Obligație de a face. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 787
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C împotriva deciziei civile nr.316 din 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C și avocat - care reprezintă pe intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-a depus întâmpinare de către apărătorul intimatului reclamant, care a fost comunicată și reprezentantului recurentei pârâte care a învederat instanței că nu solicită acordarea unui termen pentru aoo bserva.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei ca Tribunalul Dolj, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii, ca legală și temeinică, a hotărârii instanței de fond.
Avocat -, pentru intimatul reclamant, a susținut că în mod corect Tribunalul Dolja soluționat cauza, desființând, în parte, sentința și trimițând cauza la instanța de fond pentru soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la vânzarea locuinței. A pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria Craiova, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea din C constatarea nulității clauzei prevăzute la art.10 lit.a alin.7 din contractul de închiriere nr.67bM/01.11.2002 și obligarea pârâtei la vânzarea locuinței, în temeiul Legii nr.85/1992, modificată și completată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență că, prin contractul menționat pârâta i-a închiriat locuința situată în- A Cămin A,.4, jud.D, compusă dintr-o cameră de locuit în suprafață de 21,8 mp, și dependințe în suprafață de 9,03 mp. și că prevederile contractuale prevăzute la art.10 din contractul de închiriere contravin dispozițiilor imperative prevăzute de art.24 din Legea 114/1996, precum și dispozițiile prev.de art.1420 pct.3 civ. și art.1425 civ.
În baza art.7 din Lg.285/95, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la vânzarea locuinței.
Prin sentința civilă nr.17084/3 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Universitatea din
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității clauzei prevăzute la art.10 lit.a alin.7 din contractul de închiriere nr.67bM din 01.11.2002, că nu există nici o cauză de nulitate absolută sau relativă care să conducă la anularea acestei clauze contractuale, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la vânzarea locuinței în litigiu, instanța a constatat că reclamantul a dobândit calitatea de chiriaș în anul 2002, astfel că acesta nu avea calitatea de chiriaș al locuinței în litigiu la data intrării în vigoare a Legii 85/1992, împrejurare în raport de care a apreciat că el nu poate beneficia de prevederile dispoz.art.7 alin.1 din această lege.
Împotriva sentinței civile nr.17084 din 02.12.2007 a declarat apel reclamantul motivând că, prin probele administrate la prima instanță, a făcut atât dovada faptului că avea calitatea de chiriaș și de salariat al Universității din C, cât și a faptului că spațiul are destinația de locuință de serviciu, iar el a formulat cerere pentru achiziționarea acestui spațiu.
Prin decizia civilă nr.316 din 09 iunie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis apelul, a desființat în parte sentința atacată, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la vânzarea locuinței și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea acestei cereri.
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Instanța de apel a motivat că prima instanță s-a limitat a analiza acțiunea doar sub aspectul aplicabilității în cauză a prevederilor Legii 85/1992 raportate la data la care reclamanta a dobândit calitatea de chiriaș și că a interpretat greșit dispozițiile art.7 din lege întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se asupra recursului în interesul legii prin decizia nr.5/2008 a statuat că dispozițiile /1992 sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a legii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și invocând art.304 pct.9 pr.civ. a susținut că în mod greșit cauza a fost trimisă spre rejudecare, întrucât prima instanță s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Recursul este fondat.
Potrivit art.297 alin.1 pr.civ. - în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Prin urmare, textul de lege prevede limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în cele două ipoteze, a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicție și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în alin.3 al art.21 din Constituție, în acord cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de apel a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare având în vedere prima teză a textului legal, respectiv necercetarea fondului de către prima instanță - dar a interpretat greșit norma procedurală.
Instanța nu cercetează fondul când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut.
În speță, prima instanță nu a pronunțat soluția în temeiul unei excepții procesuale, câtă vreme a analizat susținerile părților implicate în proces prin prisma prevederilor art.7 din Lg.85/19092 ce au constituit temeiul de drept al acțiunii.
Faptul că, în considerentele sentinței nu s-au examinat toate susținerile părților privitoare la îndreptățirea reclamantei de a cumpăra locuința în litigiu, ca și neanalizarea tuturor probatoriilor administrate în cauză, nu echivalează cu necercetarea pe fond a litigiului.
Instanța de fond a concluzionat în mod expres că în speță nu sunt incidente dispozițiile legale invocate prin acțiune și a arătat considerentele ce au dus la această concluzie - devenind de prisos analizarea altor aspecte ale speței.
Prin urmare, este incontestabil că fondul litigiului a fost examinat, astfel că, în speță, nu se regăsește prima ipoteză a art.297 alin.1 din Codul d e procedură civilă, cum greșit a concluzionat instanța de apel.
În situația în care Tribunalul Dolj aprecia că nu au fost lămurite toate aspectele ce țin de fondul litigiului, avea posibilitatea să le examineze în baza caracterului devolutiv al apelului.
Aplicarea greșită a dispozițiilor art.297 alin.1 pr.civ. a împiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel și a dus la o necercetare a fondului căii de atac, și cum în calea extraordinară a recursului cauza se poate cenzura în principiu doar pentru aspectele de nelegalitate urmează că, în baza art.312 pct.5 pr.civ. să se admită recursul, să se caseze decizia și să se trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C împotriva deciziei civile nr.316 din 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
13.10.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
