în vigoare a legii.
Împotriva acestei sentințe, pronunțate de Judecătoria Craiovaa declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că prima instanță a interpretat greșit dispoz.art.7 din Lg.85/1992 republicată, în condițiile în care obligația de vânzare a locuințelor în temeiul art.7 din Lg.85/1992 este o obligație in rem, în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unităților economice de stat, până la data intrării în vigoare a legii) și nu o obligație in personam, în considerarea calității de chiriaș la data intrării în vigoare a legii.
Prin decizia civilă nr.146 din 24 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj, s-a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Instanța de apel a motivat că prima instanță s-a limitat a analiza acțiunea doar sub aspectul aplicabilității în cauză a prevederilor Legii 85/1992, raportate la data la care reclamanta a dobândit calitatea de chiriaș și că a interpretat greșit dispozițiile art.7 din lege întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se asupra recursului în interesul legii prin decizia nr.5/2008 a statuat că dispozițiile /1992 sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a legii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și invocând art.304 pct.9 pr.civ. a susținut că în mod greșit cauza a fost trimisă spre rejudecare, întrucât prima instanță s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Recursul este fondat.
Potrivit art.297 alin.1 pr.civ. - în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Prin urmare, textul de lege prevede limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării, cu trimitere doar în cele două ipoteze, a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicție și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în alin.3 al art.21 din Constituție, în acord cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de apel a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare având în vedere prima teză a textului legal, respectiv necercetarea fondului de către prima instanță - dar a interpretat greșit norma procedurală.
Instanța nu cercetează fondul când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut.
În speță, prima instanță nu a pronunțat soluția în temeiul unei excepții procesuale, câtă vreme a analizat susținerile părților implicate în proces prin prisma prevederilor art.7 din Lg.85/19092 ce au constituit temeiul de drept al acțiunii.
Faptul că în considerentele sentinței nu s-au examinat toate susținerile părților, privitoare la îndreptățirea reclamantei de a cumpăra locuința în litigiu, ca și neanalizarea tuturor probatoriilor administrate în cauză, nu echivalează cu necercetarea pe fond a litigiului.
Instanța de fond a concluzionat în mod expres că în speță nu sunt incidente dispozițiile legale invocate prin acțiune și a arătat considerentele ce au dus la această concluzie - devenind de prisos analizarea altor aspecte ale speței.
Prin urmare, este incontestabil că fondul litigiului a fost examinat, astfel că, în speță, nu se regăsește prima ipoteză a art.297 alion.1 din Codul d e procedură civilă. cum greșit a concluzionat instanța de apel.
În situația în care Tribunalul Dolj aprecia că nu au fost lămurite toate aspectele ce țin de fondul litigiului, avea posibilitatea să le examineze în baza caracterului devolutiv al apelului.
Aplicarea greșită a dispozițiilor art.297 alin.1 pr.civ. a împiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel și a dus la o necercetare a fondului căii de atac, și cum în calea extraordinară a recursului cauza se poate cenzura în principiu doar pentru aspectele de nelegalitate urmează ca, în baza art.312 pct.5 pr.civ. să se admită recursul, să se caseze decizia și să se trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C împotriva deciziei civile nr.146 din 23 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
13.10.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
