Obligație de a face. Decizia 788/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.788/2009
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - - JUDECĂTOR 3: Vesa
- -judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.28/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent asistat de av.,lipsă fiind pârâta intimată -
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat precizări formulate de pârâtă din care un exemplar se comunică cu mandatarul reclamantului recurent.
Mandatarul reclamantului recurent depune la dosar adeverința nr.23/27.02.2008 emisă de SC Cons - A I și solicită admiterea recursului,modificarea hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- formulată de reclamanții și împotriva pârâtei Societatea de și Feroviare - - B s-a solicitat:
1. Obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe conformă cu normele OUG nr. 4/2005 și care să cuprindă pentru reclamantul de ordin 1;
2. Obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe conformă cu normele OUG nr. 4/2005 și care să cuprindă sporul de șantier în procent de 15 % aferent perioadei 08.07.1959-0104.1981, pentru reclamantul de ordin 2;
3. Obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii;
4. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții au fost angajați ai pârâtei în perioadele menționate, au desfășurat activitatea pe șantier și au beneficiat de un spor la retribuția tarifară de 15% pentru activitate prestată în șantiere de construcții montaj de către personal nelocalnic conform disp. art. 69 din legea 57/1974.
În baza acestei dispoziții legale, raportată la disp. art. 4 pct. 3 și 4 din OUG nr. 4/2005 și art. II pct. 3 din anexa la acest act normativ, au solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe din care să rezulte aceste sporuri, adeverință care nu a fost eliberată până în prezent de către pârâtă.
La termenul din 14.01.2009, prealabil cercetării fondului cauzei, s-a dispus disjungerea acțiunii formulată de de acțiunea formulată de și constituirea unui nou dosar, acțiunile fiind formulate împotriva aceleiași pârâte.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepțiile necompetenței materiale și necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunilor formulate.
În soluționarea excepțiilor, se rețin următoarele:
1. Necompetența materială a Tribunalului Alba susținută de pârâtă este dată de împrejurarea că prezentul litigiu nu constituie un conflict de muncă în sensul art. 248 Codul muncii și nici un litigiu ce intră în jurisdicția asigurărilor sociale reglementat de art. 154 și 155 din Legea 19/2000, situație în care competența în soluționarea cauzei revine instanței de drept comun, judecătoria.
Această excepție este nefondată, prezentul litigiu se încadrează în categoria litigiilor de muncă întrucât reclamantul în calitate de angajat solicită pârâtei în calitate de angajatoare eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporurile salariale de care acesta a beneficiat pe perioada cât a fost salariatul pârâtei. O atare adeverință nu poate fi eliberată decât de societatea angajatoare și numai pentru drepturile de care a beneficiat angajatul, sau fostul său angajat. Prin urmare în confirmate cu dispozițiile Codului muncii, competența de soluționare revine Tribunalului.
2. Necompetența teritorială a Tribunalului Alba invocată de pârâtă este dată de sediul societății pârâte, persoană juridică de drept privat, care are sediul pe raza sectorului 6
În cazul de față competența teritorială este dată de natura litigiului dedus judecății care potrivit art.281 Codul muncii a fost considerat ca un litigiu de muncă ce provine din executarea contractului individual de muncă sub aspectul sporurilor acordate.
Potrivit art. 284 Codul muncii, competența teritorială este dată în atare situații de instanța competentă material în cărei circumscripție își are domiciliul angajatul, sau fostul angajat.
Pentru motivele invocate au fost respinse cele două excepții.
Prin sentința civilă nr. 28/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariat al pârâtei în perioada 05.07.1973- 6.08.1980. În această perioadă în domeniul salarizării erau incidente în cauză disp.Legii 57/1974 și a Legii 1/1977.
Potrivit art. 69 din Legea 57/1974, personalul nelocalnic care își desfășoară activitatea la lucrări de prospecțiuni și exploatări geologice, studii și cercetări hidrologice, topografice, în condiții similare pe șantierele de construcții montaj, poate beneficia de un spor la retribuția tarifară. În acordarea acestui spor, respectivele unități aveau sarcina să stabilească cuantumul net al acestuia și numărul maxim de personal muncitor care poate primi acest spor de șantier.
Modalitatea de stabilire a retribuțiilor tarifare și a indemnizațiilor pentru sporul de șantier, urmau să fie aplicate treptat, în perioada 1979-1980, corespunzător unui grafic de eșalonare privind majorarea retribuției personalului muncitor.
Pârâta susține că în documentele pe care le deține reclamantul nu este înscris ca beneficiar din momentul aplicării legii de un astfel de spor de șantier.
Nici reclamantul nu face nici o dovadă ca beneficiar de acest spor sau că l-a avut înscris în carnetul de muncă, sau că i-ar fi fost acordat într-o modalitate sau alta.
La solicitarea reclamantului, pârâta a eliberat adeverința nr. 567/8.05.2008 în care este înscris venitul brut realizat în perioada lucrată, la fel și o adeverință la data de 6.11.2008 cu veniturile realizate de reclamant ca urmare a salarizării sale în forma de salarizare în acord.
Potrivit adeverințelor anexate, rezultă că datele ce sunt cuprinse în acestea provin din statele de plată ale reclamantului și întrunesc cerințele legale pentru a fi utilizate de către reclamant în conformitate cu Legea 19/2000.
Din cuprinsul acestor adeverințe rezultă veniturile concrete ale reclamantului stabilite conform legislației în vigoare la acea dată, venituri care sunt luate în considerare și de Casele Județene de Pensii conf. art. 164 din Legea 19/2000.
Sumele achitate de societate cu titlu diurnă sau decontare de cheltuieli pentru perioada unor deplasări, suportarea unui posibil abonament pentru transportul în comun de la domiciliu la locul de muncă sau alte plăți de acest tip, nu au făcut parte la acel moment din retribuția tarifară, au fost totdeauna evidențiate separat ca și cheltuieli de deplasare, cheltuieli de detașare, sau delegare, au avut un alt regim juridic și nu intră în baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiilor.
În cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul a beneficiat de alte venituri ce se includ în retribuția sa, decât cele înscrise în adeverințele eliberate de pârâtă, motiv pentru care primul capăt de cerere urmează a fi respins.
Pârâta nu datorează daune cominatorii întrucât la solicitarea reclamantului i-a eliberat acestuia adeverința conform statelor de plată, iar așa cum am reținut în considerentele soluționării primului capăt de cerere, această adeverință corespunde dispozițiilor legale în vigoare și statelor de plată în baza cărora s-a eliberat.
Pentru aceste motive a fost respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive arată că sporul de șantier i-a fost acordat faptic de pârâtă, dar aceasta prezintă în mod eronat datele cuprinse în statele de plată.
Pârâta trebuia să prezinte la dosar statele de plată și actele în baza cărora au fost emise adeverințele ce i-au fost eliberate.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte în perioada 05.07.1973-06.08.1980, perioadă în care, în privința salarizării, erau incidente dispozițiile Legii nr. 57/1974.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, potrivit art. 69 din Legea nr. 57/1974, personalul nelocalnic care își desfășoară activitatea la lucrări de prospecțiuni și exploatări geologice, studii și cercetări hidrologice, topografice, în condiții similare șantierelor de construcții montaj, poate beneficia de un spor la retribuția tarifară.
Contrar susținerilor reclamantului cuantumul acestui spor nu este fixat prin lege la 15 % lunar, ci urma să fie stabilit de unitate în perioada 1979-1980. acest spor nu este o obligație ci o facultate a angajatorului, iar, așa cum rezultă din prevederile legale incidente, nu i s-ar fi cuvenit reclamantului pe întreaga perioadă a angajării, ci, cel mult, începând cu anul 1979.
Dar, așa cum rezultă din adresa eliberată reclamantului la cerere (fila 34), salariații pârâtei, printre care și reclamantul, nu au beneficiat de sporul în discuție, ci de diurna de deplasare, care nu este inclusă în baza de impozitare și asupra căreia nu a fost calculată contribuția pentru pensia suplimentară.
În aceste condiții, susținerile reclamantului în sensul că acest spor de 15 % i-ar fi fost achitat faptic de angajator, sunt nerelevante.
Angajatorul a emis adeverințele nr. 1783/06.11.2008 și 567/08.05.2008, din care, în conformitate cu statele de plată existente în arhivă, așa cum rezultă din răspunsul înaintat la adresa Curții de Apel, nu rezultă că reclamantul a beneficiat de sporul în discuție, ci doar de indemnizațiile de deplasare.
Față de cele ce preced, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.28/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.CV
Tehnored.IM/ 2 ex 08.07.2009
Jud.,
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
